Interviu realizat de Tolea Postovei (Top T Buzău)
Reprezentând România la concursul organizat în cadrul prestigiosului festival Wacken Open Air, trupa sibiană E-AN-NA s-a întors acasă cu un bine meritat premiu II, fiind întâmpinată cu multă apreciere din partea celor care îi susțin și le admiră de atâta timp munca. Și pentru că nu am mai avut ocazia să-i vedem până acum la festival, iată că ne întâlnim cu aceștia vineri, în prima zi de Top T Buzău!
Cum si cand ati auzit de Top T? Ati fost prezenti la Top T? Aveti vreo amintire anume?
Andrei (voce): Sincer nici nu ştiu, acum ceva vreme. Ştiam că e un festival vechi şi cu prestigiu, şi suntem onoraţi că ajungem şi noi pe scena acestuia. Nu, nu am mai avut ocazia să ajung la Top T, şi cred că nici în Buzău, de altfel.
Paul (tobe): Știu că se organizează de mulți ani, dar nu am avut ocazia să merg vreodată la Buzău. Sperăm să fie o primă experiență faină!
Ce credeti ca inseamna Top T in istoria sau evolutia scenei rock din Romania? Aveti ceva sa transmiteti publicului sau organizatorilor?
Andrei: Cum spuneam, suntem încântaţi să ajungem aici, fiindcă am auzit multe lucruri bune, care deja fac parte din istoria mişcării rock în România. Cred că va fi fain să facem parte din treaba asta. Lumea ne cheamă de ceva vreme şi prin Buzău, dar nu am reuşit să ajungem până acum, aşa că asta e ocazia perfectă. Sunt sigur că o să iasă foarte fain.
Cum ati vedea un format nou al festivalului Top T din 2018?
Andrei: Aflăm după ce trece ediţia din 2017, ca să am un model de referinţă.
Paul: Probabil că orice festival are de învățat de la an la an, ca și noi. Sunt curios să văd ce idei noi apar în cadrul oricărui festival.
Cum apreciati scena rock din Romania? Ce nume vi se par atractive momentan pe scena rock autohtona?
Andrei: Vorbim despre o chestie care s-a dezvoltat ameţitor de mult în ultimii ani, categoric în direcţia bună. Nu vreau să spun doar vorbe mieroase, nu spun că toate trupele sunt bune sau că absolut toate fac bine ceea ce fac, dar multe dintre ele chiar au un sound, o dedicaţie şi un profesionalism pe care acum 10 ani le vedeai atât de rar încât păreau nişte atribute aproape legendare (cel puţin pe scenele mici, locale).
Personal, îmi plac foarte mult Dordeduh, Kultika, Descend into Despair, Clouds (se pune? Daniel e român :P), ultimul album de la Dirty Shirt, The Bipolar Disorder Project (sau e prea narcisist să aleg şi proiecte la care am fost invitat să contribui?), Code Red, Evergreed, Within the Nova, Divided by Perception, Saddayah. Ce am enumerat sunt chiar mulate în mare măsură pe preferinţele mele muzicale. Mai sunt multe trupe a căror muzică nu o gust neapărat (fiecare cu preferinţele-i) dar pe care le apreciez enorm pentru munca pe care o depun şi pentru seriozitatea cu care lucrează.
Paul: Cred că în ultimii ani au început să apară oameni care vor să facă muzică, și probabil să încerce să și trăiască din asta, ceea ce e lăudabil având în vedere problemele cu care se confruntă generația noastră în fiecare zi. Ca trupe ascult destul de multe stiluri, nu cred că am o anume trupă preferată, mai degrabă piese de la trupele noastre pe care le ascult zilnic.
Ce parere aveti despre trupele „tribute”, si despre concertele unde nu se plateste bilet?
Andrei: Legat de trupe „tribute”: fiecare să facă ce-i place. Până la urmă asta contează. Că eu n-aş putea face asta niciodată e strict problema mea. Cât despre concertele unde nu se plăteşte bilet: aşa a fost şi debutul nostru concertistic. Trebuia să cântăm în deschiderea celor de la Bucovina în Timişoara, dar ei nu au putut veni din motive personale. Ne-au îndemnat să ţinem, totuşi concertul, şi a ieşit genial. A fost singurul cu intrare liberă. Fiecare organizator are dreptul să-şi vadă de orgadă cum crede de cuviinţă: dacă intrarea gratuită I se pare că e soluţia, nu văd de ce nu.
Puneti-va o intrebare pe care nu am pus-o si raspundeti la ea.
Andrei: Asta-i de-aia grea… M-aş întreba singur de ce cânt la cimpoi. Şi răspunsul ar fi: “Pentru că e un instrument extraordinar şi mult mai versatil decât se crede, în ciuda faptului că aproape nimeni nu ştie asta.” Dacă nu mă credeţi, căutaţi coverul meu la „Born of Osiris – Machine”, sau orice piesă de-a Cristinei Pato. Să vă mai văd cum vă gândiţi doar la Scoţia când auziţi de cimpoi.
Paul: Dacă mai am zile de concediu pentru relaxare, că tot mă plâng la băieții din trupă mereu, și am să aleg varianta B, răspuns final „nu”.
Care este originea numelui trupei voastre? Când, cine a fost cu ideea?
Andrei: Eu am venit cu ideea numelui. „E-an-na“ înseamnă „Casa cerului“ în sumeriana antică, iar pentru noi reprezintă lumea pe care o creem prin ceea ce facem. O lume-refugiu, în care legile firii sunt altele. O descriere mai amănunţită găsiţi pe pagina noastră de Facebook.
Lasă un comentariu