Queensryche – Queensryche

285 vizualizări

Noul album auto-intitulat al formatiei QUEENSRYCHE a aparut pe data de 25 iunie 2013 si este primul material discografic al americanilor fara Geoff Tate la voce.

Solistul original a fost concediat in 2012 ca urmare a unor dispute stilistice care au degenerat, ajungandu-se la un conflict foarte urat, care a inclus chiar si agresiuni fizice.

Oricum ar fi, membrii ramasi ai trupei, in frunte cu Todd La Torre (ex Crimson Glory) la voce o duc foarte bine fara colegul lor mai recalcitrant, care si-a format propria trupa, numita tot Queensryche si care insista sa castige drept exclusiv de utilizare a „brandului”.

Chiar daca fanii au fost ingrijorati mult timp ca materialul nu se va ridica la standardele lor, ei vor fi placut surprinsi sa descopere o muzica primenita de avangardismele superflue regasite pe albume ca „Dedicated Chaos”.

„Queensryche” suna mai mult ca un follow-up demn al genialului „Operation Mindcrime” aparut in 1988, considerat si acum discul care a definit un gen. Se gasesc in material si urme din „Rage for Order” sau „Empire”.

Cu tot riscul, se poate spune ca Tate le-a facut un serviciu baietilor plecand, pentru ca a lasat trupa sa se intoarca la origini. De observat ca Parker Lundgren, chitaristul trupei, ofera o mostra de talent componistic pe acest disc, intuind si reprezentand perfect constantele stilului Queensryche.

Acest lucru este observabil in piesa de debut, care vine dupa intro-ul „X2”. „Where Dreams Go to Die” este reprezentativa pentru tipul de metal profesat de Queensryche si il atinge, prin versuri, pe Tate pentru purtarea sa.

„Spore” este un imn prog foarte reusit, in timp ce „In This Light” are toate datele unui hit. „Redemption” reia registrul tematic mai vindicativ, si este urmata chiar de piesa „Vindication”, compusa cu mai multa duritate decat melodiile obisnuite ale trupei.

„Midnight Lullaby” este un cantec instrumental tulburator care te face sa te gandesti la orice numai la un leagan linistit nu. „A World Without” este una dintre cele mai interesante bucati de pe disc, avand un vibe foarte dark si impresionand din punct de vedere vocal. Melodia il impune pe La Torre ca solist.

„Don’t Look Back” debuteaza ca un mars metal virulent si continua in acelasi stil, reprezentand un manifest de libertate componistica. „Fallout” este clar o piesa tipica Queensryche, care arata ca trupa s-a purificat de elementele hibride pe care le aborda pe ultimele discuri, revenind la un prog mai limpede.

Discul se incheie cu o balada numita „Open Road”. Melodia este catchy, emotionanta si aduce un sentiment de „closure”, cum ar spune americanii – adica de finalitate, in genul: „acestia suntem acum, asa s-au intamplat lucrurile, suntem tot noi„.

Din punct de vedere al lungimii cantecelor, se poate observa faptul ca acestea sunt foarte slefuite si reduse la esential. Materialul este mai scurt decat cele obisnuite Queensryche.

Concluzia este ca trupa nu numai ca a supravietuit despartirii de Tate, dar o duce mult mai bine decat in ultima vreme, lansand probabil cel mai valoros disc de cativa ani incoace.

Fanii nu trebuie sa priveasca deloc cu scepticism acest material, ci au toate motivele sa-i dea votul de incredere si sa-l asculte, pentru ca nu vor fi dezamagiti.

Reamintim ca maestrii prog-metalului vor poposi si in Romania pe data de 20 octombrie 2013. Detalii despre concert AICI.


Tracklisting:
1. „X2” (instrumental)
2. „Where Dreams Go to Die”
3. „Spore”
4. „In This Light”
5. „Redemption”
6. „Vindication”
7. „Midnight Lullaby”
8. „A World Without”
9. „Don’t Look Back”
10. „Fallout”
11. „Open Road”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*