Roy Mayorga (Stone Sour): „Nu ne-am luat niciodată după trenduri”

Interviu realizat de Alexandra Furnea

Formația americană Stone Sour pregătește prima parte a turneului din acest an. Trupa va susține concerte în țara natală, însă va ajunge și în Europa, inclusiv în România, în data de 26 iunie 2018.

Nu putem să spunem decât: oh, yeah! Din 1992 și până acum, în ciuda schimbărilor de componență, a despărțirilor, a împăcărilor și a problemelor pe care le întâmpină orice grup longeviv, Stone Sour a oferit publicului șase materiale rock ca la carte, de o calitate incontestabilă.

Cel mai recent disc, „Hydrograd”, a apărut în data de 30 iunie 2017 și a marcat debutul chitaristului Christian Martucci și al basistului Johnny Chow în formație. Astfel, cei doi fac echipă excepțională cu Josh Rand (chitară ritmică) , Corey Taylor (voce) și Roy Mayorga (tobe).

Cu Roy am stat și noi recent de vorbă, în cadrul unui interviu pe care îl puteți citi mai jos. Toboșarul și unul dintre motoarele creative Stone Sour a acceptat să ne dezvăluie câteva dintre motivele pentru care „Hydrograd” sună atât de bine și ne-a povestit cum ia naștere un hit rock, semnat de trupă.

Vă lăsăm să aflați mai multe chiar din material.


Să vorbim despre noul vostru album, „Hydrograd”. Spre deosebire de lansările precedente, acesta nu este un disc conceptual, ci mai degrabă un material rock and roll făcut „ca pe vremuri”: dur, cu personalitate și neiertător. Cum ați ajuns la această formulă?

În mod clar, lucrurile au evoluat organic. Când eram puștani, eram fani ai acestui tip de rock pe care îl descrii tu, așa că era normal să mergem spre el din punct de vedere creativ. Ne-am reunit cu restul băieților într-o zi și, când am început să compunem, asta a ieșit. Țelul nostru a fost să scriem cele mai reușite piese de care eram în stare. Faptul că ne-am ales cu acest sound se datorează deciziei noastre de a cânta live împreună în aceeași încăpere, exact ca pe vremuri, ceea ce a dus la acest vibe organic despre care vorbeai.

În plină eră a dominației digitalului, cum a fost să vă strângeți toți într-un studio și să cântați piesele cap-coadă?

Totul a pornit din studioul meu de acasă. Acolo am început să muncim așa. Lucram la demo-uri. În trecut, obișnuiam să înregistrăm ghiduri, iar mai apoi să tragem track-urile pe bune, separat. De exemplu, eu începeam, pentru că eu sunt toboșarul, așa că băteam după chitarele trase ca ghid, și după metronom, apoi lăsam ghidurile și ei trăgeau chitarele peste tobele mele. Acum, însă, am cântat pur și simplu împreună, fix ca în studioul meu. Am înregistrat în acest fel primul meu disc cu Soulfly, însă după acesta, toate studiourile în care am pășit aveau un mod identic de a lucra: intri acolo și persoana responsabilă îți aliniază tobele pe grid. Metronomul este cel mai bun prieten al tău. Așa, obții un sound perfect, dar total steril. Acest stil funcționează perfect pentru anumite formații, dar nu este făcut pentru noi pentru că nouă ne place să ne jucăm cu limitele în ceea ce privește tempo-ul. Se întâmplă mai ales când cântăm live.

Așadar ne-am spus că ar fi o idee bună să reproducem acest sentiment și în studio, pentru ca atunci când urcăm pe scenă, sound-ul să nu fie o surpriză ci fix ca pe album. Ne place foarte mult să interpretăm piesele într-un ritm amețitor, deoarece adorăm să cântăm live! Am învățat foarte multe de la această trupă și sunt bucuros că, de data asta, am ales să facem așa materialul. Probabil că vom continua în această manieră pentru că toți suntem performeri, ne place să fim pe scenă și nu văd niciun motiv pentru care am înregistra track-uri separate. Atunci când muncești împreună cu colegii tăi de formație, sentimentul este unul mult mai frumos.

Într-un interviu din trecut, ai declarat că ai găsit acel „acasă” mult-căutat în formația Stone Sour. Mai vezi lucrurile așa?

