După o pauză din partea mea, vă prezint și roadele acestei scurte inactivități: interviuri. Primul interviu pe care mă bucur să vi-l pot oferi în aprilie 2026 mi-a fost acordat de Jari Mäenpää (căruia îi mulțumesc din nou!), un solist și multi-instrumentist excelent pe care cu siguranță îl cunoașteți drept fondatorul trupei finlandeze de symphonic death metal Wintersun și fost component Ensiferum. În cele ce urmează veți afla mai multe despre tot parcursul artistului, de la primele tentative de a înregistra demouri, până la perioada sa în Ensiferum și producerea albumelor Wintersun. De asemenea, veți descoperi ce băutură preferă artistul, unde își găsește inspirația, ce trupe îi plac și multe altele. Lectură plăcută!
Întâi, haide să vorbim puțin despre începuturile tale ca muzician. Cum ai descoperit că poți cânta? Care a fost prima ta apariție pe scenă?
Dezvoltarea mea în ale cântatului a fost destul de înceată, înceată dar fermă. Nu am descoperit cu adevărat că pot cânta; a apărut pe parcursul vieții mele din nevoie. Prima dată am început să acompaniez cu vocea piese KISS și W.A.S.P. alături de prietenii mei când aveam vreo 7-8 ani, în timp ce ne jucam pe afară. Apoi, pe la vreo 15 ani am început să cânt la chitară, să scriu și să înregistrez primele mele piese demo cu ajutorul track-recorderului cu patru piste al tatălui meu. La început am realizat niște piese instrumentale la chitară, dar după aceea am vrut să încerc și melodii cu voce și am început să scriu, de asemenea, versuri.
Nu am crezut că ar vrea cineva să interpreteze piesele mele, așa că am hotărât să încerc singur să fac chestia asta, căci dintotdeauna mi-a plăcut să acompaniez cu vocea muzica pe care o ascultam. Pur și simplu am continuat să cânt, să exersez și să produc piese. La început am sunat foarte rău și mi-a luat mult timp să îmi dezvolt vocea. Cred că prima dată când am simțit că a reușit în sfârșit să îmi iasă o parte vocală decentă a fost pe albumul The Forest Seasons [al trupei Wintersun, material lansat în 2017 prin Nuclear Blast Records – n.n.], și la momentul respectiv aveam deja vreo 37-39 de ani.
Primele mele apariții pe scenă au fost la câteva spectacole din sala de sport a școlii. Nu erau trupe stabilite; pur și simplu am interpretat niște cover-uri cu prietenii mei. La ceva timp după aceea, când m-am alăturat celor din Ensiferum, am avut niște apariții la centre pentru tineret și am participat și la competiții destinate trupelor.
Wintersun a evoluat, în 23 de ani, de la un proiect secundar al tău când făceai parte din Ensiferum, până la un supergrup format din componenți care sunt membri ai unor trupe renumite la nivel mondial, precum Nightwish sau Megadeth. Uitându-te în urmă, cum percepi acești 23 de ani? Ai schimba ceva, dacă ai putea?
Nu cred că aș schimba nimic, pentru că niciodată nu știi ce se poate întâmpla. Au fost cu siguranță multe probleme și provocări care îți dorești să nu se fi întâmplat, dar supraviețuindu-le și rezolvând probleme prin ele te face mai puternic și mai înțelept. Acei 23 de ani au trecut atât de repede și este greu de înțeles. Din punct de vedere muzical, simt că momentan nici măcar nu am ajuns la apogeul meu, și încă urmează! Multă distracție și timpuri grozave, mai ales alături de Kai, Jukka și Teemu [adică membrii actuali Wintersun, Kai Hahto, Teemu Mäntysaari și Jukka Koskinen n.n.]. Am învățat foarte multe de la băieții aceia.
Care este amintirea preferată (sau care sunt amintirile tale preferate) din cariera ta, până la momentul actual?
Nu îmi pot aminti ceva care le-ar putea umbri pe celelalte. Dar senzația că ai susținut un concert bun și că s-au bucurat fanii rămâne pentru totdeauna cu tine. Apoi, momentele, chiar dacă nu îți aduci aminte exact clipa, când ai realizat o melodie sau un riff extraordinare sunt unele dintre cele mai bune sentimente și, desigur, timpurile grozave când faci glume cu băieții în călătorii.
Wintersun are versuri foarte profunde care abordează teme precum anotimpurile, sentimentele și conceptul timpului. Unde găsești inspirația pentru piesele pe care le realizezi?
