Va voi prezenta comasat ultimele doua zile de festival din Tg. Mures deoarece aventurile mele nu au fost prea numeroase. Din pacate lucrurile au luat o turnura neplacuta pe care unii din cititorii nostrii au subliniat-o inca de la postarea cronicii primei zile. Total diferit fata de anii trecuti, staff-ul de la Peninsula a avut mari probleme in a comunica in limba romana. Acest lucru nu pentru ca nu ar cunoaste limba ci pentru ca probabil s-au considerat indreptatiti sa o faca. Este trist sa fi in situatia de a vrea sa intri in fata scenei sa faci poze si sa fi intampinat de oamenii de paza care se fac ca nu inteleg ce vrei cu toate ca regulile sunt standard la toate evenimentele de ani de zile. Sa intelegem ca organizatorii nu au petrecut timp de loc pentru a instrui echipa de paza sau pur si simplu este o tactica de descurajare a jurnalistilor din alte zone geografice? Oricare dintre aceste doua variante ar fi adevarata, mi se pare intolerabila si sunt convins ca aceasta va fi probabil ultima mea relatare de la festivalul Peninsula.
Ziua de sambata, 27 august, a strans cu siguranta cel mai mare numar de spectatori. Nu stiu daca a fost vorba de line-up, pentru ca sincer in afara de headliner – Iggy Pop and The Stooges, nu au fost prezenti artisti de calibru. Programul la scena mare a inceput cu un recital Luna Amara. Clujenii au beneficiat de un sunet mult mai bun decat cel pe care l-au avut in Bucuresti cand au deschis pentru Deftones. Se pare ca lumea se bucura tot la melodiile vechi ale trupei asa ca acestia au introdus in setlist multe din ele pe langa cateva bucati noi. Nu am inteles foarte bine atitudinea extrem de recunoscatoare fata de organizatori a trupei. In esenta cred ca o formatie se afla la un festival pentru oameni.
O trupa pe care m-am bucurat mult sa o vad prezenta la aceasta editie a fost Alvin es a Mokusok, o trupa maghiara de pop-punk. Nu am inteles de ce au cantat pe cea mai mica scena, Talent Stage, fiind o gasca destul de bine cotata in Ungaria. Foarte multi adolescenti prezenti pentru recital punkerilor iar acest lucru a dus la creerea unei atmosfere foarte vesele. Viki, basista grupului, a adus ca intotdeauna o pata de culoare. Nu au lipsit din setlist hit-uri precum „Julia nem akar a foldon jarni” sau „Kurva elet”.
In timp ce ungurii de la Moby Dick (trupa este probabil binecunoscuta rockerilor romani trecuti de o anumita varsta) aveau o prestatie jalnica pe Talent Stage, pregatirile pentru Iggy si colegii sai erau in toi. Lumea a inceput sa se stranga cu adevarat in fata scenei mari. A fost probabil singura data pe parcursul acestei editii cand am simtit ca ma aflu la un festival de marca. Din pacate Maximum Rock nu va poate prezenta fotografii din cadrul prestatiei lui Iggy Pop deorece organizatorii au facut o gafa: desi trebuia sa trimita tuturor fotografilor un contract inainte de festival acesta a fost trimis in prima zi de festival, uitand ca un fotograf nu poate cara cu el o imprimanta pentru a lista contractul. Desi s-a discutat cu organizatorii si acestia initial au spus ca vor avea la intrare contractele printate nu a fost sa fie asa astfel ca la recitalul Iggy Pop mai multi fotografi au fost scosi din zona rezervata fotografilor. Probabil acest aspect e prea putin interesant pentru cititori insa vom trage un semnal de alarma si in viitor speram ca cei care trebuie sa-si faca treaba sa o faca cu profesionalism
Revenind la recitalul lui Iggy Pop, sunetul a fost bun, atmosfera excelenta, cu alte cuvinte o experienta de zeci de ani pe scena isi spune cuvantul atunci cand este vorba de un spectacol reusit. Iggy si-a scrantit un picior inca de la prima piesa si a inceput sa se vaite constant. Un moment penibil a survenit atunci cand artistul s-a indreptat catre un om de la paza si l-a intrebat: „Cum se spune salut in limba vostra? Cum se spune salut pe romaneste?” Acesta i-a intors spatele. In acel moment am considerat ca am vazut destul pentru o zi si am hotarat sa fac o plimbare catre pensiunea unde m-am cazat.
Ultima zi de festival a fost dedicata fanilor de metal ce s-au putut bucura de doua trupe foarte indragite la noi: Hammerfall si Within Temptation. Conferintele de presa au fost anemice si presarate cu intrebari nedocumentate sau pur si simplu neprofesioniste ca de exemplu: „Veti canta si o melodie in limba maghiara? Oamenii de aici s-ar bucura foarte mult.” Suedezii de la Hammerfall s-au prezentat foarte casual iar show-ul lor de scena nu a adus nici un fel de surprize. Sunetul nu a impresionat cu nimic dar a fost unul cat se poate de corect pentru o trupa de heavy. Imi este foarte greu sa inteleg de ce o trupa in anul 2011 incearca sa copieze Iron Maiden sau Manowar. S-au strans mai putin fani decat m-as fi asteptat tinand cont ca este prima aparitie live a trupei in Romania, iar acestia au o gramada de admiratori. Nu au lipsit din recital niciuna din piesele indragite de iubitorii de metal precum „Hearts on Fire”.
Within Temptation au mai dat ochii cu publicul roman intr-o editie anterioara a festialului Artmania ce are loc in fiecare an la Sibiu. Olandezii au impresionat atunci printr-un sound incredibil. Rareori mi-a fost dat sa aud in Romania o sonorizare la un asa nivel. Am asteptat asadar cu nerabdare recitalul lor chiar daca din nou nu am putut fotografia, gafa cu contractul repetandu-se… Era atat de previzibila aceasta manevra incat nici nu am mai incercat sa ma revolt. Din pacaten sunetul nu a fost la nivelul la care ma asteptam. Au fost si cateva problema la inceput cu chitarile care nu s-au auzit si aveai impresia ca te alfi la un concert pop. Vocea solistei, Sharon den Adel, se decupa insa superb in multitudinea de frecventa ajungand parca printr-un tunel separat la urechea publicului. Trupa a avut in spate un imens ecran din led-uri pe care erau proiectate diverse imagini. Intro-ul de concert a constat intr-un clip sub forma unui scurt metraj. Tot turneul lor se bazeaza pe conceptul ultimului disc, „The Unforgiving”, cunoscut deja de catre fani.
Acestea au fost relatarile mele de la Peninsula 2011 pentru voi, cititorii Maximum Rock. Am ramas cu un gust amar din pacate si cu o parere de rau ca aceasta editie nu s-a bucurat de o prezenta mai mare a publicului. Toata lumea se plange ca evenimentele importante au loc numai in Bucuresti. In fiecare an are loc un mega-festival in Tg. Mures unde ar avea ocazia sa ajunga mai lejer si cei ce nu pot calatorii pana la Bucuresti. Editia aceasta a avut un line-up foarte bun comparativ cu alte festivale din acest an. Daca si asa oamenii nu vin la concerte, atunci scuzele nu mai exista, sau poate faptul ca atat cei din presa cat si publicul sunt tratati de unele persoane din organizare dar si din oras ca si cum acest eveniment s-ar desfasura in tara vecina si-a spus sau isi va spune cuvantul.
Cititi comentariile la zilele precedente de festival si trageti concluzia singuri… Ziua 1 / Ziua 2
(Horatiu Ghibu)
Lasă un comentariu