Am ales sa imi petrec una dintre putinele seri de vara ramase pana la venirea toamnei facandu-le o vizita Elefantilor Bizari la sala de repetitii, pentru a-i spiona in scopul dezvaluirii lumii cele mai intunecate secrete ale lor.
M-am deplasat, plina de astfel de intentii „necurate”, la Arenele Romane din Bucuresti, unde trupetii isi au sediul central – locul in care s-au nascut hituri ca „Hello (says the Devil)”, „Wish” sau „In culori”.
De curand, formatia bucuresteana a reusit sa castige din ce in ce mai mult teren in industria muzicala autohtona, devenind unul dintre cele mai bine cotate live act-uri. Succesul albumului „Zoologic”, popularitatea piesei „In culori”, cu Deliric, precum si calitatea inalta a concertelor au impus trupa drept unul dintre cele mai relevante produse muzicale din Romania.
Este greu sa situezi Elefantii Bizari intr-un punct anume pe harta destul de mica a industriei noastre, deoarece ei nu mai fac demult parte din underground si, totusi, sunt prea individuali pentru a fi plasati in randul produselor mainstream, realizate dupa o matrita inflexibila din punct de vedere creativ.
Croindu-si cu mult curaj propriul drum in „hatisul” pietei locale, ces beaux bizarres, reusesc sa faca un lucru unic: sa scoata din anonimat alternativele pe care le are consumatorul la artistii taiati dupa acelasi tipare. Formatia are harul de a face acest lucru intr-un mod care este catchy, actual si accesibil, pastrandu-si calitatea, integritatea artistica si, desigur, bizareria!
Aceasta face parte din ADN-ul trupei, lucru confirmat si de atmosfera „fun” intalnita la sala – taramul sacru al Elefantilor, unde ei pun la cale diverse strategii de cucerire a lumii. Am fost intampinata de Stefan Matei (voce), Claudiu Stirbei (tobe) si Mihai Marin (bas), care, ca nise gazde adevarate, m-au condus in camera unde urma sa stam de vorba, specificand ca voi avea parte de un festin vizual, constand intr-un tablou cu adevarat straniu, considerat (in gluma) de artisti un soi de „talisman”.
„Te ducem la Satana, acolo”, a replicat, amuzat, Mihai, setand dintru inceput un „mood” cu iz bizar.
Ei, as, mi-am spus. Am terminat Artele. Nimic nu ma sperie in materie de pictura. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-a picat privirea pe cea mai sinistra opera pe care mi-a fost dat s-o vad recent. Intr-un colt, baietii chicoteau si se uitau cu interes la figura mea deconcertata.
„O sa te obisnuiesti cu copiii in custi, cu fantomele plutitoare…”, a plusat Mihai, explicandu-mi tabloul, al carui autor, Chifor Varlaam, este absolvent de „pictori popi” (adica sectia de Pictura Religioasa a Universitatii de Arta Plastica). Aveam de-a face cu o replica a lui Bosch, in mod clar, daruita baietilor cu cele mai bune intentii, dar intr-o totala necunoastere a firii acestora, si a artei lor.
Au urmat apoi o serie de glume referitoare la acest tablou care contrasateaza atat de profund cu natura vesela, plina de viata si expansiva a muzicii Les Elephants Bizarres, incat creeaza un efect de paradox hazliu care se inscrie perfect in acel „Bizar” fain care ii caracterizeaza atat de frumos si de complet pe artisti. Label-ul ii urmareste, prieteni!
Dar mai multe despre Elefanti…cu Elefantii insisi, in interviul de mai jos, in care am vorbit despre planurile trupei, viitorul album, noul videoclip, despre underground, mainstream, placeri muzicale vinovate si despre tot felul de alte chestiuni de interes!
MRM: Cele mai recente realizari ale voastre sunt piesa „Necunoscut” si videoclipul acesteia. Spuneti-ne povestea lor.
Stefan: Grolsch ne-a abordat ca si pe OCS si pe Bitza pentru a face o piesa pentru ei. In acelasi timp, ei aveau o campanie de „jar” – adica „bere la borcan”, iar spotul trebuia sa aiba ca soundtrack o melodie compusa de noi. Ei ne-au livrat un brief care detalia ceea ce doreau ei – cantecul nu trebuia sa fie nici prea comercial, dar nici prea underground – si, dupa ce l-am citit, am realizat „Necunoscut”.
