„Libertatea este in interiorul meu. Libertatea inseamna ca nu sunt tinuta captiva de ideile oamenilor despre cum ar trebui sa fiu. Sunt in afara societatii. Sunt o artista. Rock’n’roll’ul este arta mea. Sunt libera pentru ca pot sa sar in sus si sa strig. Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Nu mi-e frica de moarte. Nu mi-e frica decat de frica insasi.” (Patti Smith, 1976)
Asta spunea celebra rockerita Patti Smith in 1976, dand glas unui manifest al libertatii de creatie a femeii, dupa o lunga perioada de complacere in „lanturile” misoginismului.
Alaturi de ea, Janis Joplin, Suzi Quatro, Chrissie Hynde, Joan Jett si Stevie Nicks reprezinta nume mari ale muzicii rock pe care orice meloman adept al genului le cunoaste.
Aceste femei puternice au modelat rockul si au dovedit ca acesta nu apartine doar barbatilor. Desi primele artiste rock au fost nevoite sa se lupte cu prejudecatile, ele au iesit invingatoare si au dat lectii de viata tuturor fetelor care nu se incadrau in modelul social standard al papusicii obediente.
Debutul celor mai multe artiste rock a avut loc in nebunii ani 70, cand egalitatea dintre sexe devenise mai mult decat o simpla gluma spusa la bere. Feminismul marcase deja cultura americana si pe cea europeana, iar femeile erau mai libere sa-si exprime personalitatea si sexualitatea.
Astfel, au aparut muzicienele de mai sus, dar si doua formatii rock compuse exclusiv din artiste: The Runaways si Fanny.
Pat Benatar, Lita Ford si Grace Slick (Jefferson Airplane) le-au deschis drumul viitoarelor interprete de rock, care, de-a lungul anilor, au prins din ce in ce mai mult curaj.
Fara aceste cantarete, formatii variate stilistic ca Halestorm, Nightwish, Epica, Arch Enemy, The Pretty Reckless etc nu ar fi existat. Din ce in ce mai multe fete isi fac formatii rock, sau „adera” la unele dintre ele, iar scena este foarte bogata in aceasta zona.
Dar doar in strainatate, pentru ca in Romania lucrurile stau diferit. Exceptand cateva nume care pot fi numarate pe degete, rockul feminin nu prea are trecere in tara.
Foarte putine fete se incumeta sa preia rolul de frontwoman – sau de instrumentista – la noi. Motivele sunt diverse, dar cele mai multe au la baza contextul socio-cultural retrograd in ceea ce priveste femeia.
In Romania, rolurile traditionale de gen sunt inca la putere, iar femeia ramane stalpul familiei. Atat din punct de vedere educational, cat si confesional, reprezentantele „sexului frumos” sunt incadrate intr-un sablon existential rigid.
Ca urmare a acestei mentalitati traditionale, s-a creat un model obiectificat al femeii, care se regaseste la nivel cultural in interpretele „de plastic” si, in afara scenei, in deja infama „pitipoanca”.
Rareori se intampla ca media sa promoveze o tipologie feminina de valoare. Un medic, o scriitoare sau o pictorita sunt aparitii extrem de rare. La fel si o muziciana a carei integritate (estetica, sau de orice alta natura) o face incompatibila cu „standardul” de entertainment autohton.
Astfel, foarte multe tinere talentate aleg sa devina artiste de duzina, pentru ca le lipseste un sistem de valori si o infrastructura culturala/institutionala care sa le deschida ochii asupra alternativelor. Aceste contexte explica si saracia scenei rock romanesti cand vine vorba de performere.
Rockul este cu atat mai „off-limits”, cu cat vine cu un intreg bagaj de idei preconcepute generate de natura muzicii si de povestile legate de stilul de viata al interpretilor.
Chiar si asa, exista un numar mare de femei in industria rock autohtona. Ele nu se tem sa fie cine sunt si sa exprime un model de comportament diferit de cel „acceptat” si „sanctionat” ca si corect.
Avem exemplul Andreei Verde, solista formatiei Dekadens. Ei nu ii este frica sa afiseze o feminitate neconventionala. Par verde, imbracaminte curajoasa, ten de papusa ruseasca si un glas acut si indraznet, sunt elemente care definesc personalitatea artistei.
Ar mai fi si Sabina Abrudian, vocalista trupei Awake, adepta a sonoritatilor rockului clasic. Vocea artistei este puternica, expresiva, feminina si vehementa. Orice fata care poate canta Dream Theater are votul nostru de incredere, iar Sabina este mai mult decat capabila.
Raluca Pascaru este tobosara formatiei Changing Skins si a povestit in mai multe interviuri ca, la inceput, s-a confruntat cu scepticismului muzicienilor, impresarilor si a oamenilor obisnuiti. Nu foarte multa lume credea ca o tipa poate bate atat de bine la tobe! Mai mult, tobele sunt si un instrument prin excelenta „masculin”.
Irina de la Onenightstand este o alta solista dintr-o trupa rock. Roscata canta rock’n’roll si are o atitudine scenica de 80s star.
Trupa de gothic-metal Tiarra are si ea in componenta trei fete. Este vorba despre solista Anda, al carei timbru unic reprezinta o combinatie intre o blandete aproape folk si, pe alocuri, tupeu rock. Si ar mai fi si violonista Corina, si sora acesteia, Iulia, la violoncel.
Cristina de la Redox este printre putinele artiste care incercau un growl si chiar era un experiment interesant. Ea o cita ca si influenta pe Sandra Nasic de la Guano Apes.
Sa nu uitam de Steelborn, o alta trupa de rock alternativ cu o gagica la voce. Este vorba despre Aura Pohoata.
Exista si o varianta autohtona a celebrei trupe de adolescente Cherri Bomb. Este vorba despre Non-Toxic, o formatie compusa doar din fete. Alexandra, Andra, Diana si Andreea au pus in 2009 bazele unei all-girl-rock-band. Ele citeaza Dead Kennedys, System of A Down si Ramones ca influenta.
Suntem siguri ca mai exista multe alte fete in industria rock din Romania. Noi am mentionat doar cateva si asteptam sa auzim nume noi. Industriei autohtone ii lipseste o formatie cu o frontwoman puternica, a carei identitate sa fie asumata.
Rockul romanesc duce dorul unor trupe care sa concureze cu Paramore sau chiar si cu Hole!
Voi ce gagici ati remarcat in industria muzicala autohtona?
Lasă un comentariu