IMPALED NAZARENE este una dintre cele mai vechi si respectate formatii de black metal din Finlanda. Trupa are la activ 11 albume si se pregateste sa lanseze un nou disc, intitulat „Vigorous And Liberating Death”, pe data de 14 aprilie 2014, via Dynamic Arts Records.
Sansa de a sustine un interviu cu Mika „Slutti666” Luttinen, solistul formatiei, a fost unica, bucuria fiind imensa. Am discutat despre noul album, cate ceva despre „palatul rahatului de Ceausescu”, am schimbat cateva pareri, impresii, amintiri. Interviul poate fi citit mai jos.
In data de 14 aprilie 2014 Impaled Nazarene va lansa un nou album intitulat „Vigorous And Liberating Death”. Spune-ne cate ceva despre conceptul si povestea din spatele noului material…
„Vigorous And Liberating Death” vorbeste despre ideea mortii. Mai bine spus, vorbim despre „moarte” din mai multe persective: provocata de un criminal nebun (Pathological Hunger For Violence), desprea ea insasi (o veti gasi in titlul discului) si asa mai departe. Cateva piese sunt scrise in finlandeza, de exemplu Sananvapaus (Libertatea opiniei) si Riskiarvio (Evaluarea lucrurilor) care exprima situatia patetica de acum din Finlanda. Suntem intr-o cadere continua si rapida. Tara noastra este intr-o stare proasta si nu exista o lumina la capatul tunelului. Acelasi lucru l-as spune si de toata Uniunea Europeana. De asemenea, acest lucru se refera la moarte.
Sunetul vostru a dezvoltat de-a lungul anilor un vibe incredibil de agresiv. Veti continua sa luptati pentru o brutalitate mai accentuata, sau va veti diversifica sunetul cu noul album?
Atunci cand scriem piese noi, nu ne spunem niciodata „oh, trebuie sa facem chestia aceasta mai brutala si rapida”. Lucrurile curg natural. Fanii nostri nu sunt prosti, ei vor sa auda imediat daca album a fost un proces calculat. Trebuie sa faci ceea ce simti ca este corect. Cateodata scriem piese si realizam ca nu sunt potrivita pentru noi, asadar, renuntam la ele. Atata timp cat ne numim Impaled Nazarene, ne vom pastra sound-ul rapid, brutal si extrem. Asta inseamna formatia.
Ati cautat sa combinati in coperta discului gore-ul si groaza? Care este povestea acestui element?
Nu exact. L-am contactat pe fostul basist, Taneli Jarva, acum la X-Sentenced, The Black League, care este un artist de tatuaje (si cel responsabil pentru logo-ul nostru), sa vedem daca este interesat sa ne faca un cover pentru album. El a raspuns afirmativ si a tinut sa picteze pe o panza. Eu am fost de acord, i-am dat toata libertatea pe care a cerut-o. Singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ii dau versurile de la piesa „Flaming Sword Of Satan” pentru a se inspira, sa observe ceea ce am urmarit noi. El nu a ascultat piesa, a avut in fata doar foaia cu versurile. Rezultatul a fost un tablou old-school, nu a fost un cover de rahat, trecut prin Photoshop, asa cum sunt 99,9% din copertele de astazi.
Ok. Atunci cand sunteti in studio studio si scrieti piese noi, este vreunul dintre voi creierul intregului proiect sau fiecare membru contribuie la piesele voastre?
Cand vine vorba de muzica, eu scriu toate versurile. In noul album, astfel a fost planul: eu am facut doua piese, Arc Basstard (bas) a scris trei iar UG (chitara) si Repe Misanthrope (tobe) au scris patru cantence. Nu compunem niciodata impreuna, fiecare isi face treaba acasa iar cand ne intalnim la repetitii, de obicei, piesele sunt 99% sunt gata. Poate mai schimbam un riff, o structura, un refren. Am facut asa de ceva timp si stim cand ceva merge sau nu.
Ati fost unul dintre headlinerii de la festivalul November To Dismember din toamna trecuta, in Bucuresti. Cum a fost experienta? V-a placut publicul roman?
A fost mai mult decat incredibil. Festivalul a fost bine organizat iar publicul a fost nebun. Am avut ocazia sa vedem palatul rahatului de Ceausescu, doar exteriorul, dar a fost un lucru pe care am vrut sa il facem. Cladirea este dusa cu pluta.
Care vor fi planurile dupa lansarea albumului „Vigorous And Liberating Death”. Pregatiti cateva surprize fanilor?
Ei bine, sunt aceleasi chestii clasice, vom canta si asa mai departe. Acum avem sase concerte in Finlanda, mai exact in aprilie/mai, plus sapte prezente la sapte festivaluri (in Italia, Croatia, Franta, Ucraina, Olanda, Cehia si Germania). Nu va exista un turneu european sau ceva de genul, cu totii avem slujbe si ne este imposibil sa mergem intr-un turneu extins.
O intrebare simpla, daca ar fi sa alcatuiti un line-up de vis, care ar fi acela?
Slayer, Napalm Death si Impaled Nazarene, fara indoiala.
Ok, chiar as vrea sa vad un astfel de tour. Continuand, care sunt punctele culminante si problemele majore cu care v-ati intersectat de-a lungul carierei?
Cred ca cea mai mare problema cu care ne-am confruntat a fost moartea lui Somnium, chitaristul nostru. Relatia intre membrii unei formatii poate fi asemanata cu un mariaj, ne-am simtit de parca ne-am ingropat fiul. A fost ingrozitor. Din fericire, au existat mai multe momente frumoase, dar in loc sa numesc cateva, voi spune asa: am avut ocazia sa vizitam locuri, tari, orase noi, am cunoscut persoane noi, unele dintre ele au devenit prieteni apropiati. In caz ca mergem intr-o vacanta, pot sa sun pe cineva sa ma interesez de unele sfaturi si sa mergem la o bere undeva. Este superb. Ai sansa sa gusti din mancarea traditionala si sa vezi niste lucruri pe care un turist normal nu ar putea vedea. In fiecare tara exista un oras de rahat cu un public de rahat, insa le uiti in momentul in care urmatoarea zi ai un show incendiar. Avem amintiri frumoase.
Sunteti in stare sa ascultati ceea ce formatiile compun in zilele de astea? Intreb acest lucru deoarece multi muzicieni se pare ca traiesc „in gloriosul trecut”, ascultand vechile casete cu Slayer, Black Sabbath si sustinand ca nu exista alte trupe bune, desi nu cumpara niciun CD. Aveti timp sa va cumparati albume ale generatiei tinere, sau continuati sa cumparati albume de dinainte de anii `90?
Trebuie sa marturisesc ca fac parte din categoria celor care prefera casetele si vinilurile din anii ’80-’90. Cumpar fiecare album Napalm Death si Slayer care apare pe piata si cam atat. Totusi, voi cumpara mai mult ca sigur viitorul album Rigor Mortis atunci cand va aparea, Mike Scaccia a fost un chitarist de neegalat, fara indoiala este preferatul meu.
Am ajuns la final. Ce puteti sa le transmiteti fanilor de aici?
Beti vodca si fiti liberi! Va multumesc mult pentru interviu.
Lasă un comentariu