
Duo-ul synthpop HURTS, format din Theo Hutchcraft si Adam Anderson poate fi considerat varianta contemporana a formatiei Depeche Mode, doar ca beneficiind de o orchestratie cu influente mai evidente din rock.
Anul 2013 marcheaza cel de-al treilea concert al formatiei in Romania. Aceasta a mai vizitat tara noastra in 2011 la Fratelli, si la editia din 2012 a festivalului Summer Well.
Pe 11 octombrie, baietii au poposit la Romexpo in cadrul unui eveniment sponsorizat de Orange. In deschidere au cantat doua trupe romanesti, proiectul electronic Yelllow si indie rockerii de la Grimus.
Show-ul a inceput punctual la 19:15 cu o prestatie energica si plina de personalitate oferita de Yelllow, un grup cu adevarat avangardist si inspirational, format din tineri talentati, cu o viziune aparte asupra muzicii.
Grimus a intrat putin dupa ora 20, afisand aceeasi atitudine nonsalanta si plina de farmec cu care si-a obisnuit fanii, care erau prezenti in numar mare la concert. Evenimentul a fost unul deosebit pentru trupa de rock, care a profitat de ocazie pentru a-si lansa noul videoclip, „High”, in care apare si renumita actrita Laura Cosoi.
Imbracati la patru ace, sobri la inceput, in stil usor brit, apoi degajati, desi nu fara o nuanta de „obraznicie” salutara in comportament, baietii au cantat cele mai interesante piese din repertoriul lor – „Face the Light”, „In a Glimpse”, „Priveste-ma”, „Priveste-ma”etc.

Sonorizarea a fost oscilanta iar, uneori, chitara si basul nu s-au auzit corespunzator. De vina a fost acustica specifica din Pavilionul Central Romexpo, unde, de obicei, se aude cam infundat.
La final, Grimus a anuntat clipul nou si a cantat piesa „High” pe care publicul a savurat-o. Noua productie este un „performance-video” care mizeaza pe jocuri de cadre si pe prezenta carismatica a Laurei Cosoi, care isi joaca bine rolul de gagica rock sofisticata.
Feedback-ul publicului a fost foarte bun, ceea ce reprezinta o reusita pentru o trupa care deschide un concert destul de „high-maintenance”.
Dupa o pauza incarcata de anxietate, in jurul orei 21:30, au intrat pe scena vedetele serii – Theo si Adam, insotiti de o formatie in toata regula. Paul Walsham este un tobosar exceptional care ar face cinste chiar si unui grup hard-rock iar Lael Goldberg pur si simplu a electrizat audience-ul cu basul sau pervers. Pete Watson la randul sau a fermecat discret din spatele celui de-al doilea synth.

Adam a jucat pe doua fronturi, cantand si la chitara si la clape, iar Theo si-a facut stralucit meseria de lord melancolic, cantand impecabil de la inceput pana la sfarsit. De alta, timbrul sau este unul distinct si recongonscibil, ceea ce reprezinta intotdeauna un plus major pentru o trupa.
Jocul de lumini a creat o atmosfera speciala iar sunetul a fost aproape perfect – poate putin prea „masiv” pentru acustica fragila a salii.
S-au cantat piese ca „Somebody to Die For”, „Blind”, „Illuminated”, „Wonderful Life”, „Miracle” iar hitul „Stay”a fost lasat chiar la final. Din pacate, acesta s-a bucurat de mai multa atentie din partea publicului decat celelalte piese, care aveau un impact la fel de mare.

Concertul a fost unul foarte reusit, aratand ca Hurts are un viitor maret in fata. La doar 27 de ani, tinerii artisti au calatorit deja in toata lumea si au delectat milioane de fani cu „marca” lor specifica de synthpop amestecat cu pop-rock.
Foto Grimus: Facebook/ Sebastian Cimpean
Foto Hurts: Orange
Lasă un comentariu