„The Enigma of Life”, albumul cu numarul 5 din cariera metalistilor norvegieni de la SIRENIA, a fost desfiintat de critici si de fani.
Ascultatorii i-au acuzat pe artisti ca au ratacit calea si nu fac altceva decat sa reia trucuri vechi in speranta ca vor pacali lumea sa creada din nou in originalitatea lor.
Chiar daca foarte multi au fost excesiv de cruzi cu muzicienii, acestia s-au simtit suficient de atinsi de observatiile vitriolice facute incat sa ia o serie de decizii cruciale.
Se impunea o schimbare de directie iar Sirenia a avut suficienta putere incat sa invarta drastic de carma si sa puna capat plutirii fara tel.
Noul album, „Perils of the Deep Blue” (lansat pe 28 iunie 2013) castiga exact acolo unde materialele precedente pierdeau. Vocea lui Ailyn este mult mai expresiva si mai matura, orchestratia a iesit din cliseele gotic-simfonice iar structura compozitionala a cantecelor a revenit la forta de odinioara.
Pasajele vocale dure prestate de Morten Veland, precum si predilectia regasita pentru metalul extrem, cazut mai demult de pe fata „planetei” Sirenia, ridica stacheta discului si obtine respectul fanilor.
Membrii trupei si-au perfectionat fiecare in parte abilitatile interpretative iar Veland a slefuit pana aproape de perfectiune tehnica sa componistica. Un alt aspect inedit este prezenta pieselor in norvegiana: „Ditt Endelikt” si „Stille Kom Doden” sunt capodopere ale genului, iar exprimarea misterioasa aduce un plus de atmosfera.
„Ducere Me In Lucem”, o oda melancolico-funerara in latina arata cat de mult si-a imbunatatit Ailyn stilul si scoate la iveala o latura a talentului sau, ramasa ascunsa pana acum. Se pare ca solista era un diamant neslefuit, iar „abraziunile” clasice n-au facut decat sa-i evidentieze stralucirea.
De alta, aceasta migrare spre influentele din zona muzicii clasice dezvolta mult cantecele trupei si contureaza un drum pe care ar trebui sa paseasca mai des norvegienii.
„Seven Widows Weep” este un cantec rapid, puternic si „prapastios”, in sensul ca descinde vertiginos in adancimi intunecate si demente. „Darkling” combina influente din zona doom cu elemente death si goth. Imbinarea dintre vocea lui Ailyn si cea a lui Morten este foarte reusita si transmite.
„Decadence” contine niste inserturi industriale, care amintesc de stilul incipient al trupei. Acest lucru nu poate decat sa-i bucure pe fani, care simt ca s-au intors in trecut. „The Funeral March” dovedeste ca Sirenia a lasat in urma acel element „siropos” care le corupea muzica in ultima vreme si o ducea in zona kitsch-ului gotic.
„Profound Scars” are un debut marcat de instrumente de suflat, dar apoi marseaza fara mila intr-un metal agresiv si delicios, cu niste efecte de synth discrete si interesante pe fundal.
„A Blizzard Is Coming” incheie albumul cu o piesa stranie si sincopata, dar cu un farmec aparte.
„Perils of the Deep Blue” este un disc net superior lansarilor precedente si arata ca ambitia poate scoate o formatie buna din impasul creativ in care se afla. Trupetii au ajuns la mal dupa ce s-au pierdut in larg si au fost la un pas sa infrunte „pericolele adancului albastru” al blazarii.
Fanii primelor doua materiale Sirenia vor gasi un material pe placul lor in acest album.
Tracklisting:
1. „Ducere Me In Lucem”
2. „Seven Widows Weep”
3. „My Destiny Coming To Pass”
4. „Ditt Endelikt”
5. „Cold Caress”
6. „Darkling”
7. „Decadence”
8. „Stille Kom Døden”
9. „The Funeral March”
10. „Profound Scars”
11. „A Blizzard Is Storming”
12. „Chains” (Bonus Track)
13. „Blue Colleen” (Bonus Track)
14. „Once A Star” (iTunes Bonus Track)
Lasă un comentariu