De-a lungul vieții mele artistice, am fost membru în multe formații. Dintre acestea, unele nu au ținut foarte mult pentru că au existat certuri între membri. În multe dintre aceste conflicte, eram prins la mijloc. Câteva dintre trupele despre care vorbesc nu au rezistat mai mult de un an sau doi pentru că nu au reușit să evolueze. Așadar, până să intru în Stone Sour, încercam să îmi găsesc calea, să dau de grupul acela potrivit de oameni. Pot să compar găsirea formației potrivite cu întâlnirea sufletului pereche – nu este cu nimic mai ușor. Apoi, odată ce ai ajuns unde trebuie, te căsătorești și îmbătrânești alături de persoana sau de trupa aleasă. A fost o călătorie tare lungă însă simt, în sfârșit, că am găsit ceea ce căutam în Stone Sour. 12 ani și 5 albume mai târziu sunt încă aici. Asta spune multe. Nu zic că era ceva în neregulă cu restul grupurilor din care am făcut parte. Pe absolut toate le-am iubit din tot sufletul – atât pe cele care au avut succes, cât și pe cele cu care am întâmpinat greutăți.

Cum arată procesul componistic în formația voastră? Care este aportul fiecăruia dintre voi?

De data aceasta, Christian (n.r. Martucci/ chitară) s-a transformat în „bucătarul” formației, în sensul că el a fost cel care a combinat ingredientele muzicii noastre. Toți am venit cu idei. Corey (n.r. Taylor/ voce) și Josh (Rand/ chitară) au adus câteva piese, John (Chow/ bas) a adus la rândul său cântece și riff-uri, eu am adus mai mult riff-uri și, împreună cu Christian, am tot lucrat la idei. Christian s-a implicat extrem de mult, a preluat frâiele și de fiecare dată când îi dădeam două sau trei riff-uri, trei ore mai târziu mă trezeam că a terminat toată melodia. M-a uimit de fiecare dată. În plus, el locuiește doar la câteva străzi depărtare de mine, asa că a fost foarte ușor să ne întâlnim și să muncim împreună. Apoi, de fiecare dată când Corey avea câte o pauză în activitatea cu Slipknot, trecea pe la mine pe acasă și înregistram tot ce aveam. Făceam schimb de păreri și transformam materialele aduse de el în Stone Sour. Suntem un grup unit, un colectiv solid, și fiecare își aduce aportul. Ne distrăm făcând asta și nu gândim exagerat de mult lucrurile. Mai trebuie să îți urmezi și instinctul.

Multe formații rock de pe scena americană au început să cocheteze cu genuri precum EDM-ul. Voi cum reușiți să stați departe de aceste trenduri?

Nu voi începe să acuz oamenii pentru alegerile lor. Tot ce pot spune este că nouă nu ne plac aceste genuri și niciunul dintre noi nu a urmărit vreodată un trend. Tocmai de aceea am și scos acest disc. Ne-am urmat inima și ne-am ghidat după ceea ce ne inspiră. Cântăm ceea ce ne place nouă să ascultăm iar muzica este pentru toată lumea, dar nu vom începe să compunem piese potrivit preferințelor altora. Facem ceea ce facem pentru sufletul nostru și dacă vrei să iei parte la călătorie, ne bucurăm. Dacă pricepi ceea ce facem, ne simțim împliniți. Dar nu o facem pentru altcineva. Ca formație, faci ceea ce crezi de cuviință ca să evoluezi, iar dacă aceste grupuri cred că direcția în care se îndreaptă o să le ajute, respect acest lucru, dar la noi nu este vorba despre asta.

Anul acesta veți cânta în România, la București, în data de 26 iunie 2018. Ce așteptări aveți legate de concert?

Eu abia aștept să revin. Am fost în România în 2010 cu Stone Sour și ne-am simțit foarte bine acolo. Eu am mai călătorit o dată pe meleagurile voastre cu una dintre fostele mele formații, numită Nausea. Am cântat într-un club mic de punk rock care se numea Black Hole parcă. Nici nu cred că mai există acel local. Asta se întâmpla acum un milion de ani. Am niște amintiri tare nebune de la acel show. Eu sper să prindem măcar o zi liberă ca să putem vizita România. Aveți o țară foarte frumoasă.

Cover photo credits: Promark Drumsticks


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*