VITA DE VIE (VDV) sunt una din putinele trupe romanesti ce au reusit sa aduca un alt fel de muzica rock intr-un prim plan. Nenumaratele concerte, participari la festivale, clipuri si melodii difuzate la radio au transformat formatia in acesti 15 ani de activitate intr-un super-grup ce si-a castigat respect in randul iubitorilor de muzica, indiferent de gen. Pentru a marca acest eveniment VDV au pus la punct un spectacol acustic deosebit ce se va desfasura pe 11 martie la Timisoara in sala Filarmonicii Banatului si pe 20 martie in Bucuresti, chiar in sala Operei Nationale. Cu aceasta ocazie speciala, Maximum Rock isi propune sa afle mai multe despre acest eveniment dar si despre cum vede trupa aceasta frumoasa calatorie ce s-a intins de-alungul celor 15 ani.
Salut! Cum este sa tragi linia dupa 15 ani?
Adrian Despot: La fel ca in prima zi. Marfa si-a schimbat gustul insa musca la fel de bine.
Sorin Danescu: Salut ! Este, bineinteles, o linie punctata, pe care o tragem cu sentimentul unei impliniri partiale, precum si cu sentimentul dialectic al mersului firesc mai departe. Deja ne gandim la urmatorul proiect.
Crezi ca VDV a ajuns acolo unde spera sa ajunga la inceputul carierei?
Adrian Despot: Nu am apucat sa ne facem planuri de acest fel si, oricum, standardele se modifica in timp real. Daca vrei, am depasit de mult locul in care vroiam sa ajungem la inceputul carierei si anume intr-o sala de repetitii doar a noastra.
Care a fost tactica de a aplana toate conflictele interpersonale care apar inevitabil intr-o trupa la anumite momente?
Adrian Despot: Ignorarea si negarea. S-au dovedit si foarte creative in timp, de fiecare data cand am razbucnit, am facut-o in plan muzical, intens.
Sorin Danescu: Nu a fost chiar o tactica, nu exista o reteta in acest sens. Dupa caz, cineva a atras toate energiile negative si le-a filtrat printr-un sistem care include optimism, perseverenta, alteori spatiul personal al fiecaruia a fost extins pana intr-un prezumtiv spatiu comun al formatiei, dar intotdeauna a existat numitorul comun al prieteniei care leaga membrii acestei formatii.
Consideri ca versurile in limba romana au fost un liant indispensabil in formarea legaturii cu publicul?
Adrian Despot: Versurile sunt de multe ori mai importante decat melodia in sine. Avem cateva melodii foarte bune, cu versuri slabe insa si ca atare nu sunt apreciate de public si, in acelasi timp, cateva melodii slabe cu versuri foarte bune. Astea sunt hituri. E o vorba mai veche care spune cam asa : "Cuvintele sunt carligul care te prinde iar melodia e cea care te tine."
Ce simte un artist atunci cand constientizeaza ca anumite piese pe care le-a scris au fost marcante pentru anumite generatii?
Adrian Despot: Nu stim. O sa vina insa momentul cand o sa aflam direct de la Lennon sau Cobain si atunci o sa avem raspunsul.
Sorin Danescu: Probabil ca in cazul VdV este putin exagerata afirmatia, dar daca ar fi sa admitem ca e asa, crede-ma ca nimeni nu se apuca sa scrie piese cu gandul de a marca generatii. Noi, cu atat mai putin. Noi ne-am exprimat, cu mijloacele pe care le aveam la indemana, si am avut bucuria sa vedem publicul rezonand cu noi. Atat.
Care a fost cea mai ciudata propunere pe care ati refuzat-o in acesti 15 ani?
Adrian Despot: Sa mergem intr-un turneu mai putin de cinci (sugestia era trei) pentru ca eram prea multi la cazare si pe statul general de plata (transport, masa etc)
Intr-un interviu recent televizat ati afisat o pozitie destul de sceptica in legatura cu sansa pe care o au trupele noi de rock din Romania. De ce? Mijloace de promovare sunt totusi mult mai multe ca in anii 90?
Adrian Despot: Nu chiar. Mijloacele de lansare si promovare au ramas radioul si televizorul, iar acolo nu se difuzeaza rock. Informatia pe care o ofera internetul este mult prea vasta, oricine e pe net, si atunci tot catre radio si televizor se indreapta lumea, in cautare de repere. In plus, in 90 era cool sa canti intr-o trupa de rock, acum e cool sa fi DJ. Exista cateva posturi de radio care difuzeaza muzica rock insa numarul mic de ascultatori pe care il au le scoate din socoteala.
Nu crezi ca s-a creat o prapastie foarte adanca intre trupele vechi de rock si cele noi? Nu ar ajuta o mai buna comunicare/colaborare in a revigora intreaga scena rock romaneasca?
Adrian Despot: Din punct de vedere muzical, trupele vechi sunt blazate iar cele noi sunt neinstruite. Cei vechi refuza noul iar cei noi refuza vechiul. Nimeni nu avanseaza, ambele tabere sunt blocate in prejudecati.
As vrea sa discutam putin despre cele 2 concerte speciale pe care le sustine trupa cu ocazia aniversarii. Multe trupe au ales sa sarbatoreasca anumite evenimente prin interpretari acustice ale propriilor piese, cum a fost procesul de adaptare a lor pentru voi? A fost greu sa transformati anumite piese?
Adrian Despot: Cel mai simplu lucru la un concept acustic e sa inchizi statia de chitara electrica si sa iti canti partitura identic, pe o chitara acustica. Exact asta nu am vrut sa facem, am luat practic de la zero fiecare piesa si am reconstruit-o intr-o maniera pretabila intentiilor noastre. Schimband starea melodiilor, se schimba automat si interpretarea, tempoul si chiar forma, cu totul. Asta a fost miza cea mare, sa gasim starea potrivita pentru fiecare piesa in parte si, tuturor la un loc, o stare comuna.. Dupa asta a fost simplu.
Ati reusit poate sa reinventati anumite bucati?
Adrian Despot: In urma reorchestrarii, unele piese par sa sune mai bine in varianta acustica. Se poate spune ca le-am reinviat.
Cu cine ati lucrat/colaborat la acest proiect ambitios?
Adrian Despot: Cu niste oameni foarte dragi noua, pe care ii apreciem din toate punctele de vedere. Mandela a devenit a sasea roata permanenta la caruta VdV pe timpul procesului acustic iar ceilalti invitati isi au rostul lor in desavarsirea unor momente muzicale alese.
Multumesc pentru raspunsuri si sper sa obtineti pe plan sentimental tot ceea ce va doriti prin aceste doua spectacole!
(Horatiu Ghibu)
Lasă un comentariu