Articol realizat de Costi Drăgici
(A V-a parte a articolului poate fi citită aici: Moartea unui comis voiajor (Partea a V-a): Anii `90)
(Celelalte părți pot fi citite mai jos)
Ultima parte: Epitaf
La sfârșit vreau să vorbesc despre Keith Emerson, descris de AllMusic ca fiind „poate cel mai mare, cel mai tehnic clăpar din istoria rock-ului„. Considerat părintele Synthetizatorului (Moog Synthetizatorului) Emerson a fost printre primii artiști care au combinat rockul cu acorduri de muzică clasică.
Keith Emerson (ex. Nice – keyboards), Carl Palmer (ex. Atomic Rooster – baterie/percuție) și Greg Lake (ex. King Crimson – chitară bas) formează la începutul anului 1970 ceea ce mulți au denumit supergrupul de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer pe scurt EL&P.
Cu un sound tumultos pe alocuri agresiv al sintetizatorului Emerson a putut să ne inițieze în lumea specială a muzicii simfonice. „Toccata” (adaptare după Alberto Ginastera), „Piano Improvisations” (Friedrich Gulda, Joe Sullivan) și mai ales discul live „Pictures At An Exhibition” (26 Martie 1971 înregistrat la Newcastle City Hall) ce conține suita scrisă pentru pian de compozitorul rus Modest Mussorgsky și instrumentată de EL&P. ne-a deschis apetitul pentru muzica simfonică.
Chitara și vocea caldă a lui Lake sunt un contrast plăcut între baladele care se strecoară între două recitaluri la orgă ale lui Emerson. După ruptura din 1979 Emerson încearcă reinventarea grupului cooptându-l de toboșarul Cozy Powell (ex. Whitesnake), deci râmând tot EL&P.
Din 1990 își continuă cariera solo, contribuie la benzile sonore la „Inferno„, „Nighthawks„, „Best Revenge„, „The Church” sau seria TV „Iron Man„. A dirijat și concertat în toată lumea, în 2002 reformează Nice, iar în 2010 la comemorarea a 40 de ani de la formarea trupei, se alătură vechilor colegi de la EL&P pentru un concert la High Voltage Festival.
Din 1993 mâna și brațul drept i-au creat probleme lui Emerson, a fost supus unei operații dar durerea și terminatiile nervoase de la mână s-au agravat.
În dimineața zilei de 11 martie 2016 Keith Emerson este găsit de Mari Kawaguchi în locuința lor din Santa Monica împușcat în cap cu pistolul pe care îl deținea pentru apărare. În urma autopsiei, medicul legist a decis că moartea lui Emerson a fost o sinucidere.
„Era îngrijorat pentru concertele programate în Japonia, din cauza leziunilor ale nervilor mâinii, care i-ar putea afecta prestația. Nu voia să-și dezamăgească fanii. A fost un perfecționist și a crezut că nu va cânta perfect ceea ce l-a deprimat și neliniștit.” a declarat Mari Kawaguchi.
Concertul din Japonia ar fi fost ultimul susținut de el, după care planifica să se retragă… Emerson a fost înmormântat în Lancing, West Sussex, Marea Britanie.
Foștii colegi din EL&P, Carl Palmer și Greg Lake, au dat declarații la moartea sa. Palmer a amintit că „Keith a fost o persoană sensibilă a cărei dragoste faţă de muzică şi pasiunea pentru concertele în care cânta la pian vor rămâne fără pereche pentru mulţi ani de acum încolo„. Lake a spus că „ce-mi va aminti mereu despre Keith Emerson a fost talentul său remarcabil ca muzician și compositor, dar și darul și pasiunea de a se distra. Muzica a fost viața lui și, în ciuda unor dificultăți pe care le-a întâlnit, sunt sigur că muzica pe care a creat-o va trăi pentru totdeauna.”
Acestea fiind spuse, spre sfârșit pot adăuga că așa cum putem să călătorim prin toată lumea ca să cunoaștem locuri nevăzute încă, putem cu puterea minții să călătorim – poate mai ușor – prin căile nu tocmai facile ale rockului. Deci, dacă aveți ocazia, călătorind, poate, între două avioane, puteți să ascultați și descoperi lumea mirifică a muzicii … și dacă cumva vedeți pe hubloul avionului un curcubeu să știți că rockul este cu voi … sau cum spun cei de la Rainbow, Long Live Rock ‘n’ Roll!
Articolele anterioare pot fi citite aici:
Moartea unui comis voiajor (partea I): Începuturile epocii muzicii rock
Moartea unui comis voiajor (partea a-II-a): Rockul și mișcarea Flower Power
Moartea unui comis voiajor (partea a-III-a): Anii ‘70
Moartea unui comis voiajor (Partea a IV-a): Fatidicul an 1980)
Moartea unui comis voiajor (Partea a V-a): Anii `90)
Lasă un comentariu