Cel de-al patrulea album semnat E.M.I.L. a fost programat pentru lansare intr-o sambata linistita de iunie in Colectiv de pe strada Tabacarilor, o locatie devenita intre timp foarte cool printre randurile rockerilor si rapperilor bucuresteni. Materialul denumit „I M E N S” a fost produs de Marius Costache si beneficiaza de featuring-uri delicioase cu Vlad Staricu de la Pistol cu Capse si Adrian Despot de la Vita de Vie printre altele. Cu această ocazie au mai fost sarbatoriti 15 ani de istorie plini de cocktailuri, rom, fum, vanilie si orice mai vreti voi, un prag important din viata oricarei trupe.
Cum din on-line reiesea faptul ca portile clubului se deschid la ora 21:00, am considerat ca pot ajunge linistit in zona la o ora dupa, fara sa pierd ceva din setul grupului din deschidere, The Kryptonite Sparks. Inselat am fost! Cantarea avea sa inceapa dupa 23 spre surprinderea multora, o treaba nu prea ok din punctul meu de vedere pentru ca daca inveti publicul cu un astfel de program, risti sa il pierzi pentru primul act la urmatoarele concerte… plus ca in 2 ore aveai timp sa vezi macar o repriza din finala Champions League, sa iei pulsul Semifinalei Sud pentru WOA din Fabrica, sa ii simti pe Valerinne in Control inainte de Amenra sau sa dai o tura pe Matasari.
Lumea omora timpul pe afara cu tigari, alcool, masa de foosball si chit-chat cat cuprinde cand botosanenii de la TKS au dat startul unui repertoriu congruent ce imi intareste ideea de vedete in devenire ce sunt. Cu o mixtura de indie, alternative si funk in stilul british, baietii pun in practica o serie de melodii de pe albumul omonim si nu numai extrem de catchy, coagulate intr-o esenta concentrata de spirit liber.
Sonorizarea beton, desele ruperi de ritm, efortul sustinut si teribilismul tineresc de care dau dovada cei doi Razvan si Rares fac parte dintr-o variabila a momentului ce tanjeste sa fie descifrata. Pastrand aceeasi idee, nu poate fi negat misticismul creat in jurul lor atunci cand scena devine elementul natural din aceasta poveste a carei cursivitate nu trebuie intrerupta nici macar de pauzele dintre piese.
Apreciez modul de exprimare aparte si nu ramane decat ca formatia sa continue sa inventeze destul cat sa ramana vie in continuare prin ochii publicului. Ca o remarca mai mult sau mai putin la subiect, indemn ascultatorii de profil sa ia parte la cat mai multe concursuri sau cum le mai spun unii si altii cu trupe necunoscute pentru a observa daca mai vine ceva din urma fiindca nu ne putem raporta la infinit la Vita de Vie, Alternosfera sau Luna Amara.
Pauza si lumea se revarsa la pupitrul barului sau din nou afara unde comfortul termic este la valorile propice. Acum timpul are alte valente pentru ca imediat este proiectat cu ceva probleme tehnice un video ce anunta inceputul dezmatului marca E.M.I.L. Sorin, Stoi, Gabi, Barbu si Piti isi fac aparitia in uralele celor prezenti ca niste adevarati punk rockeri gata sa rupa fosta fabrica in doua.
Realizez la scurt timp dupa start cu cine am de fapt de a face si cat de importanti sunt acesti oameni pentru sanatatea muzicii romanesti de acest gen. Reiterez rapid concertele vechi din Fire si ma intorc pe Pamant pentru un nou episod „imens” in adevaratul sens al cuvantului, un episod presarat in prima parte cu piese noi precum „Strig”, „Promisiuni” sau „Nopti de Hartie”, doar cat sa iti faci o idee despre cum si cat au evoluat ca unitate. Pentru sapaturi mai adanci, puteai merge frumos la intrare sa cumperi discul.
Nu dureaza mult si cad primii oameni, primele scaune, primele pahare ramase goale pe marginea meselor pentru ca altfel nu avea sens. Chiar daca vocile nu prea s-au auzit in prima parte a show-ului, problema remediata ulterior, publicul s-a manifestat asa cum stia el mai bine, refuland parca dupa alta saptamana istovitoare la serviciu.
Nu putea lipsi de la aceasta lansare Vlad din Pistol cu Capse cu growl-ul suparat din dotare pe „Impreuna Rezistam”, o alta mostra relativa la greutatile intampinate in aceasta calatorie sinuoasa din rockul de pe la noi. Ce aventura frumoasa!
Nu a fost destul pana nu au aterizat prin multime mingi in culorile ce ne definesc ca natie care au zburat zeci de minute prin intreaga arie a clubului. E greu si interesant in acelasi timp sa descrii atmosfera creata… nu mai conteaza ce a fost, totul se intampla in continuare, la un nou nivel.
Era absolut normal ca spre final sa nu fie lasate deoparte cantece ca „Da Vrei”, „Supradoza de Vise” sau „Copacii Infloriti” cu care adolescentii deveniti acum adulti au cochetat in ultimii ani. Ma bucur cand vad ca la astfel de adunari nu conteaza sfera in care activezi ca individ, cate diplome ai sau cum te-ai imbracat. Unora le place cartea, altora le place noaptea dar cu totii suntem prieteni.
La final incerc doar sa fac un exercitiu de imaginatie, sa ma pun in pielea trupetilor si sa ma gandesc ce ar fi putut sa mearga mai bine in acea seara dar esuez si renunt. Cel mai probabil va urma un turneu de promovare asa incat savoarea noului material sa fie gustata de cat mai multa lume. PEACE OUT!
Foto: Georgiana Voinea
Lasă un comentariu