Numarul pe august 2013 al prestigioasei reviste Guitar World ii este dedicat lui JEFF HANNEMAN. Kathryn Hanneman, vaduva chitaristului Slayer a povestit pe larg despre muscatura de paianjen suferita de Jeff si despre depresia postoperatorie a acestuia.
„Jeff era in vizita la un prieten din imprejurimile Los Angelesului. Intr-o seara era in Jacuzzi si se relaxa, isi tinea bratul peste margine si a simtit ceva ca o muscatura sau ca o intepatura. Dar bineinteles, nu a bagat in seama acest lucru. S-a intors acasa dupa vreo saptamana si era destul de baut cand a intrat pe usa. Nu se simtea bine si voia doar sa urce in dormitor si sa se culce.
Inainte de asta mi-a spus, „Kath, trebuie sa-ti arat ceva, desi nu prea vreau.” Si-a scos tricoul si am innebunit cand i-am vazut bratul. Era rosu aprins si de trei ori mai umflat decat in mod normal. I-am spus, „Jeff, trebuie sa mergem acum. Trebuie sa mergi la urgenta.” Dar nu voia decat sa se bage in pat si sa doarma si mi-am dat seama ca incercam sa stau de vorba cu un om foarte beat. Deci nu am putut face nimic in seara aceea. Dar a doua zi l-am convins sa ma lase sa-l duc. Era destul de sleit de puteri, dar am reusit sa-l bag in masina.
Cand am ajuns la spitalul din Loma Linda s-au uitat la el si si-au dat seama imediat despre ce era vorba, deci l-au internat pe loc. Jeff mi-a spus sa ma duc acasa pentru ca stiam amandoi ca va dura mai multe ore si niciunul dintre noi nu s-a gandit ca va fi o situatie de viata si de moarte. Dupa vreo trei-patru ore Jeff m-a sunat si mi-a spus, „Kath, nu e bine. S-ar putea sa trebuiasca sa mi-l amputeze. Cred ca trebuie sa vii aici.” Cand am ajuns acolo Jeff era pe targa, astepta sa intre in operatie, si doctorul mi-a prezentat situatia. Mi-a spus, „Vreau sa mergeti sa-l vedeti pe sotul dumneavoastra. S-ar putea sa nu supravietuiasca.” Doctorul s-a uitat la Jeff si i-a spus: „Intai o sa incerc sa-ti salvez viata. Apoi o sa incerc sa-ti salvez bratul. Si apoi o sa incerc sa-ti salvez cariera.” Si cand l-am privit pe Jeff pe acea targa luandu-mi poate ramas bun, stiind ca poate nu-l voi mai vedea niciodata, a fost unul dintre cele mai grele momente din viata mea.
Nu am putut sa-l conving pe Jeff sa mearga la recuperare sau la tratament. Cred ca ii era greu sa-si priveasca bratul si ca asta il dadea peste cap. In acel moment era greu sa-l fac sa fie optimist.
Lasă un comentariu