Beauty and the Beat (Tarja Turunen)/ 7.05.2013, Sala Palatului, Bucuresti (Cronica 2)

344 vizualizări
Anuntat in prima faza ca un concert Tarja Turunen orientat mai mult spre latura „clasica” a sopranei finlandeze, spectacolul „The Beauty and the Beat” parea sa ne ofere, prin includerea in capul distributiei a bateristului Mike Terrana, un eveniment metal imbracat in straie orchestrale. Pana la urma nu a fost nici una, nici cealalta, ci mai degraba un spectacol de revista cu o nota de rafinament data de interpretarea unor partituri insemnate din muzica simfonica si vocal-simfonica.
 
Dupa o uvertura orchestrala ritmata si cat se poate de antrenanta din Bizet, ce scoate in evidenta o orchestra relativ bine pusa la punct si un dirijor parca un pic prea teatral in gesturi, pe scena urca „The Beat”, Mike Terrana, la patru ace, dar cu nelipsita creasta. De aici incepe experimentul. Incercari de a suprapune un set de tobe rock peste partituri de muzica simfonica au mai fost facute de-a lungul timpului, iar daca vorbim despre zona metal doua exemple sunt „Anotimpurile” lui Vivaldi in varianta lui Dave Lombardo sau Simfonia a 25-a de Mozart „asezonata” de Pete Sandoval. Principala problema este ca respectivele lucrari nefiind scrise cu tobe si tinand seama de adaosul acesta, se produce o modificare pe plan expresiv. De aici, totul tine de maiestria bateristului de a se adapta partiturii. In ceea ce priveste virtuozitatea, Mike Terrana e stapan in a urmari miscarile melodiei prin ansamblul orchestral. In privinta reusitei produsului final, parerile sunt impartite, insa putem privi totul ca pe un atelier din care cu siguranta unele momente pot constitui cel putin un punct de plecare.
 
E drept, partile simfonice sunt alese in asa fel incat sa se potriveasca unui caracter ceva mai alert, ba chiar bombastic. Doar Johann Sebastian Bach pare un pic stingher in repertoriu – numeroasele subtilitati si caracterul contemplativ al muzicii marelui compozitor baroc isi pierd din profunzime in contextul modernizat. Cand apare pe scena Tarja, lucrurile se schimba si din acest punct de vedere. „Blute nur, du liebes Herz” din oratoriul „Patimile dupa Matei” al aceluiasi Bach – in varianta originala – este redat cu sobrietatea si accentele discrete pe care soprana le-a deprins din studiul aprofundat al muzicii germane. Chiar daca se simte ca nu e complet refacuta, Tarja are stiinta de a nu cadea in latura facil-emotionala catre care sunt ispititi unii dintre interpretii moderni ai acestui text muzical, tragic, desigur, dar cu acel tragism nobil presupus de subiectul oratoriului si de scriitura lui Bach.

Foarte interesanta este si alegerea lied-ului „Zueignung” de Richard Strauss, poate ultimul mare compozitor tonal, dar a carui abordare a tonalitatii este cat se poate de moderna. Momentele acestea mai dificile din punct de vedere interpretativ sunt trecute cu succes de Orchestra Simfonica Bucuresti, cu o abordare care fara a straluci reuseste sa nu rapeasca nimic din farmecul sopranei.

Mai departe, cu un Terrana intors pe scena si pus pe sotii, unul dintre momentele cele mai reusite ale serii este partea a patra din Simfonia a 9-a de Dvořák, a carei tema binecunoscuta si antrenanta se preteaza excelent la combinatia orchestra / tobe pe care ne-o propune spectacolul.

Si odata cu revenirea Tarjei mai zabovim un pic in hatisurile creatiei marelui compozitor ceh, pentru a trece apoi la un registru ceva mai usor si la atmosfera operetei „Vaduva vesela” de Franz Lehár. Cum pauza se apropie, merita spuse cateva cuvinte despre arta interpretativa a Tarjei Turunen. In general este greu pentru o soprana sa se miste prin mai multe registre fara ca unul sa straluceasca in detrimentul celorlalte. Cateva arii si lied-uri pot cu greu sa ne edifice daca soprana finlandeza este capabila de roluri memorabile in opera. Insa inteligenta muzicala o are si stie sa faca o trecere lina de la sobrietatea barocului la jovialitatea operetei, trecand prin zbuciumatul secol XX. Din punct de vedere tehnic, controlul vocii este suficient de eficace pentru a sustine momentele (rare) in supra-acut in care se simte inca faptul ca Tarja a fost suferinda de curand, dar din punct de vedere expresiv coborarile elegante catre registrul mediu sunt punctul forte pe care il observaseram inca de la inceputurile Nightwish, caci au loc fara schimbarea impostatiei, dar creeaza un frumos efect dramatic. Cat despre „The Reign”, compozitia doamnei Turunen, aici avem de-a face deja cu un melos si o orchestratie de tip musical.

