Suedezii de la IN FLAMES sunt una din putinele trupe care se bucura de o popularitate extrem de ridicata in randul iubitorilor de metal din Romania, iar acest lucru s-a vazut lejer prin prisma celor peste 1000 de oameni ce au dat navala in Arenele Romane la concertul sustinut de acestia pe data de 01 octombrie. Cei prezenti au sustinut energic gasca din Goteborg pe tot parcursul recitalului care s-a intins peste o ora si jumatate. Invitatii celor de la In Flames au fost slovenii de la NOCTIFERIA care in ciuda potentialului enorm, demonstrat de sound-ul impresionant de pe disc, suna destul de slabut live.
Noctiferia sunt considerati a fi poate cea mai importanta trupa slovena de metal, fiind prezenti pe scena europeana inca din 1994. Exponenti ai curentului extreme-metal, Noctiferia cocheteaza si cu elemente de industrial pe care le introduc cu generozitate in piesele lor chiar si live cu ajutorul backtrack-urilor.
Se poate simtii influenta lui Peter Tagtgren (Hypocrisy, Pain) care a lucrat cu ei si le-a cizelat muzica. Din pacate in concert nu au sunat foarte bine. Este posibil sa fi avut de suferit ca orice trupa de deschidere, dar sunetul nu i-a ajutat de loc. Facand un efort de concentrare ascultatorul isi putea da seama de sclipirea ce sa ascunde undeva departe, dar singurul lucru care iesea in fata erau o voce difuza si un ton de chitara marca Sepultura 1995. Publicul roman i-a primit foarte bine pe sloveni asa ca acestia cred ca s-au simtit foarte bine pe scena. Cu siguranta aceasta trupa merita sa fie vazuta in conditii mult mai bune.
Este pentru a doua oara cand In Flames canta la Bucuresti si cum trendurile publicului romanesc se pot observa lejer, acesta a venit in numar mai mic decat prima data, cu toate ca intregul eveniment a fost mult mai reusit.
Chiar daca numarul spectatorilor nu a fost foarte mare, arenele au aratat mai mult decat decent si atmosfera a fost una buna. Suedezii au fost si ei mult mai in forma decat prima data cand ne-au vizitat, cand au cantat in patru, lipsa unui al doilea chitarist simtindu-se pe parcursul intregului recital. Niclas Engelin este de ceva vreme inlocuitorul lui Jesper Stromblad si isi face treaba de minune. Cred ca in afara de „Pinball Map” s-a cantat cam tot ce se putea canta asa ca fanii trupei au avut parte de un concert cum nu se poate mai bun. In Flames au urcat pe scena cu „Sounds of a Playground Fading”, piesa ce da si numele ultimului lor album, iar apoi au aruncat Arenele Romane in aer cu „Deliver Us”. M-am bucurat enorm sa vad rockeri cat mai tineri in public, entuziasti, plini de energie pozitiva, care canta cu patos fiecare vers. Acest lucru l-am mai observat si la concertul Children of Bodom si am privit lucrurile mult mai optimist. Este dezolant sa mergi la concerte unde media de varsta este 30 si toata lumea este blazata. „Trigger”, „The Quiet Place”, „Come Clarity” sau numarat printre hit-urile ce au urmat in setlist-ul trupei. Anders Friden (voce) a incercat sa comunice cu publicul asa cum stie el pe tot parcursul concertului si s-a aratat mirat ca majoritatea barbatilor din Romania nu prea poarta barba.
S-a cantat si piesa „Ropes”, una din cele mai bune ale materialului proaspat lansat. Aceasta mai fusese cantata doar o singura dara live, cu o seara inainte in Bulgaria. Sunetul a fost bun, nu sclipitor, dar intr-atat de decent incat sa se inteleaga mai tot ceea ce se petrecea pe scena. Ultima parte a spectacolului a fost marcata de bucati precum „Only for the Weak”, „Cloud Connected” sau „Take this Life”, care a si coincis cu finalul serii. In Flames au avut asadar o revenire spectaculoasa in Romania, cu un show live foarte bun ce a tinut lumea in priza toata seara. Pacat ca nu au fost mai multi sa se bucure de acest eveniment care a beneficiat de organizare cate se poate de bine pusa la punct.
(Horatiu Ghibu)
Lasă un comentariu