B’Estfest Summer Camp, ziua 2/06.07.2013, Tunari

A doua zi a festivalului „B’Estfest Summer Camp” s-a desfasurat sub „patronajul” furtunii, care a luat pe sus – la propriu – Bucurestiul, dar a fost mai blanda cu simpaticul Tunari.

In timp ce in capitala vijelia rupea copaci si „facea macel”, o expresie la moda in ziua de azi, la venue lucrurile se intamplau mai domol. Putin dupa ora 18:30 a urcat pe scena trupa White Walls, cunoscuta pentru brandul original de metal abordat.

In ciuda ploii, fanii s-au strans in numar mare in fata scenei pentru a se bucura de o deschidere „grea” a zilei cu numarul 2 B’Estfest. Formatia a reusit sa faca atmosfera si a infrant vremea capricioasa, care ameninta sa strice evenimentul.

Puterea metalului a invins, insa, si baietii au dovedit ca sunt niste foarte buni muzicieni. Instrumentistii au stralucit iar vocea s-a auzit cum nu se poate mai bine. Energici si comunicativi, trupetii sunt o adevarata forta a naturii. Eugen Brudaru (voce) reuseste sa alterneze foarte bine glasul harsh cu cel melodic, iar Alexandru Dascalu (chitara) isi struneste chitara cu precizie, expresivitate si cunoastere a legilor metalului.

Serban Ionut Georgescu a completat cu basul sau adanc peisajul sonic White Walls, iar Marian Mihaila a batut pana a lasat tobele fara suflare in seara ploioasa de iulie.

Mai tarziu, la scena Jagermeister au cantat cei de la Blue Nipple Boy, intr-o formula de zile mari cu Fabian Sasu (Voodoo) la voce si cu talentatul tobosar si percutionist Felix Mircea Moldovan in calitate de baterist. Combinatia inedita dintre rock, reggae, funk, pop si indie reprezinta una dintre cele mai originale si sofisticate retete sonore din undergroundul romanesc.

Mai mult, daca la inceputul concertului in cort mai ramasese loc, pe parcurs acesta s-a umplut datorita muzicii tonice si vesele, care i-a chemat pe oameni la scena Jagermeister. Toti muzicienii din formatie sunt si showmeni si fac spectacol. Acestia au rarul talent de a sti sa-si apropie publicul, care le-a devenit prieten.

Fabian a dovedit inca o data ca este unul dintre cei mai interesanti si valorosi artisti din industria alternativa din Romania, iar Cristina Kiseleff, carismatica basista a grupului, a aratat ca acest instrument complex nu este numai pentru baieti! Felix le-a facut o bucurie fanelor ramanand la bustul gol pentru a bate „neoprimat” la tobe, iar Sergiu Teslaru (saxofon) are un zambet si o energie absolut contagioase.

Chitaristul Catalin Boltasu, intemeietorul formatiei, a pastrat o anumita sobrietate caracteristica, care il prinde bine si da un plus de identitate formatiei Blue Nipple Boy. In mod clar, concertul trupetilor a fost unul dintre cele mai bune ale serii.

Pe scena Coca Cola cantau de zor bulgarii de la Piranha cu un vocalist „copiat” din punct de vedere vestimentar din catalogul de moda al lui Fred Durst, vocalul Limp Bizkit. Acordurile dure de punk veritabil, forta de expresie si o atitudinea de tipul „Fuck You and Goodbye”, de alta numele hitului formatiei, au oferit o nota de miserupism binefacator serii.

In ciuda noroiului „declansat” de ploaie, fanii grupului au sarit cot la cot cu acestia si s-au simtit cum nu se poate mai bine! Punk is actually not dead, people. Sau cel putin nu in Europa de Est, unde inca mai avem motive sa fim „revoltati” din punct de vedere social.

Si ajungem la unul dintre highlighturile serii. Este vorba despre concertul unplugged Zob, care a reprezentat o incursiune comico-melancolica in discografia uneia dintre cele mai iubite trupe din Romania. Recunoastem cu mana pe inima ca ne-a fost tare dor de Zob si speram ca baietii sa pregateasca multe lucruri noi!

