The Gathering: Vrem sa concertam in Romania anul viitor!

224 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

THE GATHERING este una din acele formatii care, de-a lungul vremii, si-a schimbat repetat identitatea sonica, reusind sa mentina constantele stilistice care o fac recognoscibila.

Dupa plecarea vocalistei Anneke van Giersbergen in 2007, trupa si-a revenit rapid din soc si a cooptat-o pe Silje Wergeland, al carei glas tandru, cald si sentimental a adaugat un plus de melancolie pieselor uneia din cele mai profunde formatii de rock experimental.

Anul acesta, trupa are planuri mari.  Urmeaza lansarea noului album "Disclosure", care va aparea pe piata pe data de 12 septembrie. La scurt timp, trupa va lansa si "Afterlights", un EP editie-limitata, care contine melodii inspirate de cele de pe "Disclosure".

Ca sa va ostoiti setea de lacrimi metaforice starnite de melancolica muzica a formatiei olandeze, cititi interviul de mai jos, realizat de Maximum Rock Magazin. Protagonisti: Silje Wergeland, voce, si Hans Rutten, tobe.

Vastitatea spectrului vostru muzical este coplesitoare. Pe noul material, "Disclosure" experimentati cu un stil de muzica foarte armonios si sentimental; o reteta care merge mai mult inspre pop. Este usor sau greu sa va plasati intre doua "nise" – pop melodic si rock?

Silje: Cand vine vorba de compunerea muzicii, lucrurile se intampla natural, fara ca noi sa ne gandim prea mult la asta. In schimb, daca discutam despre industria muzicala, lucrurile devin mai delicate, intrucat jurnalistii si afacerea aceasta, in general, isi doresc foarte mult sa te eticheteze: esti fie metal, fie rock, fie prog, fie orice altceva. Asa ca, daca ne-ar fi interesat acest aspect, am fi inceput de mai demult sa le usuram meseria, ca sa ne poata incadra mai usor.

Ati reusit sa faceti un lucru de care foarte multe formatii fug – v-ati situat cu succes in afara etichetelor cu care ati fost asociati de-a lungul timpului (doom metal, metal progresiv, rock alternativ etc). Ati simtit vreodata ca genul acesta de versatilitate ameninta sa va dizolve identitatea stilistica?

Silje: Pe fiecare din cele in curand 10 albume lansate, in ciuda variatiilor stilistice bogate, a existat mereu un sound specific "The Gathering". Este acolo si va fi intotdeauna acolo.

Hans: Este o situatie ambivalenta. Tuturor le este foarte greu sa ne bage intr-o categorie – de la ascultatori, la case de discuri si magazine de muzica, toti se confrunta cu aceasta problema. Astazi, lumea sa astepta sa aduci ceva nou atunci cand lansezi un material proaspat. Aceasta este caracteristica noastra de seama: experimentam si incercam lucruri noi.

Intr-un interviu recent, autorul bucatii a spus ca "duritatea" voastra a fost inlocuita de altceva, dar ati reusit sa ramaneti la fel de intensi. Ce a dus la alegerea voastra de a renunta la un sound mai bogat in riffuri, cu un continut mai mare de "doom" instrumental, in favoarea a ceva mai luminos?

Hans: Daca asculti noul nostru album, "Disclosure", vei auzi foarte mult doom. Este adevarat ca acesta nu mai este potentat, de fiecare data, de 100 de chitare electrice, al caror sunet "stratifica" lucrurile intr-un mod intunecat, dar nici nu poti sustine ca ne-am schimbat radical. Si ca sa fiu sincer, chiar nu imi pasa catusi de putin de "duritatea" noastra. Tot ce facem este sa ne folosim instrumentele pentru a crea cele mai bune albume de care suntem in stare. Indiferent ca folosim cimpoiul, ansambluri de instrumente cu corzi sau chitare distorsionate, atmosfera depinde de dispozitia noastra si de piesa pe care o interpretam.

Am investit foarte mult timp pentru a compune cel mai bun album posibil. 

Vorbiti-ne despre "Disclosure". Care sunt secretele pe care ni le dezvaluiti prin intermediul acestui album?

