Alegeri, voturi, frauda, proteste, procentaje, dezbateri. Cam despre asta s-a vorbit in ultima perioada in minunata noastra tarisoara. A da, si foarte putin despre venirea lui Iordanescu la nationala si meciul cu Irlanda. Unde e voia buna? Unde e muzica in ecuatia asta? „What happened to the passion? Does anyone have a diaper whipe?”
Indiferent daca s-au implicat activ sau au fost afectati indirect de cele mentionate mai sus sau de alte aspecte ale vietii cotidiene, sunt ferm convins ca pentru cel putin 4 ore, oamenii prezenti in Fabrica in seara zilei de 14 noiembrie au avut parte de una dintre cele mai zdravane portii de revigorare posibile. Maestri de ceremonii au fost baietii nostri de la Take No More, Breathelast, Rock N Ghena, H8 si Madball iar macelul organizat a fost pus la cale de echipa Sabotage.
Asa cum era precizat si in program, recitalul trupei Take No More a inceput in jurul orei 20:15. O formatie nou aparuta pe terenul de joaca al hardcore-ului romanesc, TNM au aratat toate elementele necesare de a deveni o prezenta constanta in scena underground. Au nerv, au vana, au energie, au atitudine iar muzica lor ataca direct auditoriul, fara alte artificii. TNM au avut un recital scurt in care au demonstrat ca spiritul hardcore e purtat si de catre generatiile tinere. Sa auzim de bine!
Taticii apelor involburate si, mai nou, stapanii universali peste Maluri AKA Breathelast a fost urmatoarea trupa care a urcat pe scena din Fabrica. Scuipand cu riffuri acide si batand ritmuri alerte, rechinii au fost primii care au reusit sa incinga publicul si sa-l faca sa se unduiasca dupa groove-ul bass-ului lui Adi si sa danseze dupa chitarile lui Ionut si Vali. Mihai, pe langa voci, a fost la post atat in ceea ce priveste trairea din plin a muzicii, cat si cu glumele aferente care au destins atmosfera. De apreciat totodata initiativa solistului de a imparti microfonul cu un specimen poate mult mai talentat decat el insusi, si anume, mascota Breathelast, rechinul de plastic. Punctul central al repertoriului Breathelast a fost interpretarea piesei Maluri. Rodul unei campanii de promovare masive, prima piesa in limba romana a formatiei, a fost primita foarte bine de catre fani, lucru usor de remarcat daca te uitai putin in jur si observai cati oameni chiar cunosc versurile. Asa cum ne-au obisnuit, Breathelast au stiut sa faca in Fabrica un show cat se poate de intens.
A treia trupa la catalog a fost Rock N Ghena. Am mai spus si cu alte ocazii ca un concert al trupei din Mangalia nu poate fi reprodus in cuvinte. La Rock N Ghena se comunica cu energii, cu sarituri, cu pumni ridicati si cu scandal. Piese precum „E Dreptul Tau”, „Forget A(lie)ve”, „Survival of Self” sau „Divide et Impera” sunt piese care te fac sa constati ca realitatea in care traiesti nu este una a bunastarii si a pacii universale, ci o realitatea in care trebuie sa lupti, fie singur, fie de mana cu ceilalti pentru a putea tine coloana dreapta si capul sus. Iar cu fiecare concert Rock N Ghena, atat prin muzica si versuri cat si prin vorbele lui Rocco, aceasta atitudine se impregneaza si mai adanc in mentalul colectiv. Un mare plus pentru o trupa care nu stie numai sa ne faca sa sarim, ci sa si gandim.
H8, veteranii hardcore-ului romanesc, a fost ultima formatie autohtona a serii. E adevarat ca pana in momentul intrarii baietilor pe scena, atmosfera era deja agitata, lumea avea adrenalina, avea chef de muzica si de zbenguiala, insa odata ce versurile piesei „Gropile” au rasunat in Fabrica deja plina, intregul vibe a suferit o crestere exponentiala. Agitatia din fata scenei era mai intensa, publicul tanjea dupa microfoanele solistilor Varu si Aliosha ca sa cante alaturi de ei, iar stage diving-ul era din ce in ce mai prezent. Din pacate, H8 au cantat prea putin, insa au facut-o intr-un mod memorabil. Am fost placut surprins sa vad ca atat garda veche (cei in jur de 30 de ani) cat si tinerii (17-20 de ani) cantau la unison atat piesele vechi ale formatiei (Cerc Vicios, Arena) cat si pe cele noi. De asemenea, trupa a interpretat in Fabrica piesa „Gram cu Gram”, o reeditare a unei piese rap mai vechi compuse de Aliosha.
Alaturi de ei, pe scena au mai urcat si Rocco de la Rock N Ghena si Haos, solistul trupei Tessa, timp in care Aliosha s-a asezat in genunchi ca sa indemne fanii sa vina cat mai aproape si sa cante cu el. Inca o data respect pentru dedicarea, pasiunea si longevitatea trupei H8!
Odata cu intrarea celor de la Madball pe scena, nu se mai poate vorbi de energie. Termenii potriviti ar fi explozie si frenezie. Freedie si compania, aflati la al doilea concert in Romania, au demarat in tromba show-ul din Fabrica cu primele 2 piese ale ultimului lor album intitulat „Hardcore Lives”. Asezat pe una din boxe, ma uitam la public si nu imi venea sa cred ce macel organizat aveam in fata ochilor. Un macel organziat in care picioarele in cap tineau loc capacelor prietenesti peste ceafa iar coatele in coaste tineau loc imbratisarilor. Insa oricat de brutal ar suna asta pentru un neavizat, totul se facea cu energie pozitiva, cu sclipiri in ochi, cu zambete si batut de palme dupa lungile sesiuni de moshpit.
Dar asa cum fum fara foc nu se face, nici sete de stagediving nu ti se face fara un hardcore de cea mai mare calitate. Madball au oferit asta fanilor prezenti in fabrica si au aratat ca dupa 26 de ani de cariera…Hardcore still lives! In corzile lor vocale, in miscarile lor, in sufletele si in inimile lor. Repertoriul trupei americane a cuprins 4 piese de pe ultimul album (Doc Marten Stomp, Hardcore Lives, The Beast, DNA) dar si clasice precum „Heaven&Hell”, „Down By Law”, „For My Enemies”, „Infiltrate The System” si „Look My Way”.
In pauzele dintre melodii, Freedie a vorbit cu publicul, ne-a marturisit ca se bucura ca scena est-europeana creste pe zi ce trece, ca vor veni aici sa cante ori de cate ori vor fi chemati, iar spre final ne-a adresat un „multumeșc” care ne-a inflacarat si mai mult. Hats down and fists up for Madball! Ii asteptam cu drag.
Asadar, what happened to the passion? Pana la finele acestei recenzii, alegerile se vor fi terminat, Romania a castigat cu 2-0, insa spiritul hardcore a ramas atat pe vanataile de pe pielea celor prezenti in club Fabrica, cat si, cel mai important, in inima lor!
Felicitari Sabotage pentru organizare si pentru respectarea programului, Club Fabrica pentru locatie si sunet (chiar foarte bun avand in vedere natura evenimentului), felicitari Take No More, Breathelast, Rock N Ghena, H8 si Madball si nu in ultimul rand, felicitari celor care vin si sustin scena! Ne vedem data viitoare!
Lasă un comentariu