Bodark explica in note paradigma imperfectiunii perfecte

Formatia Bodark a implinit luna aceasta 5 ani de existenta. Din 2010 si pana acum, grupul bucurestean nu a asteptat ca succesul sa-l ajunga din urma ci a luptat pentru fiecare victorie.

Prima a fost obtinuta in anul 2014, cand Bodark a scos albumul de debut “Pot”, descris de critica de specialitate ca o combinatie intre o “tulpina” destul de suparata de rock alternativ si elemente clasice ale aceluiasi gen.

Intre timp, formatia a urcat pe scena unor evenimente importante si a muncit din greu la follow-up-ul lui “Pot”, care va fi lansat la inceputul lui 2016. Pentru a face mai usoara asteptarea, Bodark a dezvaluit un prim single extras de pe disc, “Erou”, care beneficiaza si de videoclip. Acesta poate fi vizionat mai jos.

Noul material opereaza o schimbare de paradigma si merge in rasparul primului disc, abordand sonoritati tonice, radio-friendly, din dorinta de a oferi un antipod sound-ului incarcat de angoase al LP-ului de debut. Axat pe ideea de “imperfectiune perfecta”, viitorul album este cu siguranta un must-listen in ceea ce priveste eforturile discografice ale formatiilor autohtone.

La acesta isi vor aduce aportul Mihai Tivadar – productie, mixaj (MT Sound/Grenoble, Dirty Shirt) si Adam Whittaker (Space Ray Music), care se va ocupa de mixajul final si de mastering.

Am stat de vorba cu Vali Mihnea, solistul trupei, care ne-a oferit niste informatii exclusive despre noul produs, viitorul Bodark, dificultatile intampinate de formatiile romanesti in drumul lor spre succes, scena locala si multe altele. Cititi interviul de mai jos pentru a afla detaliile!   

Pregatiti un nou album ce va fi lansat in prima parte a anului viitor. In ce fel difera acesta de materialul precedent, „Pot”?
Albumul nou difera fata de “POT” din mai multe puncte de vedere: conceptual, muzical, dar si ca sound. Conceptual – vine cumva in continuarea primului nostru album, in care prezentam omul care poate fi super-erou daca isi doreste cu adevarat. Acum prezentam omul simplu, imperfect, predispus la greseli, dar totusi frumos tocmai prin naturaletea lui. Muzical – vom avea colaborari cu mai multi instrumentisti: viori, pian, violoncel, sintetizatoare si chiar colaborari cu artisti din zona hip-hop. Incercam sa ne adresam astfel unui spectru mult mai larg de persoane si de varste. Iar ca sound – pe langa cele mentionate mai devreme si pe langa evolutia noastra muzicala, am investit mult mai mult in noi si in echipamente, iar colaborarile cu Mihai Tivadar si Adam Whittaker sigur isi vor pune amprenta peste soundul general.

Deja a aparut un prim videoclip, „Erou”, care prezinta povestea induiosatoare a unui cuplu imperfect, dar frumos. Este acesta un concept care va marca viitorul material?
Da, si chiar special am vrut sa aratam publicului mai intai piesa “Erou”, pentru ca defineste destul de bine o experienta umana ce poate fi frumoasa chiar daca nu este perfecta: relatia de cuplu. Mai cantam despre viata oarecum “anosta” a omului care munceste si uita de satisfactiile vietii, cantam despre prejudecatile oamenilor cand vine vorba despre nationalitati, sau despre micile esecuri din viata care nu ar trebui sa ne descurajeze.

Vorbiti-ne despre inspiratiile muzicale. Ce formatii v-au delectat auzul in ultima vreme?
Lista e lunga si variata, dar daca ar fi sa aleg doar 1-2 nume de trupe din preferintele fiecaruia dintre noi, ar fi: Foo Fighters, Blue October, Coldplay, Billy Talent, Arctic Monkeys, Godsmack, Disturbed, Dream Theater, Godsmack, Breaking Benjamin.

In Romania, exista mania comparatiilor. Cutare formatie seamana cu X sau Y. De unde credeti ca vine aceasta obsesie si cat este ea de daunatoare/constructiva?
Nu sunt sigur ca doar in Romania este mania comparatiilor. Cred ca asta sta in natura omului: de fiecare data cand intalneste ceva nou, incearca sa categoriseasca “noul”, si sa il aseze undeva intr-un sertar in creier – iar comparatiile il ajuta sa identifice cel mai bine sertarul cu pricina, bazat pe ce stia el dinainte.
Si nu cred ca este neaparat deunatoare, atat timp cat comparatia nu este facuta superficial. Asa cum, de exemplu, am vazut la un moment dat o discutie despre o trupa care avea o piesa care incepea cu niste viori, iar cineva comenta sec: “astia copiaza Phoenix”.

Cam cate sacrificii face o formatie romaneasca pentru a putea scoate un disc? Nu se prea vorbeste despre asta.
Asta e o intrebare pe tema careia am putea sa facem un interviu separat. Daca vorbim strict despre “a scoate un disc”, depinde ce-ti doresti. Daca doresti doar sa concretizezi ideile tale intr-un material, atunci iti iei colegii, iti strangi ideile, mergi la un studio, dai banul – inregistrezi si gata. Sacrificiul financiar, ca sa-l numim asa, poate fi de la cateva sute la cateva mii sau chiar zeci de mii de euro.

