I-am vazut initial la “Radio Music TV” si ni s-au parut foarte interesanti!
Este vorba despre trupetii de la VIOLENT MONKEY, o formatie bucuresteana noua, intemeiata in ianuarie 2013.
Trupa este formata din Christian Maryan-Green la voce/chitara, Mihai Marin la bas si Bogdan Alexandrescu la tobe.
Ceea ce ii face unici pe baieti este genul abordat – o combinatie intre hardcore, Motown si funk, greu de descris, dar usor de simtit.
Am stat de vorba cu Christian, solistul si chitaristul grupului, originar din Marea Britanie. Chris ne-a spus povestea trupei, ne-a vorbit despre planurile de viitor si ne-a dezvaluit cateva secrete despre diferentele culturale dintre Romania si Anglia. Mai mult, el ne-a spus motivul pentru care un artist englez ar vrea sa locuiasca la Bucuresti.
De ce ati ales numele Violent Monkey?
Initial, am vrut sa numesc trupa “The Freakbeats”, dupa un gen de garage rock din anii 60. Am considerat ca acest nume este unul cool si ca are putina istorie in spate. Cred ca muzica trebuie sa fie putin “freaky” sau sa te faca sa te simti “freaky”. Trupa, insa, nu a fost atat de entuziasmata de aceasta alegere, asa ca am inceput sa cautam o alta denumire la repetitii. Acest lucru a devenit obositor pentru ca nu puteam sa ne intelegem nicicum. La un moment dat am spus: “acest proces de acordare a unei denumiri ma face sa ma simt ca o maimuta violenta!”. Denumirea a prins si a ramas cu noi.
Cum ati intemeiat formatia? Care este povestea voastra?
Eram in Romania de cateva luni, muncind la un proiect profesional, si mi-era dor sa cant live. Am inceput sa ies si sa cunosc oameni noi si interesanti. Unul dintre acestia a fost Andrei Hatsegan, de la “The Amsterdams”. Am vorbit si i-am spus ca imi caut niste muzicieni pentru a pune bazele unei trupe inspirate din anii 60. Andrei a postat un mesaj pe pagina de Facebook a trupei sale si a gasit basistul potrivit, pe Mihai Marin. Am inceput sa intervievam tobosari, dar ne-am oprit la Bogdan Alexandrescu, care era foarte bun si batea al naibii de tare in instrumentul acela. Mai mult, are un simt al umorului putin sucit.
Va exista un album, un single, un videoclip?
Da, cu siguranta. Muncim la inregistrarea EP-ului nostru acum, iar dupa aceea vor urma videoclipurile la single-urile “Galactic Surf”, “I Scream” si “Funk Strikes Back”. Inca ne jucam cu idei cand vine vorba de continut, dar un lucru este sigur: materialul va fi unul neconventional.
Stilul vostru este o combinatie interesanta intre funk, Motown si hardcore. Cum s-a produs acest cocktail?
Da! Foarta multa lume vorbeste despre asta. Cred ca toti cei din trupa avem personalitati puternice si gusturi muzicale diverse. Intr-o zi poate ca ascult blues din anii 40, apoi poate bag hip-hop sau funk in urmatoarea zi. Suntem mari fani ai muzicii bune si nu tinem cont de “gen”. Atunci cand aceste gusturi diverse se ciocnesc in sala de repetitii, incep sa zboare scantei bizare. De exemplu, in piesa “They Say”, am combinat un refren in stil Motown cu un bass funk, un riff de chitara specific anilor 60 si tobe inspirate din dance.
Potrivit spuselor lui Sting, un englez in New York se simte ca un extraterestru. Cum se simte, insa, un englez in Bucuresti, potrivit spuselor lui Christian?
Pai in primul rand, cred ca Sting este de pe o alta planeta. Consider ca nu m-am potrivit prea bine in cercurile in care ma invarteam in Anglia. Oamenii creativi, cu o predilectie spre arta, nu se incadreaza nicaieri in tipare. Tocmai acest lucru incurajeaza creatia – este ca un loc in care iti concentrezi toate sentimentele de extaz sau de alienare, sau orice altceva ai putea simti in momentul respectiv. Oricum ar fi, scrie ceea ce te misca. Da, deci nu consider ca locul in care esti conteaza cu adevarat.