Mihai: Provocarea a constat tocmai in realizarea acestei melodii dupa brief, ceea ce ni s-a parut foarte interesant.
Claudiu: Cumva ne-am regasit in mesajul brief-ului care era sa iesi din tipare, sa provoci lumea la nonconformism, la gandire alternativa. Acest lucru ne-a dus cu gandul la o rascruce de drumuri, intr-o padure. Bineinteles ca noi am alege ruta necunoscuta! Si asa a luat nastere conceptul din spatele piesei, ca si versurile.
Stefan: Bazandu-ne pe aceste idei, am dat brief-ul unei prietene de-a noastre, ale carei versuri le-am mai folosit – se numeste Anca Stefan – iar ea a venit cu doua variante pentru piesa. Am ales-o pe cea care ni s-a potrivit cel mai bine.
Claudiu: Am combinat asta cu ideile unui prieten de-al meu, Simion Ionut Mihai, zis si Dan Satan, care a scris si el varianta lui, in functie brief. Eu am realizat refrenul si un bridge, iar toate acestea puse cap la cap, au avut ca rezultat „Necunoscut”!
Vorbiti-ne despre clip. Acesta este realizat intr-un mod deosebit, cu cadre filmate intr-un anumit fel.
Stefan: Grolsch ne-a promis de la inceput un clip. Ne-au spus ca daca piesa iese bine, atunci va exista si un suport video. Regizorul videoclipului este Millo Simulov. El a venit cu conceptul lui, Grolsch l-a aprobat, apoi totul a fost filmat in stop-motion, ceea ce inseamna ca, pentru a obtine acele cadre, a trebuit sa tragem totul foarte lent, iar apoi sa dam pe rapid.
Ma gandesc ca a fost anevios! A fost un proces dificil?
Claudiu: A fost destul de anevoios, da. Ne-am plimbat toata dimineata pe o caldura infernala. Cel mai nasol a fost pentru Nae, care juca rolul unei statui vivante si era vopsit cu o chestie aurie…care se scrugea constant din cauza temperaturii! Ca urmare, el trebuia machiat constant. Eu dadeam ture cu bicicleta si ma amuzam, dar nu cred ca pentru el a fost prea distractiv. Era imbracat foarte gros iar afara era extrem de cald.
Mihai: La un moment dat se enervase si tipa la noi. A fost foarte „fun”, pana la urma.
Cine s-a ocupat de productia piesei?
Stefan: Piesa este produsa de Cosmin Lupan, cu care am mai colaborat.
Claudiu: Prima noastra colaborare cu el s-a realizat pentru filmul „Kiddo”, pe a carui coloana sonora avem si noi o piesa. Tema principala a fost „Wish”, dar Cosmin a reinterpretat-o si a iesit „Come On”. Am vazut atunci ca relatia dintre noi a mers si am profitat de prima ocazie pentru a mai face o melodie cu el.
Veti mai lucra cu Cosmin Lupan?
Mihai: Da. El isi doreste foarte mult acest lucru. Pana acum am lucrat cu Bogdan Popoiag si cred ca vom continua. Este, oricum, misto sa lucrezi cu mai multi producatori!
Claudiu: Oamenii sunt profesionisti si ne stiu identitatea. Se muleaza pe cerintele noastre, sugereaza ei tot felul de chestii.
Exista vreo diferenta intre felul in care lucrati de obicei cu Bogdan si cel in care ati muncit cu Cosmin?
Mihai: Cu Cosmin e posibil sa fi lucrat putin altfel deoarece el a primit piesa aproape gata. Cu Bogdan stam si mai gandim si impreuna piesele. Cu toate acestea, a fost si o chestiune de timp, deoarece melodia trebuia livrata foarte repede.
Initiativa Grolsch mi se pare una inedita si bine-venita. Cu toate acestea, la noi exista aceasta prejudecata a artistului care se incuie in studio si creeaza doar pentru el, fara interventii din afara.
Stefan: Ideea este ca totul s-a potrivit foarte bine cu starea noastra si cu felul nostru de a fi. A fost o chestiune de compatibilitate.
