Berserkers – World War III

Stim cu totii ca moda vine si pleaca, ca trendurile apar si dispar cat ai asculta un album pe Youtube. Probabil multora le placea partea cu aparitia trendurilor, dar ce facem cu cele care incep sa dispara? Ideea este ca trendurile nu dispar de tot, ci poate stau pentru un timp in umbra urmand ca la un moment dat sa rasara din nou. Stiti vorba aia „what goes around comes around”.

Dupa anii 2000, in sfera metal putem remarca ascensiunea unor genuri muzicale care se termina in „core”. Pana aici, totul bine si frumos. In schimb, alte genuri au intrat sub un relativ con de umbra. Unul dintre acestea este thrash-metalul care in mod evident nu se mai afla pe culmile pe care statea bine-merci in anii 80-90. Nu spun ca a disparut, nu spun ca nu mai sunt trupe de thrash. Din contra, daca incepi sa te informezi (sau sa intri cu lanterna in acel con de umbra) o sa descoperi o diversitate de trupe talentate care merita mult mai multa atentie si promovare. Dar chiar asta e problema. Aruncand o privire de sus, relativ superficiala, fara a incerca sa scormoni in amanunt, cat de des te intalnesti cu thrash-ul? 

Ne mutam acum pe meleagurile noastre ca sa vedem cum sta aici treaba cu thrash-ul. Ar fi cateva lucruri de zis insa azi vom vorbi putin despre albumul de debut Berserkers „World War III” lansat anul acesta pe 3 aprilie in Fabrica. „World War III” contine 9 piese compuse intr-un stil de thrash dinamic, groovy pe alocuri (mare plus din partea mea deoarece nu ma declar fan Need For Speed) si chiar cu ceva tente de tipul „Party Thrash” asemeni compozitiilor Tankard sau, putin mai aproape de noi, Municipal Waste. Titlul albumului trimite catre tema razboiului, laitmotiv exploatat cu precadere in muzica thrash, insa Berserkers ne propun o abordare mixta, unele piese fiind invaluite in furia si serioziatatea ceruta de o astfel de tema („Surrounded”, „Deadland”), pe cand pe altele precum „Fucked up”, „We Are Berserkers” se simte o atmosfera de tipul „vine razboiul, nu vine razboiul, berea acelasi gust are”.

Din punct de vedere instrumental, chitara are un sound zgrunturos, completat foarte bine de catre bass-ul din spate, riff-urile sunt catchy, nu debordeaza in complexitate si simt ca baietii le-au compus asa cum au simtit, fara a incerca sa para ceea ce nu sunt. Mi-au atras atentia si cateva lick-uri ale chitarii solo in special pe „Axe To The Head” sau „Get On Your Knees” care mai mult ca sigur ar fi pusa mult mai bine in evidenta cu o productie buna. Dar revin la asta putin mai tarziu. Cele mai multe aplauze pe acest album le merita tobele si vocea. In spate tumurilor, Iulian creaza niste bucati demente in special pe partea de pedala dubla care variaza pe tot parcursul albumului. Vocea lui Miti m-a surprins in mod placut si m-a atras de la prima ascultare pentru abilitatea de imbina scarbosenia aia din voce cu un timbru thrash, pastrandu-i in acelasi timp calitatea de a fi inteligibila. 

Incoronarea tuturor eforturilor de pe „World War III” ar fi fost o productie si un master beton, dar din pacate la capitolul acesta albumul Berserkers sta pe minus. „WWIII” este un material in totalitate DIY, lucru pentru care trupa merita tot respectul, insa nu-mi pot ascunde sentimentul de usoara dezamagire cand incerc sa-mi imaginez cum ar fi sunat unele piese daca ar fi beneficiat de o finisare audio mai buna. 

Iubitorii de thrash si nu numai vor gasi pe „World War III” piese care cu siguranta le vor satisface preferintele muzicale si nevoia de headbangind, air guitar sau air drumming. Berserkers sunt o formatie a carei parcurs trebuie urmarit in special pentru reeditarea primului lor album la aniversarea celor 20 de ani de la lansare. Thrash ’Till Death!