De cele mai multe ori începe totul cu muzica. Întâi trebuie să creez niște riffuri și melodii și, poate, o structură abstractă a piesei, apoi cuvinte unice sau scurte versuri încep să îmi apară în minte. Strâng toate aceste cuvinte într-un notepad și când sunt destule bune, încep să le combin și în momentul acela de obicei găsesc, de asemenea, tema și ideea pentru versuri. Desigur, trăiesc viața și mă uit la filme, așa că iau chestii din viața reală, dar mai sunt și lucruri pe care le visez și pe care mi le imaginez.
Apropo, legat de conceptul timpului, Wintersun a lansat Time I în 2012 și Time II în 2024. Poți să ne duci puțin în culisele producției celor două albume? Cum au prins viață și ne putem aștepta să existe și un Time III?
Inițial, lucram la un singur album numit TIME. Mi-l imaginasem ca pe o călătorie cu adevărat uriașă, epică și lungă. Muzică având un mare zid de sunet, încărcat cu orchestrații grandioase, sintetizatoare, efecte sonore, instrumente din toată lumea și așa mai departe… unele melodii, cu o atmosferă asiatică. Asumarea acestui proiect s-a dovedit a fi mai dificilă decât mă așteptasem. Au început să apară multe probleme, în principal cu computerele, echipamentul a început să se strice și nu am putut să înregistrez partea vocală acasă ori în studio. Din cauza acestor probleme realizarea albumului a fost amânată din ce în ce mai mult. Apoi, casa noastră de discuri a sugerat să împărțim albumul în două ca să putem lansa prima jumătate mai repede și să mergem în turneu. La început nu mi-a plăcut ideea, dar mărimea copleșitoare a albumului și toate problemele m-au făcut să regândesc situația și am acceptat.
Am început să înregistrăm tobele, chitarele ritm și basul la Sonic Pump Studios în Helsinki. Acea sesiune a mers foarte bine. După aceea, au început să apară problemele, prin 2006-2007. În 2008 mi-am luat un Mac Pro, ceea ce a deschis poarta spre a putea începe, în sfârșit, să lucrez la orchestrații. Încă ne mișcam încet și a trebuit să găsesc tot felul de soluții care au încetinit semnificativ procesul. Am înregistrat partea vocală în diferite locuri unde repetam cu instalările de pe laptopul meu. Ne-a luat trei ani să facem toate orchestrațiile și vocea, din 2008 până în 2011.
Mai susțineam și concerte pe ici-colo, și asta a încetinit, de asemenea, munca. În sfârșit, în 2012, am terminat de mixat TIME I, și am lansat albumul în anul respectiv și am pornit într-un turneu.
În timp ce eram în turneu, am continuat să mixez TIME II oricând reușeam. Voiam să îmbunătățesc mixajul pentru că nu eram mulțumit cu felul în care TIME I a ieșit mixat. Dar echipamentul din studioul meu de acasă nu era deloc potrivit pentru mixat și am continuat să mă chinui. Într-un final, m-am săturat și am zis „Trebuie să fac altceva”. Atunci am pornit într-o scurtă expediție intitulată albumul The Forest Sessions.
După ce am fost în turneu cu The Forest Sessions vreme de trei ani, nu eram pregătit să mă întorc imediat la mixajul lui TIME II. În 2020, am început să lucrez la piese noi și am construit un nou „semi-studio” ca să îmbunătățesc producția albumului. În timp ce lucram la piese noi, mi-a fost oferită o perspectivă nouă și am încercat din nou, de data aceasta lucrurile au mers cum trebuie și am fost în stare să termin și TIME II. Nu cred că va exista un TIME III. 🙂
Cum vezi viitorul pentru Wintersun?
Prima mea prioritate este să lansez toate albumele acestea la care lucrez. Am atât de multe chestii nelansate încât mai am un pic și mă înec în ele. Apoi, dacă am putea să le cântăm și live și să avem niște concerte epice, ar fi grozav! Desigur, există niște idei mari pe care aș vrea să le pun în practică, dar pentru astea ai nevoie de fonduri semnificative. Și, pentru asta, trebuie mai întâi să creez și să vând multă muzică.
Știu că este posibil să fie un subiect sensibil, dar mă întrebam, ai putea să ne spui câteva cuvinte despre timpul pe care l-ai petrecut în Ensiferum, dar și despre relația ta de acum cu membrii acestei trupe?
Am o relație bună cu băieții din Ensiferum și Markus (fondatorul) este în continuare unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei. Ei se descurcă excelent și îi respect foarte mult. Mi-a plăcut timpul petrecut în trupă! Am realizat niște piese grozave și ne-am distrat cântând împreună pe scenă. A fost, de asemenea, o experiență foarte bună pentru mine de a învăța mai multe pe plan muzical.
Ești un multi-instrumentist și solist talentat. Cum reușești să găsești un echilibru între cariera și familia ta?
