Salutare voua si cititorilor vostrii in primul rand. Sincer, e greu sa imi dau seama cum s-au scurs acesti 3 ani. As putea zice foarte simplu ca ieri am avut prima repetitie! Au trecut repede, ceea ce inseamna ca si urmatorii vor trece in acelasi fel, asa ca trebuie sa profitam de fiecare moment ce il avem impreuna. Anul acesta am luat una dintre cele mai serioase decizii si anume scrierea albumului. Cred ca avem acumulata suficienta experienta sa venim cu un produs de calitate pentru scena metal si aici nu ma refer doar la cea din tara noastra. Lucrurile se contureaza frumos e tot ce iti pot spune. Putini inteleg efortul din spatele unui astfel de proiect sau poate suntem noi prea ambitiosi si pretentiosi. Abia asteptam sa il inregistram. Anul 2014 pentru Diamonds Are Forever a insemnat bifarea unor noi parteneriate, am ajuns la cele mai importante festivale de rock din tara, am ajuns sa cantam cu artisti renumiti…numai cand ma gandesc la Sepultura si faptul ca incercam sa le invat acordurile melodiei „Roots Bloody Roots”…si sa ajung sa fiu pe aceeasi scena cu ei…a insemnat foarte mult pentru noi. In 31 decembrie tragem linie si vedem ce s-a realizat anul acesta, dar ce iti pot spune e ca abia astept anul 2015.

„A fost excelenta!”…permite-mi sa rad. Tinand cont ca am fost organizatorul acestui eveniment nu voi face decat sa analizez la rece ce a fost bine si ce nu. In primul rand ma bucur ca am putut sa ii avem alaturi de noi pe prietenii de la Last Hope. Oamenii acestia au facut un drum total de 1500km pentru acest eveniment, iar eu nu pot decat sa le multumesc pentru efortul lor. Scars of a Story sunt prietenii nostrii vechi, de pe vremea cand imparteam sala de repetitii si ne face oricand placere sa ii avem alaturi (mai ales ca ne-au facut cover dupa piesa „Face Me” – a fost ceva special). Ce iti pot spune este ca am avut trupe de calibru pentru un eveniment atat de special pentru noi. Vor mai fi astfel de concerte, pentru ca vreau ca show-urile Diamonds Are Forever sa fie un eveniment si nu doar concerte oarecare.
Care este scopul colaborarii voastre cu cei de la Beard Brothers? La concertul din Flying ati spus ca este pentru un scop nobil. Ne poti da detalii?
Chitaristul vostru, Mitzoc, declara intr-un interviu recent ca Diamonds Are Forever “face muzica de concert, nu muzica de ascultat acasa”. Asadar, cum vezi reactia publicului, in general, la evenimentele voastre?
E incomplet ceea ce ati cules din acel interviu. Da, intr-adevar noi ne simtim mai bine in concerte, pentru ca acolo te face sa simti de fapt energia pieselor si a muzicii pe care o facem. Atat reactia noastra pe scena dar si a publicului ma face sa spun ca suntem o trupa de live. In acelasi timp, nu cred ca un ascultator de metale s-ar supara sa asculte piesele noastre acasa, doar ca s-ar putea sa nu surprinda intreaga energie de care vorbeam. Am sa iti spun 2 situatii cu care m-am intalnit si care iti vor raspunde destul de clar. Se intampla des, dupa ce ajungem intr-un loc nou sau chiar undeva unde am mai cantat, sa vorbim cu persoane care au venit la noi la concert din intamplare sau adusi de alte persoane, iar acestia sa ne spuna: „Stiti, nu va suparati pe mine, dar eu desi nu ascult genul asta de muzica, mi-a placut foarte mult, energia si atmosfera….” Cand ii vezi ca spun aceasta cu zambetul pe fata, iti dai seama de sinceritatea lor…si asta nu poate decat sa ne incante. A doua situatie ce am intalnit-o e din partea unor fani, poate persoane cu care nu am avut ocazia sa interactionam pana in momentul respectiv si sa te trezesti ca iti spun: „…sper sa intelegeti cat de mult inseamna muzica voastra pentru mine….” Si atunci te simti „dezarmat”, coplesit de emotie…pentru ca ca ce tu ai gandit sau simtit in momentul in care ai facut piesele…l-a atins sufleteste pe cineva…ramai fara cuvinte. Cred ca cel mai important lucru pe care mi-l doresc pentru cei care vin sa ne vada la concerte este sa plece acasa cu zambetul pe buze si un sentiment de implinire.
Despre ce diferente vorbim? Cine vine sa te vada…e acolo pentru ca asta isi doreste, iar acest lucru nu difera oriunde ai canta. Nu cred ca a fost un loc unde sa nu fim primiti bine. Nu are rost sa mint. Fiecare loc difera si are specificul sau si poate tocmai asta e asa frumos. Daca este sa vorbesc de diferente…. Merita sa zic asta: diferenta nu e intre noi romanii, diferenta e intre noi si restul lumii. E vorba de mentalitatea fata de eveniment, artist, organizator, club, etc. Cine vrea sa vada ce zic, il invit numai sa asiste la un concert in Budapesta…ca tot nu e departe. Incet, lumea incepe sa inteleaga si la noi ca evenimentul in sine e facut ca el (publicul) sa se simta bine, dar mai avem mult pana cand sa spunem ca nivelul din Romania e comparabil cu cel din afara granitelor sale. E un subiect mult prea vast si n-as mai termina daca ma apuc de scris. Cert e asta: vrem standarde ca afara?! Trebuie sa tragem ca sa ajungem la ele…si apoi putem avea pretentii. Iar sintagma asta se aplica pentru toate nivelele scenei din Romania (orice fel de scena muzicala).

