Leluț

A plecat dintre noi la Domnul Leluţ Vasilescu, cel care, ani de zile, s-a aflat în spatele tobelor diferitelor variante ale formaţiei Compact. Discret şi simpatic, Leluţ ilustrează prin însăşi porecla de o ironie benignă, „Megastarul”, locul ocupat de formaţia pe care a slujit-o atâta vreme în galeria rock-ului românesc.
Compact nu a atins niciodată statutul de legendă al celor de la Phoenix – şi, cel mai probabil, nici nu a tins spre el; nu a dus rock-ul românesc pe culmile virtuozităţii şi ale imaginaţiei ca Progresiv TM sau Pro Musica; nu a avut agresivitatea avântată şi atât de dorită a unor Iris sau (pe vremurile acelea) Voltaj; şi nu a apărut nici măcar în mega-producţii ale unor televiziuni comerciale autohtone ca Holograf. Însă, aşa cum spunea Nelu Brînduşan, nu există rocker (sau, am putea adăuga, ne-rocker) român care să fi crescut în anii ’80-’90 şi să nu fi ascultat măcar din când în când Compact.

Într-o vreme în care odele pseudo-patriotice avându-l în centru pe „conducătorul iubit” intoxicau spaţiul public, Compact ne cânta despre lucruri absolut obişnuite, despre of-urile inimii omului de pe stradă, trăiri prin care, la o vârstă sau alta, trecea toată lumea. Piesele erau (sunt) un pic sentimentale, mai ritmate decât convenţionala muzică uşoară a vremurilor, dar la fel de uşor de reţinut, un mic răgaz care îţi permitea să respiri câteva clipe prin aerul îmbâcsit ideologic al vremurilor. Şi, privit din acest unghi, Leluţ Vasilescu reprezintă poate cel mai bine esenţa trupei Compact, aşa cum rămâne astăzi, indiferent că o extragi din „Un alt început” sau din „După ani şi ani”. Leluţ era vecinul cumsecade pe care îl ştia toată lumea, cu o meserie mai ciudată, dătătoare de vise, dar pe care simţeai că te poţi baza oricând ca să te ajute să schimbi un cauciuc sau să cari un covor. Ca şi trupa în care cânta, nu a schimbat nimănui viaţa din temelii, însă nu a făcut nimănui niciun rău.
Oricât de banal ar suna, în vremurile acelea – ca şi în cele pe care le trăim – a nu face niciun rău celor din jur este nu însuşirea unei super-vedete, ci începutul omeniei. Dumnezeu să-l ierte!