Mulțumesc! Da, am destul de multe pe cap [în original, I wear quite a few different hats – n.n.]. Gestionând munca și familia/timpul liber poate fi dificil, întrucât unele aspecte ale serviciului meu necesită concentrare maximă și timp petrecut singur, iar uneori mă descurc bine. Dar unele aspecte ale serviciului sunt pur și simplu „muncă în fabrică de la 9 la 5”, iar acolo am de obicei un program mai bine stabilit, făcând mai ușor să echilibrez munca și viața personală.
Ce piesă îți place să cânți live cel mai mult?
„Sons Of The Winter And Stars” și „Starchild” au fost dintotdeauna distractiv de interpretat. În turneul The Forest Sessions, mi-a plăcut și „Awaken From The Dark Slumber (Spring)”.
Care este autorul tău preferat? Dar cartea ta favorită?
Nu am un autor sau o carte favorite, întrucât nu citesc des. Și prefer cărțile audio sau podcasturile.
Ce sfat i-ai oferi unui artist tânăr care vrea să meargă pe urmele tale?
Sfatul absurd, dar probabil bun, ar fi să creeze întâi niște muzică pop care vinde multe discuri. După aceea, când ai mulți bani, concentrează-te pe proiectele de care ești pasionat, heheh! Dar dacă o persoană vrea să înceapă direct cu metal melodic, trebuie să iubească acest lucru foarte, foarte mult! Trebuie să exersezi zilnic ca un nebun și să poți rezolva probleme. Dar dacă adori ceea ce faci, suferința ocazională te va răsplăti și va fi meritat.
În cariera ta de muzician, ce artiști te-au influențat cel mai mult?
Pe la începuturi, KISS, W.A.S.P., Twisted Sister, Michael Jackson, Vanilla Ice și MC Hammer. Coloane sonore din jocuri, de exemplu Last Ninja I & II pe Commodore 64.
Ca adolescent, Metallica, Megadeth, Judas Priest, Pantera, Extreme, Iron Maiden, Yngwie Malmsteen, Steve Vai, Devin Townsend, Bal-Sagoth, Emperor, Dark Tranquility, Dissection, At The Gates, Summoning și lista continuă.
Cum crezi că va arăta muzica metal peste 50 de ani?
Nu sunt complet sigur. Există tot felul de surprize plăcute pe ici-colo. Sper că va conține mai multe stiluri de compoziție „non-comerciale”, deși chiar și alea sunt în regulă dar aș vrea să aud mai multă explorare în compoziții, de exemplu, ca Bal-Sagoth care provoacă și explorează universul compunerilor, și nu doar aceleași „hit chords” obișnuite mereu.
Cum te vezi peste 20 de ani?
Sper că voi putea continua să lucrez la muzica mea și să devin un și mai bun compozitor.
Presupunând că piesele pe care le scrii ar avea o anumită culoare, care crezi că ar fi aceasta și de ce?
Da, de obicei leg piesele și albumele în culori. De la copertele de album și artwork-ul din booklet-uri, se poate vedea ce culori am avut în minte pentru piese/LP-uri. În general, prima culoare tematică a albumului a fost albastru [vezi albumul Wintersun, 2004, Nexus Records – n.n.]. TIME I & II: culoarea principală a fost roz/argintiu, dar au fost utilizate și diferite nuanțe pentru diverse piese. Culorile tematice pentru The Forest Seasons au fost verde, galben și maro. Albumul nostru următor va avea o atmosferă diferită în ceea ce privește din nou culorile.
Ce trupă/artist din underground crezi că ar merita mai multă recunoaștere?
Presupun că am zis deja Bal-Sagoth. Poate că muzica lor necesită un gust dobândit [în original, an acquired taste – n.n.], dar caracterul jucăuș al compoziției și împletirea sintetizatorului cu chitara sunt pur și simplu măiestrite. Simultan, unul dintre artiștii mei preferați pe care îi ascult este Ollie Wride. Nu am idee cât de mic sau mare este ca artist, dar îi ador muzica și vocea. De asemenea, artistul finlandez Ville Leinonen este un artist ADEVĂRAT care merită mai multă recunoaștere.
Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant să mâncăm ceva. Ce ai alege, în termeni de băutură? (Eu îți spun din start că aș vrea un ceai negru).
Aș vrea O SINGURĂ bere.
Am nevoie de ajutorul tău pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care te-au influențat în cariera ta și cele care îți plac foarte mult.
Later edit: ca de obicei, avem și un playlist realizat cu toate piesele recomandate, pe care îl puteți asculta accesând linkul care va fi atașat mai jos. De asemenea, vă încurajez, personal, să ascultați Wintersun, să mergeți la concerte și să susțineți cât mai mult artiștii (organici) care vă plac. Vom reveni curând cu mai multe noutăți din lumea rock, dar și cu interviuri faine acordate de artiști deosebiți. Stay tuned 🙂
Lasă un comentariu