Exista vreo discrepanta culturala intre Londra si Bucuresti? Daca da, cum se reflecta ea in muzica?
Am crescut intr-un orasel de fermieri unde trebuia sa ne „confectionam” singuri distractiile. Nu aveam mall-uri, cinematografe si alte lucruri. Eram nevoiti sa ne gasim chestii de facut iar, de obicei, acest lucru insemna sa dam de bucluc. Cand m-am mutat la Londra, in jurul meu se intampla mereu ceva: formatii, arta, cultura; te trezesti ca traiesti la o viteza de 1000 de km/h. Intalnesti o multime de oameni, dar acest lucru isi cere pretul. Londra te innebuneste. Este uriasa, rapida…O poti suporta doar cativa ani. Bucurestiul este mai frumos – ritmul vietii este lejer, dimensiunea este potrivita iar muzica si scena artistica sunt cool. Se inspira din aceleasi locuri ca Londra, cu un stil ce aminteste de generatia Beat, dar are propria identitate. Este reconfortant sa ma aflu undeva nou.
Vii cu un “bagaj” muzical diferit de cel al colegilor de trupa. Este greu sa impacati extremele?
Uneori totul curge foarte placut atunci cand compunem, alteori este greu sa ne alegem un singur stil si ajungem sa discutam despre directia in care se indreapta totul. La final, lucrurile ajung unde trebuie si ne alegem cu ceva care suna mult mai “unic” decat o piesa pe care ar fi scris-o singur unul dintre noi.
Ce parere ai despre public? Ti se pare sceptic atunci cand vede ca esti englez?
Inca nu stiu ce sa spun pentru ca suntem o trupa noua, deci nu mi-am dat prea bine seama. Cred ca oamenii observa destul de repede ca sunt strain. Nu consider ca este un lucru bun, sau rau…este pur si simplu ceva ce se intampla. Poate pentru unii este dificil sa priceapa despre ce este muzica. Unii oamenii se bucura sa cunoasca straini, altii nu. Unii au asteptari mai mari de la mine, gandindu-se, poate, ca daca deschid gura vor pica ingerii din cer. Fireste ca asta nu se intampla (rade). Un amic de-al meu i-a aratat de curand unui prieten de-al lui rocker un demo al nostru iar tipul a spus: “Daca solistul vostru are de gand sa cante in engleza, ar face bine sa invete limba mai intai!”. Acest lucru ne-a facut sa radem cu gura pana la urechi.
Care este diferenta dintre scena rock din Anglia si cea din Romania?
Cred ca diferenta cea mai observabila tine de dimensiune. In Anglia, scena rock este uriasa – un monstru corporatist urias care consuma artistii si ignora importanta muzicii. Aici, totul este mai accesibil, mai nou, mai proaspat, mai inocent. Are mai multa puritate pentru ca aceste corporatii nu se zbat sa vanda nebuneste.
Cine are fete mai dragute? Anglia sau Romania?
Ca sa nu supar pe nimeni, am sa spun asa: Suedia! (rade)
La “Radio Music TV” te-am vazut vorbind cu solistul de la Les Elephants Bizarres, care parea incantat de ceea ce a auzit din partea voastra. Sunteti “recunoscuti” de colegii de breasla din Romania?
Da, Elefantii sunt prieteni cu mine. Toti sunt tipi foarte cool iar acest lucru se aude in muzica lor. Sa cunosc muzicienii din Bucuresti a fost o experienta frumoasa si toata lumea ne-a sprijinit. Cred ca este important ca oamenii din industria muzicala sa se sprijine reciproc si sa colaboreze. Este nevoie ca toti sa ne hranim din creativitatea colectiva! Acest lucru aduce multa energie pozitiva.
Lasă un comentariu