Anneke van Giersbergen / 22.04.2012, The Silver Church, Bucuresti

Dupa ce am vazut-o in ultimul turneu cu trupa care a consacrat-o, The Gathering, apoi cu proiectul Agua de Annique, de fiecare data incantatoare, sunt curioasa cum va fi revederea cu Anneke van Giersbergen in noua varianta a trupei sale si cu un album nou, lansat la inceputul anului, „Everything Is Changing”. Se pare ca nu doar pe mine ma mana o astfel de curiozitate in Silver Church, ci pe mult mai multi oameni decat ma asteptam, majoritatea buni cunoscatori ai activitatii artistei. Aerul este respirabil, iar locul confortabil in ceea ce priveste aglomeratia, dar inca de la inceput ma surprinde cata lume a venit fata de asteptarile mele – acestea fiind o mana de cunoscatori si cativa spectatori de ocazie, ca mine. Iata ca m-am inselat si nici ca-mi pare rau.

La ora 21:30, membri trupei urca pe scena aflata in semiobscuritate si pe primele acorduri din Feel Alive se aprind luminile asupra blondei pline de viata care se instaleaza, dansand si zambind, la microfon. Alte formalitati teatrale sunt lasate la o parte, Anneke fiind extrem de naturala intreg concertul; de altfel, aceasta mi se pare una dintre cele mai mari calitati ale olandezei – naturaletea, atat in voce, cat si in miscari sau expresia chipului. Avem aproape un album intreg pentru a ne convinge de acestea, dar si de forma excelenta a vocii lui Anneke; in afara de o piesa (I Wake Up), noul album este cantat in intregime, intr-o infuzie de energie si buna dispozitie molipsitoare: My Boy, Take Me Home, You Want to Be Free (si un indemn la dans), Circles (cantata fara tobe si bas), Stay, Slow Me Down, Too Late, 1000 Miles Away from You, Everything Is Changing si Hope, Pray, Dance, Play.

Nu stiu exact de ce, din momentul inceperii carierei solo, Anneke a tot schimbat numele trupei, pornind de la exoticul Agua de Annique si ajungand acum la Anneke van Giersbergen; sincer, imi placea mai mult prima varianta, mai ales cand era insotita in concerte de pian. Chiar daca acum Anneke prefera chitara electrica (Beautiful One), ma bucur ca n-au fost uitate compozitiile din acea perioada, precum Fury, Witness, dar si Hey Okay, acea piesa acustica, aproape country, in care Anneke ramane singura pe scena, doar cu chitara ei. Nu stiu daca acest cantec era in plan, dar chiar si asa cu siguranta nu in rolul ce i-a fost destinat: de a distrage atentia de la bateristul Rob Snijders (ex-Celestial Season), sotul artistei, care tocmai si-a distrus setul de tobe. Cine raspunde corect si rapid la intrebarea „ce culoare au ochii mei?” primeste de la Anneke membrana sparta a premierului.


Intuneric si furie, amintiri metal si semnul coarnelor in aer, din public si de pe scena – sunt convinsa ca cel mai asteptat cover este Saturnine, savurat mai ales de cei care au urmarit-o pe Anneke de cand The Gathering a influentat major scena metal cu Mandylion (in ceea ce priveste folosirea permanenta a vocii feminine in aceasta muzica dura) si pana la plecarea ei dupa Home. Apare insa si Hyperdrive!, rod al colaborarii lui Anneke cu Devin Townsend pe Addicted, precum si o alegere pe cat de ciudata, pe atat de frumoasa si inspirata – Down So Low (Chocolate Genius), jazz intrepatruns cu soul si cinele abia mangaiate. Acestea sunt completarile unui concert axat pe rock, undeva intre alternativ, clasic, pop, folk si jazz, de la dans la visare, cu parti saltarete si fragmente melancolice. Nu ar trebui sa ne mire aceasta insiruire de fete ale muzicii compuse sau preluate de Anneke van Giersbergen daca tinem cont de nenumaratele sale colaborari: Ayreon, Danny Cavanagh si Anathema, Devin Townsend Project, Within Temptation, Moonspell, Novembers Doom si (ati crede?!) Napalm Death.


In mijlocul trupei sale de profesionisti, Anneke este fermecatoare, zambeste permanent cu gura si ochii, glumeste cu publicul, se fastaceste cand e contrazisa referitor la faptul ca nu-i primul sau concert in Romania, aproape ca roseste de emotie cand se aude tare din public „we love you, Anneke!”; in mod cert, Anneke von Giersbergen este o prezenta extrem de placuta, blonda si tatuata, frumoasa si vesela, fara aere sau falsa afectare; o voce remarcabila si o personalitate ce radiaza. Nu sunt fan al muzicii pe care o face acum si voi avea mereu nostalgia a ceea ce a insemnat The Gathering, mai ales prin albumele imediat urmatoare cooptarii ei. Dar concertul din seara aceasta m-a surprins si mi-a placut cu mult peste asteptari.

(Diana Grigoriu)


O ampla galerie foto de la acest concert se poate accesa AICI.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*