Pe 21 decembrie 2011, in urma unei tragedii, activitatea formatiei canadiene WOODS OF YPRES s-a incheiat definitiv. Ideea de a continua activitatea muzicala fara cel mai important membru al acesteia a fost inabusita inca de la bun inceput.
David Gold, solist si chitarist, basist si clapar, compozitor de versuri si un suflet sincer dedicat muzicii, s-a stins din viata in urma unui accident rutier, chiar inainte de Craciun.
Am mostenit din partea formatiei sale un ultim album, „Woods 5: Grey Skies & Electric Light”, lansat post-mortem deoarece acesta fusese pregatit cu o vara inainte de tragedie.
Materialul discografic a primit distinctia Juno pentru cel mai bun album de metal/hard rock, la inceputul anului curent. A concurat impotriva lui Devin Townsend Project, Cancer Bats si Castle.
Joel Violette (chitara solo) a declarat la scurt timp dupa moartea lui David ca albumul era urmatorul pas pentru trupa si ca, dupa lansarea acestuia, membrii formatiei aveau planificat primul turneu european.
David Gold fiind singurul component permanent, cel care si-a manifestat viziunea artistica timp de noua ani in formatie, stingerea proiectului odata cu viata muzicianului a fost un lucru inevitabil.
Mereu „pe fuga”, formatia nu a avut un line-up stabil, membrii fiind stransi pentru concerte, in timp ce inregistrarile de studio si rezervarile pentru spectacole erau independente, tot Gold ocupandu-se si de acestea.
Woods of Ypres a reprezentat ceva nou, inovativ: un proiect de doom metal cu influente sumbre, intunecate, specifice spatiului scandinav. Ca stare de spirit, arta WoY era depresiva si puternica. Versurile echivoce invocau imagini vizuale impresionante in mintea ascultatorilor. Linia melodica era splendida iar vocea alterna intre clean si harsh.
Ironic sau nu, artistul si-a prevazut moartea in propria sa muzica, prin piese intitulate „I Was Burried in Mount of Pleasant Cemetery” sau „Kiss My Ashes (Goodbye)”.
Lasă un comentariu