Mihai: Nu este genul acela de colaborare care presupunea sa facem o piesa despre berea Grolsch si despre paraul din care izvoraste aceasta. Nu vorbim despre un „brand”, ci despre o platforma, „Experimentalist”, care, prin colaborarile cu mai multi artisti din zona alternativa (OCS, Bitza), isi propune sa promoveze acest gen de muzica.
Stefan: De exemplu, piesa OCS, „Ridica-te si mergi in maini”, a fost realizata pentru un alt spot Grolsch.
Mihai: In plus, nu am fost in niciun fel ingraditi din punct de vedere artistic. Putea sa vina oricine sa ne spuna: „hai, facem o piesa despre cum sa ne schimbam viata”. Bineinteles ca am fi acceptat, deoarece era ceva ce nu ne afecta in niciun fel integritatea artistica. Nefiind, astfel, ingraditi, nu am avut prejudecati legate de aceasta initiativa.
Claudiu: Oricum, piese poti sa faci in mai multe feluri: te poti trezi noaptea din somn pentru a scrie o melodie care te obsedeaza. Te poti gandi la un concept, iar apoi sa il dezvolti – cum a fost cazul cu „Necunoscut”, sau poti sa faci un jam session la sala si sa-ti iasa acolo tot ce ai de spus.
„Zoologic” a fost lansat in primavara lui 2014. Ce urmeaza?
Stefan: Avem cateva piese noi, care sunt in lucru. „Necunoscut” face parte din aceasta generatie. Deocamdata ne concentram sa producem un show „altfel”, un show mai electronic. Ne pregatim pentru toamna, cu lucruri noi, cu reinterpretari.
Claudiu: Vom veni cu un nou album care va contine foarte multe colaborari, atat din zona mainstream, cat si din cea underground. Tintim ca fiecare piesa sa fie cu altcineva.
Mihai: Nu vrem sa fie un album clasic, conceptual, cum se face de obicei. Vrem sa scoatem fiecare piesa ca pe un single. Ne-am gandit, inclusiv, la influente hip-hop, deoarece este ceva ce ne atrage in ultima vreme.
Stefan: …si gotic! (toata lumea rade)
Claudiu: Nu! Am iesit, totusi, din zona gotic (rade).
Mihai: O sa incercam sa colaboram si cu cateva voci feminine…
O soprana, poate…Felicia Popescu!
Claudiu: Cu Magda Serafim! In liceu, aveam un proiect cu Dan Satan si Magda Serafim. Iti poti imagina asa ceva?
Un lucru pe care l-am apreciat mereu este ca nu v-ati blazat. Foarte multe formatii romanesti trec printr-o perioada de ascensiune, in care toti componentii se implica, dupa care exista acea cadere si urmeaza deznadejdea si renuntarea. Ce v-a motivat sa nu renuntati?
Mihai: Am primit mereu confirmari! Suntem si norocosi, pentru ca acestea au venit la momentul oportun. Nu zic nu…suntem si foarte buni! Probabil trupele renunta, se destrama, in clipa in care isi dau seama ca nu are rost.
Claudiu: Nu poti sa te lasi dupa un concert ca acela de la Urban Resort, din B52 (27 august 2014)! O gramada de oameni canta cu tine iar tu vezi cat de fericiti ii faci. Chestia asta e mai puternica decat orice drog! Nu mai suntem aceiasi ca atunci cand am inceput, nici ca oameni, nici ca formula. Totul este in continua schimbare. Cine nu face fata distractiei, sa ramana in port!
Mihai: Ideea este ca, desi pare ca a fost tot timpul roz, nu e asa. Cazi, te ridici, cazi, te ridici, acesta este adevarul. Motivatia reala este ca vedem ca muzica noastra le place oamenilor. Daca tu pornesti de la inceput cu ideea de a face altceva decat arta ta, e foarte posibil sa nu reusesti. Nu trebuie sa cauti rezultate, ci sa faci ceea ce iti place, iar daca oamenii vad acest lucru, devii credibil iar ei rezoneaza cu asta.
Stefan: Cheia este ca, dupa un fail, sa continui sa incerci. Nu te lasi asa, cu una, cu doua.