„Momaentum” fiind cel de-al doilea EP al nostru, deja lumea incepea sa stie la ce sa se astepte, mai ales ca live deja cantam toate piesele de pe el. Am inceput si noi sa fim mai atenti la detalii cand l-am inregistrat, sa fim mai tehnici, dar per total din punctul nostru de vedere Momaentum a fost o experienta care trebuia sa o avem inainte de a scoate albumul. Multe dintre piese au fost intens mediatizate. Avand in cea mai mare parte videoclipuri, le face sa fie cele mai cunoscute piese ale noastre. Sunt piese melodice, muuult mai melodice in intreg ansamblu decat noile piese de pe album care sunt mult mai „in forta”. Sunt compuse si cantate intr-o alta gama menita sa sustina tocmai aceasta melodicitate. Eu ce pot sa spun este ca reactia publicului la concerte este pozitiva, iar multi chiar le cunosc si le canta cu noi.
Deja am povestit despre acesta. 2015 vine cu primul album full length Diamonds Are Forever. Eu sper sa fie chiar in prima jumatate a anului, asa ca fiti cu ochii in patru. Va fi probabil materialul care ne va caracteriza in totalitate, pentru ca este primul material 100% realizat in formula actuala a formatiei, poate de aceea si noi il asteptam atat de mult.
Sincer nu ne-am inteles prost cu nici una, doar ca sunt doua variante de abordare care functioneaza si la nivel de trupe. Cu unele ramai la nivel de relatie profesionala, cu altele legi prietenii. Din Romania, by far cu Breathelast ne-am inteles din prima secunda si de fiecare data cand ne vedem, reluam povestile de parca ne-am mai intalnit cu o zi in urma. Scars of a Story sunt niste baieti misto cu care ne stim inca dinainte ca Diamonds sa apara. Coma sunt iar niste oameni cu care vibram pe aceeasi frecventa si sunt sigur ca mai sunt si altii pe care ii uit acum sa ii mentionez. Imi cer scuze. Avem trupe prietene afara, de exemplu urmeaza acum un festival alaturi de Last Hope in Sofia, in Budapesta iti pot enumera mai multe. In business-ul asta cel mai greu e sa iti faci contacte si la fel de greu este sa ti le mentii. Noi ne bucuram ca avem prieteni peste tot.
Nu imi place sa dau sfaturi nimanui, dar daca ar fi sa spun un indemn pentru alte trupe: credeti in munca voastra pentru ca nimeni altcineva nu o va face si nimic nu trebuie sa stea in calea vostra si a obiectivului ce vi-l puneti. Fanilor: credeti in trupe si mergeti si le sustineti, oricare ar fi ele. Fara voi, pot sa stea in sala de repetitii o viata si nu cred ca va doriti sa vedeti concerte din fata unui monitor. Organizatori/promoteri/cluburi: respectati trupele si ajutatile sa creasca…va vor aduce beneficii tot voua si mai mari…iar fata de fani, respectatii. Ei va platesc! …Noi? Sa ne prinda 2015 sanatosi ca ne asteapta lucruri frumoase!

Lasă un comentariu