Cu totii uram zilele de luni. Lunea mergem la serviciu, la scoala, la facultate, lunea ne dam seama ca in weekend am consumat prea multi bani, lunea ne dam seama ca din cauza faptului ca in weekend am cheltuit prea multi bani, nu o sa mai putem ajunge vineri la concert. Lunea e facuta ca sa iti dai seama ca ai o viata mizerabila si ca o sa ajungi in Iad.
Ziua de luni, 7 aprilie a fost diferita. Luni, 7 aprilie am mers direct in Iad via Club Colectiv datorita show-ului oferit de Kistvaen, Degial si Watain.
Concertul a inceput conform programului la ora 19:00 fix. In fata unui public destul de numeros pentru o ora la care unii abia ies de la munca, bucurestenii de la Kistvaen au deschis o seara ce se anunta a fi ca un “melting pot” al black metal-ului: groaza, depresie, agresivitate, ostilitate, demonism si …sange.
Kistvaen au stiut sa ne introduca in atmosfera. Cu un sound care impleteste atat ritmurile rapide, taioase si galopante specifice genului cu tempo-uri vizibil mai lente insosite de notele si armoniile sinistre ale chitarelor si strigatele disperate si infioratoare ale solistului, trupa a facut ca in clubul Colectiv sa predomine aerul lugubru, misterios si terifiant al metalului negru. Fiind prima oara cand ii ascult pe baieti, pot spune ca m-au surprins placut prin complexitatea sunetului lor care nu se rezuma la elementele clasice black metal si prin faptul ca reusesc sa-ti induca o stare aparte.
Dupa recitalul scurt de 30 de minute al formatiei bucurestene, pe scena au urmat suedezii de la Degial. Daca Kistvaen au fost responsabili cu atmosfera, Degial au venit ca o explozie, ca o furtuna. O furtuna scurta si puternica de vara care te ia pe sus fara sa iti dai seama decat ulterior ce ti s-a intamplat. Au fost rapizi, au fost agresivi, au fost death metal si chiar am remarcat pe alocuri un ton de bass putin mai grav, mai groovy si mai ritmat decat cel consacrat. Vazuta prin prisma tehnicii si a rigurozitatii, performanta suedezilor a fost buna, dar din punct de vedere al sentimentului transmis, personal, nu mi-au spus nimic.
Au urmat cateva minute bune in care s-a aranjat scena pentru Watain. Rand pe rand s-au adus stativele cu cruci intoarse si capete de porc, oasele, lumanarile si mini-altarul solistului. In tot acest timp, ma uitam prin public si vedeam priviri atente si chiar oameni care asteptau cu sufletul la gura spectacolul ce urma sa vina. In cele din urma, pe instrumentalul piesei “Night Vision”, au intrat intai cei 4 instrumentisti si la putine momente dupa ei, si-a facut aparitia si solistul care a nu a inceput sa cante decat dupa ce a desfasurat un mic ritual.
Inceputul concertului a fost de nedescris. Flacarile de pe scena, riff-urile incendiare ale chitaristilor, mitraliatul tobelor, timbrul vocal diabolic al solistului si vacarmul celor din public mi-a dat impresia ca in club Colectiv s-a dezlantuit Iadul pe pamant.
Muzical vorbind, sound-ul Watain, desi se mentine pe linia agresivitatii, prezinta parti de o varietate surprinzatoare: bucati melodioase, solo-uri armonioase desi distorsionate, balans si chiar parti clean.
Daca nu intentionati sa va duceti la un concert Watain pentru muzica, va recomand sa va duceti macar pentru show-ul oferit. Suedezii chiar sunt o imagine emblematica a conceputului black metal: muzica, versurile si mai ales spectacolul se impletesc in concordanta cu ideologia genului, al simbolurilor acestuia si al atitudinii.
Nu ma pot pronunta daca prestatia Watain la Bucuresti a avut un punct culminant. Stiu sigur insa ca a avut cateva momente cheie: botezul cu sange pe melodia “Devil’s Blood”, scuipatul cu flacari si poate preferatul meu, atunci cand Erik Danielsson, solistul formatiei, ne-a transmis ca ne-am adunat aici ca sa sarbatorim sfarsitul lumii (“Romania, we gathered here to celebrate the end of the world!”).
Pentru ca asta s-a intamplat luni in Colectiv. Un ritual apocaliptic, un ultim spectacol al omenirii.
O galerie foto completa a evenimentului puteti gasi AICI.
Lasă un comentariu