Ceea ce faceti voi in momentul actual este inovator. Se poate spune ca va situati intr-un fel de „middle-ground” din punct de vedere generic, stilistic. Credeti ca, la un moment dat, veti putea fi considerati „mainstream”? Vreti ca muzica voastra sa ajunga sa fie vazuta astfel?
Claudiu: Cand am inceput, nu aveam in minte asemenea concepte: underground, middle-ground, mainstream. Cantam pentru ca eram nebuni la cap, ceea ce s-a pastrat, din fericire, pana in ziua de astazi. Am reusit sa iesim din underground, dar ne-a ajutat si timpul – pentru ca noi cantam deja de ceva vreme si avem un fan-base. Imi place foarte mult provocarea pe care o prezinta mainstream-ul, nivelul calitativ de acolo. Tindem spre genul acela de expunere, de calitate. Insa, foarte important, nu vreau sa ma duc in mainstream ca sa fac ce fac ei, nu vreau sa ajung acolo, dupa regulile lor. Vreau sa construim fan-base-ul nostru si daca o sa fim destul de buni, o sa avem scena noastra, o sa ne permitem sa fim NOI.
Mihai: Deocamdata suntem in acest middle-ground, cum spui tu, dar in Romania este oricum foarte greu sa ai o piata alternativa de muzica, sau orice altceva in afara de mainstream, asa ca nu prea ai de ales…fie esti underground, fie esti mainstream.
Claudiu: Am fost si underground…Dar, intr-o seara, am inceput sa povestim cu Mihai si ne-am zis: „gata! Este cazul sa iesim de aici”, dintr-un loc care, efectiv, era mizer. Move on! Ne plictisisem. La momentul respectiv, acum 8, 10 ani, cand am inceput sa cant cu Mihai, scena era foarte mica iar calitatea extrem de slaba. Nu vrei sa stii in ce cluburi si in ce conditii am cantat…La un concert, m-a muscat un caine de picior! Trebuia sa sustinem un recital intr-o carciuma iar eu m-am dus jos, la subsol, unde erau tinute instrumentele, sa-mi aduc tobele. Dupa ce am gonit sobolanii de pe ele si am vazut in ce conditii era tinuta marfa…am spus „oh, my God…nu trebuie sa beau de aici!”. Astfel, in timp ce eu ma speteam sa car toba mare, s-a repezit un caine la mine si m-a muscat…N-am mai putut sustine concertul si am plecat de acolo.
De ce credeti ca multi artisti din underground au un fel de dispret fata de mainstream?
Mihai: Poate dintr-un fel de complex. Cele mai multe trupe din underground-ul nostru nu sunt bine facute, nici tehnic, nici ca imagine…ca nimic.
Claudiu: Oricum, underground-ul in Romania inseamna cu totul altceva comparativ cu underground-ul mondial. Daca as face muzica in Anglia, de exemplu, m-as limita singur la underground, pentru ca ma identific mai mult cu acesta decat cu mainstream-ul din Regatul Unit. In mod clar se poate se poate spune ca underground-ul din Anglia este mai mare decat mainstream-ul din Romania. E altceva. E o industrie.
Mihai: Si apoi, acolo e altfel de circuit. Acolo, formatiile canta in cluburi si isi creeaza astfel renumele. Mai scot niste bani. Pana nu sunt preluate de cineva care sa se ocupe de ele, nu prea scot clipuri sau alte materiale. La noi, pana si cea mai „varza” trupa are un videoclip. Dupa aceea, nu se mai ocupa de chestia asta. Nimeni nu este in cautare de noi talente…
Sa revenim la ceea ce se va intampla cu voi in viitorul apropiat. Mai concret: concerte, single-uri, clipuri?
Claudiu: Pregatim un turneu national de cluburi iar, in acest moment, lucram la productia show-ului. Aceasta va fi gata peste aproximativ o luna. Dupa ce terminam acest aspect, o sa incepem munca la noul album. Avem tot timpul jam-uri la sala si punem idei deoparte. In plus, asteptam ca si artistii cu care vom colabora sa vina cu propriile idei. Cea mai mare placere a noastra sa sa cream noul disc, tocmai pentru a avea material proaspat!
O sa ramaneti fideli laitmotivului elefantului, sau treceti la altceva?