Piesele indragite ca „Printre nori”, „Doar in vis” sau „Cantec de dragoste” au rasunat la scena Jagermeister, unde receptia pentru Zob a fost absolut fenomenala. Publicul nu s-a mai saturat de trupa, care, dupa reactia emotionanta, nu s-a asteptat la o asemenea primire.

Formatia a alternat piesele glumete cu cele profunde si a creat un eveniment deosebit, care a miscat publicul. Acesta a cerut cu frenezie un bis care nu a putut fi oferit din pacate, din cauza programului.

Intre timp, trupa Coma presta la scena Coca Cola. Primul lucru remarcat la concert: sunetul ingrozitor! Chitara nu s-a auzit aproape deloc la inceput, la tobe se simtea doar „Premier-ul” iar basul era efectiv pe nicaieri. Tot ce s-a perceput a fost un fuzz general destul de dezacordat, survolat de vocea lui Catalin Chelemen, care nu a prea fost in forma.

Prestatia formatiei a fost cam slaba, dar si-a mai revenit putin spre final, cand publicul a acceptat sa intre in joc si sa stea pe noroi pentru a face pe plac muzicienilor.

La scena Jagermeister s-au succedat prestatiile celor de la Grimus, Breathelast si Roadkillsoda. Cei dintai au oferit un show glam, in care s-au cantat hituri ca „In a Glimpse” si mai noua „Priveste-ma”, care a avut parte de o receptie foarte buna.

Breathelast a adus in cortul Jagermeister brandul ei special de post-hardcore, care a facut locatia sa tremure, la propriu. Glasul lui Vali este foarte puternic si in ton cu acest gen de muzica, destul de putin profesat in Romania.

Roadkillsoda a aratat ca stoner-ul suna cel mai bine live si a strans un numar semnificativ de fani. Au fost cantate piesele de pe „Oven Sun”, cel mai recent material discografic al baietilor, lansat pe data de 27 aprilie 2013.

Pe la ora 00:30 s-au prezentat la Coca Cola Stage nimeni altii decat colosii de la Biohazard, prima formatie suficient de curajoasa incat sa combine punkul hardcore cu metal si hip-hop. Show-ul a inceput in forta cu chitara lui Bobby Hambel. Pentru o fractiune de secunda aceasta nu s-a auzit, dar dupa aceea problema tehnica s-a rezolvat si din ea au curs cateva distorsiuni „atomice”, marca Biohazard.

In ciuda racorii, a noroiului si a oboselii, publicul s-a strans in numar foarte mare si s-a simtit „vindecat” de tot ce ar fi putut sa-l descurajeze. Show-ul formatiei americane poate fi descris cu un singur cuvant: bestial!

Dur, cu personalitate, puternic, energic si plin de un farmec transgresiv, spectacolul oferit de Biohazard a aratat de ce formatia este considerata una dintre cele mai importante trupe rock din ultimii 20 de ani.

Formatia s-a reunit in 2008 si in 2012 a scos discul „Reborn in Defiance”, de pe care au cantat si piesa „Vengeance Is Mine”, un adevarat imn pentru toti rebelii prezenti la „B’Estfest Summer Camp 2013”.

Billy Graziadei, vocalistul si chitaristul formatiei, a fost suficient de nebun incat sa se arunce in bratele publicului pentru a „varsa” din chitara sa agonica niste riffuri tulburatoare.

Seara cu numarul 2 din cadrul B’Estfest a stat asadar sub semnul unei atitudini punk. Chiar daca vremea nu a fost de partea festivalistilor, acestia nu s-au lasat descurajati si au luat parte la evenimentele importante.

O obiectie care s-ar putea aduce organizatorilor ar fi cea legata de transport. Din pacate, linia RATB pusa la dispozitie de acestia nu circula cu suficienta frecventa noaptea, ceea ce duce la masini inuman de aglomerate. Mai mult, efectiv se alearga dupa aceste autobuse, iar spectatorii se imbrancesc pentru a putea prinde un bus.

Poate nu ar fi rau daca ruta ar fi „populata” cu mai multe masini, care ar veni mai des.

Stay tuned pentru ziua cu numarul 3!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*