Unul dintre momentele cele mai frumoase este varianta a capella, cu cor, a piesei Queen „You Take My Breath Away”, in timp ce fanii mai vechi si mai noi ai Tarjei se delecteaza cu „Witch Hunt” si cu frumosul „Swansong”, semnat Nightwish. Intre ele se strecoara un medley Led Zeppelin, pe care Tarja il vede ilustrand foarte bine influenta pe care muzica clasica a avut-o dintotdeauna asupra rock-ului. Pe „Kashmir”, „Immigrant Song”, „Stairway To Heaven” si iar „Kashmir” sare in urechi interpretarea fidela a lui Terrana, care desi are doua tobe mari in dotare reuseste sa foloseasca mai mereu doar una, asa cum facea odinioara John „Bonzo” Bonham – lucru remarcat de curand de Dave Lombardo, care critica abaterea de la aceasta interpretare a fiului raposatului baterist. Pe de alta parte, aici Tarja renunta la unele dintre cele mai frumoase inflexiuni ale lui Robert Plant, in favoarea unei interpretari mai clasicizante.

Partea care face din „The Beauty and the Beat” un fel de spectacol de revista este coordonata de Mike Terrana, comicul serii, un fel de saltimbanc talentat si pus pe sotii, ratacit parca undeva intre o curte medievala si o sala de concerte unde ii uimeste pe toti cu talentul si giumbuslucurile sale deopotriva. Daca uneori acestea din urma se prelungesc un pic cam mult, trebuie insa tinut seama de faptul ca in acelasi timp creeaza o buna interfata pentru un public prea putin obisnuit cu sonoritati pretentioase din alte vremuri. Pe de alta parte, in momentul in care trece la voce (iar Tarja mangaie in ritm cinelele), Terrana dovedeste aptitudini incredibile de crooner – dincolo de vaga raguseala, pe „Fly Me to the Moon” ai jura ca la microfon e insusi Sinatra.

De la ritmul alert al lui Rossini la opera verista a lui Puccini si la aerul de muzical al lui Sarah Brightman, ultimul moment orchestral e prezentat de un Terrana intruchipandu-l nu atat pe adevaratul Mozart asa cum (nu) il cunoastem, cat pe personajul din filmul lui Forman, „Amadeus”. Mica serenada in Sol major („Eine kleine Nachtmusik”) a lui Mozart se preteaza la aerul jucaus pe care il dau tobele, iar faptul ca a doua fraza se transforma aproape intr-un metal dezlantuit nu tulbura spiritul acestei zglobii compozitii a geniului austriac. Tulburati sunt numai bodyguarzii care de ceva timp incoace simt nevoia sa-i indeparteze pe cei care dau din cap dezlantuiti pe muzica clasica. Daca la un rocker pus pe headbang muzica clasica poate ajunge – fie si filtrata – se pare ca cei pusi sa asigure paza nu sunt sensibili la nici un gen muzical si doar un spectator sau doi apostrofati si eventual bruscati le linistesc tulburarile sufletesti.

„I Walk Alone” de pe „My Winter Storm” incheie seara, intarind promisiunea unui nou concert in varianta rock a Tarjei in 2014. Se pot spune multe despre acest spectacol si cu siguranta vor exista voci care se vor plange de amestecul dintre maretia muzicii clasice si o anumita doza de frivol. Insa la fel cum jazz-ul se sublimeaza deja minunat in creatii simfonice, peste ani si ani, cand rock-ul va face acelasi lucru in mod frecvent, asemenea intalniri vor putea fi privite ca deschizatoare de drumuri. Pana la o simbioza armonioasa mai sunt de trecut anumite obstacole – unul dintre ele fiind cel financiar, care sa dea posibilitatea unor proiecte de mai mare anvergura, incluzand repetitii indelungate – insa acest pas este, in viziunea noastra, mai important decat suprapunerea adesea fortata din vechiul „Therion Goes Classic”. Iar Tarja Turunen si Mike Terrana raman, ca intotdeauna, fermecatori. Fiecare in felul lui.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*