Claudiu: Nu! Am trecut pe „bizar”, pe „necunoscut”. Am abandonat elefantul. Am fost „zoologici” o vreme, dar a sosit momentul sa trecem pe partea de „bizar”.
Stefan, la ultimul vostru concert din cadrul „Urban Resort 2”, din Club B52, ai interpretat o piesa rap! A iesit foarte bine si ti-a scos in evidenta versatilitatea. Aveti de gand sa continuati sa experimentati cu aceasta directie?
Stefan: Este vorba despre o piesa pe care am primit-o de la chitaristul nostru, Jeanov, care se mai joaca si cu productia muzicala. Astfel, am primit un negativ de la el si m-am apucat sa scriu niste versuri, concentrate in jurul ideii de „tine trompa sus!”. Noi ne mai jucam si cu aceasta latura.
Va face parte melodia de pe noul disc?
Stefan: Da, va face parte de pe acesta. Si mai avem ceva nou! Este vorba despre coloana sonora a unei campanii facute de ACR. Campania se numeste „seatbeltb00bing” si vrea sa creasca awareness-ul asupra necesitatii purtarii centurii de siguranta. La campanie, participa foarte multe vedete feminine de la Media Pro. Daca esti femeie, trebuie sa-ti faci un selfie cu centura de siguranta si sa dai #seatbeltb00bing cand postezi fotografia. Avem si noi acolo cam 30 de secunde dintr-o melodie noua.
Claudiu: Realizatorii campaniei ne-au abordat prima data in primavara iar, la momentul respectiv, era altcineva la creatie. Ne-am intalnit cu Stefan si cu Marcel si am inceput sa facem brainstorming. Laura, sotia mea, a pus mana pe clape si ne-a placut jam-ul ei. L-am editat si a sunat foarte bine. Cu toate acestea, campania a picat iar acum, de curand, a revenit, cu altcineva la creatie, asa ca a trebuit sa facem o piesa noua. Am venit cu ceva boogie-funk si am utilizat doar negativul. Implicarea noastra in campanie a fost una pro-bono. Am facut-o, deci, de placere.
Am inteles ca participati la festivalul „Filmul de Piatra” de la Piatra-Neamt, atat in calitate de concurenti (cu videoclipul „In Culori”), cat si ca band.
Stefan: Da, o sa fie o aventura. Acolo, la „Filmul de Piatra”, vom canta chiar la rasarit, pe la ora 5 dimineata. Intai mergem la Sighetul Marmatiei, la „Festivalul Medieval”, unde vom canta pe la ora 22:40. Dupa aceea plecam spre Piatra-Neamt.
Ce muzica ascultati in momentul de fata?
Stefan: Eu ascult mult trance, mai ales cand lucrez.
Claudiu: Fiecare dintre noi are gusturi diferite in muzica. Mai mult, acestea se schimba constant. Cand eram mic, am inceput cu metale, chiar extreme, iar acum ascult hip-hop, electro, funk…cam pe aici ma invart.
Cum ai reusit sa treci de faza „true”?
Am avut o asemenea perioada. Este OK sa fii true daca iti place sa porti ochelari ca aceia de cal. Muzica noastra, exprimarea noastra artistica, nu pot fi ingradite. Daca unei persoane ii place sa fie ingradita, n-are decat! Eu nu imi doresc acest lucru. Am ascultat de toate, am trecut prin indie, cu Arctic Monkeys si toate cele. De fapt, asa am inceput cu Elefantii, din zona indie, dar acum avem deja identitatea noastra.
Mihai: Eu ascult hardcore si foarte mult funk, dar ma atrag mai multe genuri.
Aveti placeri muzicale vinovate?
Stefan: Trebuie sa recunosc ca mi s-a intiparit in minte piesa aceea a Deliei cu Uddi. Cred ca se numeste „Ipotecat”.
Claudiu: Toata lumea imi spunea de pustoaica aceea Nicole Cherry, cu melodia ei cea mai recenta. Cu toate acestea, eram complet imun la ea, pana cand am auzit-o live si chiar mi-a placut.
Mihai: Corina cu „Autobronzant”. Are un efect dubios pe voce, din pricina caruia ma trec fiori! Imi place si videoclipul.
Ah, si nu uitati: Tineti trompa sus!
Lasă un comentariu