Concertul din Capitală face parte din turneul de promovare al celui mai recent album semnat Amorphis, „Under The Red Cloud”, lansat pe data de 4 septembrie 2015, via Nuclear Blast. La foarte scurt timp după publicarea discului, i-am făcut un review, pe care vă invit să îl urmăriţi aici.
Super punctualitate. Acestea sunt cuvintele care pot descrie evenimentul din seara de 3 aprilie. Programul a fost respectat întocmai de la început până la sfârşit. Nu s-a făcut nicio abatere. Lucrurile merg din ce în ce mai bine în ţara noastră.
Prima formaţie care a urcat pe scena amplasată în cortul de la Arenele Romane a fost Poem, din Atena. Trupa, înfiinţată în anul 2006, ne-a oferit o reprezentaţie de progressive metal de calitate, ce a captivat, încă de la primele acorduri, atenţia publicului, de altfel destul de puţin numeros. Grecii se află în primul lor turneu european, iar întâlnirea cu publicul român nu se putea să fie altfel decât una reuşită. Solistul vocal şi, totodată, chitaristul Giorgos Prokopiou şi basistul Stratos Chaidos au fost cei care au întreţinut, pe tot parcursul spectacolului, legătura cu spectatorii. Asta nu înseamnă că ceilalţi doi membrii, Laurence Bergström (chitară) şi Stavros Rigos (tobe), nu s-au făcut remarcaţi pe scenă.
Toate piesele interpretate de Poem în deschiderea concertului Amorphis fac parte de pe cel de-al doilea album al trupei, „Skein Syndrome”, lansat pe data de 18 martie 2016, via ViciSolum Productions. Printre melodiile pe care le-am putut asculta la Arenele Romane se numără: „Passive Observer”, „Weakness” și „Desire”. După un show care a durat 35 de minute, grecii se retrag de pe scenă în aplauzele publicului.
Conform programului, la ora 20:30 și-au făcut apariţia olandezii de la Textures. S-a văzut până în cel mai mic detaliu că oamenii ăştia erau dedicați cu totul muzicii şi făceau tot posibilul să transmită entuziasmul lor celor care veniseră să îi vadă şi să îi asculte. Şi nu erau chiar puţini.
Formaţia a prezentat piese cu caracter complex, care îmbină progressive metal-ul cu metalcore-ul, groove metal-ul şi chiar death metal-ul. La Bucureşti, Textures a susţinut un show de aproximativ o oră, timp în care am putut auzi melodii de pe albumele „Drawing Circles” (2006), „Silhouettes” (2008), „Dualism” (2011) şi „Phenotype” (2016). Am ascultat, printre altele: „Drive”, „New Horizons”, „Awake”, „Timeless” şi „Singularity”. Energie de la început până la sfârşit.
Momentul mult aşteptat a venit. Rând pe rând, au urcat pe scenă Jan Rechberger (tobe), Santeri Kallio (clape), Niclas Etelävuori (chitară bas, live backing vocals), Tomi Koivusaari (chitară ritmică), Esa Holopainen (chitară solo) şi Tomi Joutsen (voce). Publicul îi întâmpină cum se cuvine.
Amorphis îşi începe show-ul cu melodia care dă numele celui mai recent album al lor, „Under The Red Cloud”. Au urmat „Sacrifice”, „Bad Blood”, „Sky Is Mine”, „The Wanderer” şi „On Rich and Poor”. Surpriza serii a fost piesa „Drowned Maid”, la care Koivusaari şi-a adus contribuţia cântând atât la voce cât şi la chitară. Au urmat apoi „Dark Path”, „The Four Wise Ones”, „Silent Waters”, „My Kantele”, „Hopeless Days”, „House Of Sleep”, „Death Of A King”, „Silver Bride” şi, în final, „The Smoke”.
Concertul finlandezilor a durat circa o oră şi jumătate. La început, au avut câteva probleme tehnice, însă le-au rezolvat pe parcurs. Se întâmplă şi la case mai mari, nu e nicio problemă. Oricum, nu mă interesa. Una dintre formaţiile mele preferate era pe scenă.
Spectatorii i-au primit foarte bine. Ei s-au bucurat de reîntâlnirea cu fanii din România. Chimie perfectă, ce să mai. Îi mai aşteptăm pe la noi. Cât de curând.
Organizare foarte bună, muzicieni talentaţi şi public destul de numeros pentru o seară de duminică. Acestea sunt cele trei elemente care au făcut ca show-ul celor de la Amorphis, Textures şi Poem, din seara de 3 aprilie 2016, de la Arenele Romane, Bucureşti, să fie unul cu adevărat reuşit.
Lasă un comentariu