Daca vorbim despre “sacrificiul” de a rezista in industria muzicala romaneasca pe termen lung, concentrandu-te doar pe piese proprii – aici este punctul sensibil din punctul meu de vedere. Trebuie ori sa ai un job separat care sa iti sustina pasiunea, ori, daca traiesti doar din muzica, asa cum avem multi prieteni, trebuie sa faci lucruri care nu-ti fac neaparat placere: sa canti in paralel cu trupe de coveruri la nunti, cluburi sau alte evenimente sau sa canti cu artisti din zona foarte comerciala a muzicii, care, din pacate sunt mult mai promovati si usor de digerat de publicul larg. Peste toate astea, trebuie sa ai multa rabdare si sa nu te astepti la succes imediat.

Veti lucra cu Adam Whittaker si cu Mihai Tivadar, doua personalitati din zone muzicale diferite. Cum ati facut aceasta alegere?
Cu Mihai am lucrat si la albumul trecut si lucram cu el in continuare din foarte multe motive: este profesionist, deschis, punctual, talentat si un muzician foarte bun. Toate astea capata valoare si mai mare daca adaugi faptul ca toata corespondenta noastra cu el se face numai online, el locuind in Franta.
Cu Adam am discutat prima oara dupa ce am lansat noi primul album si a ramas sa reluam discutiile cand ne apucam de lucrat la piese noi, ceea ce am si facut. Ne bucura faptul ca l-am ales, se simte clar mana lui pe piese, iar faptul ca foarte multe trupe mari de alternative lucreaza cu el spune multe. In plus se intelege foarte bine cu Mihai si am o banuiala ca proiectul Bodark nu va fi singurul lor proiect impreuna.

Urmatorul material discografic pare mai „vesel”. Precedentul, „Pot”, axat mai mult pe dorinta si ambitia de a-ti depasi limitele, avea un sound melancolic. Ati facut o schimbare de paradigma?
Asta este intentia, am vrut sa umblam in primul rand la sound si piesele sa sune mai fresh. Daca pe albumul precedent balanta intre alternative/rock clasic, inclina mai mult catre rock clasic, piesele noi suna mult mai alternative. Per total poate fi considerat mai “vesel”, dar avem atat piese “light” cum e “Erou”, avem si piese mai dure si energice, cum cel mai probabil va fi urmatorul nostru single.

Daca ar fi sa schimbati ceva la scena rock din Romania, care ar fi acel lucru?
Iarasi o intrebare grea. Daca in urma cu ceva timp erau doar cateva trupe rock in Romania, acum lucrurile stau cu totul altfel. Sunt foarte multe trupe iar competitivitatea dintre ele  a crescut. Partea neplacuta este ca din ce observam in jurul nostru competitivitatea asta nu este neaparat constructiva, si asta cred si datorita multitudinii de concursuri care apar. Multi organizatori prefera sa faca un festival-concurs cu trupe tinere pe care sa le plateasca prost sau deloc si se bazeaza doar pe promovarea pe care o fac trupele in cercurile lor de fani/prieteni, de cele mai multe ori pe Facebook. Asta este unul dintre motivele din cauza carora noi am renuntat sa participam la concursuri, mai ales ca muzica, sau arta in general, este ceva greu de cuantificat.

Care este stilul vostru de a compune o melodie? Cine vine cu ideea, cum evolueaza versurile etc?
De cele mai multe ori lucrurile decurg in felul urmator: unul dintre noi are o idee, o trimite pe email sau o arata la sala, ne apucam sa o construim, facem o structura a piesei si o linie de voce. Apoi o ascultam, incercam sa vedem ce feeling ne da piesa si ne apucam de versuri. Pe albumul nou, Eugen a venit cu majoritatea ideilor, fie ca ideea era o simpla tema sau era aproape finalizata. Alex a lucrat mult la detalii, la structuri, sintetizatoare si ambianta, iar eu m-am ocupat in principal de liniile de voce si versuri. Dupa inregistrari, Mihai face aranjamentele finale si deseori vine si cu idei de synth-uri. Bineinteles, s-a intamplat foarte des ca in urma feedback-ului lui Mihai sa fim nevoiti sa schimbam structuri, parti de piese, linii sau versuri.

La ce aspira Bodark in momentul de fata si cum v-ati dori sa arate viitorul?
Dorinta noastra cea mai mare este ca muzica si mesajul nostru sa ajunga la un numar cat mai mare de oameni. Nu am facut si nu vom face piese de umplutura, toate piesele sunt consistente si foarte multa lume se regaseste in ele. Vrem sa aratam lumii ce avem de spus: prin concerte, festivaluri si piesele noastre la posturile de radio de profil.

Vom reveni cu informatii referitoare la titlul noului album, concerte ale formatiei precum si viitoarele single-uri extrase de pe follow-up-ul lui „Pot”!

Bodark pe Facebook
Asculta discul „Pot” pe Bandcamp


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*