Hans: "Disclosure" reprezinta o calatorie epica; este cel mai personal peisaj sonic pe care l-am confectionat vreodata. Il consider uniunea dintre sunete electronice si organice si aranjamente diverse si colorate. Imi este foarte greu sa descriu materialul in cuvinte, asa ca trebuie sa-l ascultati. Am incercat sa realizam niste armonii vocale frumoase. Vocea claparului nostru Frank este principala in una din piese – "Meltdown". Am folosit trompete, o orchestra formata din instrumente cu corzi si chiar si electrofonul, un instrument care disparuse la un moment dat. Am investit foarte mult timp pentru a compune cel mai bun album posibil.

Videoclipul piesei voastre "Heroes for Ghosts" dureaza 10 minute si este, de fapt, un mic film regizat de Marcus Moonen. Cum s-a nascut aceasta colaborare?

Hans: Marcus este un foarte bun prieten, care este si extrem de talentat. Si-a dorit foarte mult sa faca acest videoclip cu noi. L-am trimis in Norvegia unde el, Silje si intreaga echipa de productie au muncit din greu pentru a termina inregistrarile in doar doua zile. Markus locuieste in Nijmegen (Olanda), si are un ochi extrem de bun, care surprinde perfect lucrurile frumoase. Este si un adevarat profesionist.

Dupa cum ai spus si tu mai devreme, "Meltdown", o piesa experimentala de pe noul album, il are la voce pe Frank Boeijen, claparul vostru. Este vorba despre un simplu joc, sau veti mai continua sa-l folositi in rolul de vocalist?

Silje: Nu cred ca avem vreo limita. Daca Frank vrea sa mai colaboreze cu noi astfel si reusim sa cream ceva care sa ne placa amandurora, sper ca lucrurile sa continue. Dar va trebui sa vedem ce se mai intampla cu urmatorul album.

Ne deprima piesele vesele!

Spuneti-ne care este povestea din spatele EP-ului vostru "Afterlights". De ce ati vrut sa imbracati piesele in alte haine sonice? Imi imaginez ca, atunci cand sunteti in studio, inregistrati diferite versiuni ale pieselor. Cat de greu este sa o alegeti pe cea finala?

Silje: Cred ca aceasta alegere se face natural. De cele mai multe ori, ne plac aceleasi lucruri. Uneori, daca nu reusim sa ne intelegem, castiga democratia.

Hans: Melodiile de pe „Afterlights” au fost compuse dupa ce am finalizat piesele scrise pentru „Disclosure”. Acele cantece ne-au inspirat sa mai compunem. Melodiile de pe „Afterlights” sunt mai electronice, mai eterice; sunt diferite de cele de pe „Disclosure”, asa ca nu a fost vorba despre o „competitie” in ceea ce priveste situarea lor pe albume. Cantecele sunt foarte puternice si ar putea sa ajunga sa faca pe un LP. Dar, asa cum a spus Silje, totul se intampla natural.

In ciuda faptului ca orchestratia voastra a devenit mai „usoara” si mai putin „rock”, ati reusit sa va pastrati melanolia si „intunecimea”, doua trasaturi care fac ca muzica voastra sa fie un festin pentru cei care iubesc o anumita forma de tristete cathartica. Care credeti ca este rolul muzicii care valorifica acest tip de tristete, intr-o industrie care mizeaza doar pe melodii vesele?

Hans: Singurul sentiment pe care il avem este acela ca muzica vesela ne deprima. In cazul meu, lucrurile functioneaza invers – ma deprima piesele fericite! Nu stiu, pur si simplu ne place sa compunem acest tip de muzica. Daca muzica ne poate misca, daca reuseste sa ne inspire, doar asta conteaza pentru mine. Cu toate acestea, ai nevoie si de muzica de petrecere, atunci cand esti la un asemenea eveniment, dar cand ajung acasa dupa chef, imi place sa ascult trupe care chiar au o poveste, o calatorie, ceva de spus.

Daca ati putea sa alegeti o carte sau un film pentru care sa compuneti coloana sonora, care ar fi acestea? De cate ori ascult muzica voastra, ma gandesc la scriitoare ca Anna Akhmatova sau Sylvia Plath.

Hans: Cred ca o poveste de Exo-SF ar merge de minune. Consider ca muzica noastra se potriveste cu foarte multe genuri de film.

Putem spera sa va vedem curand in Romania?

Hans: Sper sa mai putem canta o data la festivalul Artmania de la Sibiu. Poate anul viitor, cine stie?

Multumim Silje & Hans!

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*