Trupa Death, cu orginile din Florida – Statele Unite, nu au fost numai pionierii genului death metal, ci si au ajutat la definirea si revolutionarea acestui stil extrem pe parcursul unei decade.
Nu putem vorbi despre o componenta stabila a trupei, deoarece creierul grupului, Chuck Schuldiner, a fost singurul membru stabil care a reorganizat formatiunea de fiecare data cand Death s-au aflat pe punctul de a inregistra un nou album de studio. In timp ce schimbarile continue de componenta tind sa distruga o trupa, Schuldiner a folosit aceasta manevra pentru a-si putea indeplini cat mai bine viziunea muzicala.
Fiecare album Death are o personalitate aparte si este bine inradacinat in inimile fanilor, astfel ca realizarea unui Top 10 reprezinta un challenge. De la inceputurile cu iz trash pana la finalul melodic death metal, Schuldiner a impresionat fanii si criticii cu muzica sa de inalta calitate.
Din nefericire, geniul Schuldiner s-a stins din viata mult prea tanar, in 2001, la varsta de 34 de ani, insa muzica lui traieste si astazi.
10. Trapped in a Corner (“Individual Thought Patterns” – 1993)
Chuck Schuldiner a avut mereu placerea de a compune linii de chitara solo care tind sa ti se intipareasca adanc in memorie, iar pe piesa Trapped in a Corner acest fapt nu este o exceptie. Unul dintre cele mai bune introuri de chitara deschide energic acest cantec memorabil dupa care tranziteaza intr-un ritm staccato. Chitaristul lui King Diamond, Andy Larocque, isi revarsa personalitatea in soloul de chitara, in timp ce pedala dubla de bas ii sustine ornamenul muzical, lucru ce confera piesei un aer desavarsit.
9. Together as One („Human” – 1991)
Legendarul album „Human” merita labelul de „cel mai bun ansamblu de muzicieni”. Sein Reinert si Paul Masvidal de la trupa Cyinc, se alatura lui Steve DiGiorgio (Sadus) si bineinteles, lui Schuldiner in efortul de a concepe unul dintre cele mai bune albume death metal. Piesa Together as One este un atac death metal continuu ce poseda un refren destul de catchy pentru un gen de muzica atat de extrem. Rifful de pe refren se regaseste singur pret de o masura muzicala, dupa care Schuldiner ii adauga un growl ritmic creand astfel un refren demn de fredonat.
8. Spirit Crusher („Sound of Perseverance” – 1998)
Considerat a fi unul dintre cele mai expansive lucrari ale lui Schuldiner, albumul „Sound of Perseverence” se indeparteaza putin de formatul specific death metal, in sensul compozitiei si al sunetului. In sectiunea ritmica apar elemente de fuziune progresive care se impletesc cu pasaje melodice si agresivitate. Greutatea riffului din refrenul piesei Spirit Crusher ofera ascultatorului, la propriu, senzatia de „zdrobire”. Maniera de a canta la tobe a lui Richard Christy – ca si cum ar avea mai multe maini – aduce haos in piesa, lucru evident mai ales dupa primul refren care contine un strigat-falset death metal tipic lui Evil Chuck.
7. The Philosopher („Individual Thought Patterns” – 1993)
Piesa The Philosopher il gaseste pe Schuldiner punandu-si intrebari despre efectul pe care il are modul in care ceilalti il ghideaza si il judeca. In ziua de azi, orice problema psihologica, in speta una despre increderea in sine, tinde sa fie exploatata prin muzica, facand astfel aceasta piesa sa fie relevanta si in prezent. Din punct de vedere muzical, cantecul se remarca datorita stilului fretless al basistului Steve DiGiorgio, lucru ce confera piesei un fler cu care fanii trupei nu sunt tocmai obisnuiti. De asemenea, se remarca tempoul frenetic care creaza tensiune, care va fi domolita odata cu refrenul, insa nu pentru mult timp, deoarece vocalul si versurile provocatoare ale lui Schuldiner o mentin pana la final.
6. Left to Die („Leprosy” – 1988)
Aceasta piesa clasica Death este deschisa de un riff care te arunca intr-o spirala a mortii si nu dureaza mult pana cand vei fi servit cu unul dintre cele mai bune pasaje pentru moshpit pe care trupa le-a compus vreodata. Evil Chuck nu pare sa aiba o problema in a-si abuza corzile vocale pentru placerea ascultatorului, reusind in acest mod sa induca senzatia de piele de gaina odata cu urletul din a doua treime a cantecului. Subgenul death metal inca era in formare la sfarsitul anilor ’80, iar Schuldiner era maestrul papusar al acestuia. Natura spasmodica a piesei Left to Die dezvaluie un element imprevizibil care va ajuta la definirea genului in anii ce vor urma.
5. Evil Dead („Scream Bloody Gore” – 1987)
Death au creat propria versiune a ideii de film horror odata cu piesa Evil Dead, a carei intro te baga in sperieti. Acest cantec este, fireste, despre filmul cult din 1981 ce poarta acelasi nume. Schuldiner nu se va complica cu foarte multe detalii, imaginile vagi evocate de catre versurile piesei fiind suficiente pentru a exprima ideea de horror, mai ales cele din refrenul-cheie „Eviiiiiiiil!!! Dead!”. Pe parcursul celor 3 minute ale piesei avem de-a face cu un show autentic Death.
4. Flesh and the Power it Holds („Sound of Perseverance” – 1998)
Flesh and the Power it Holds reprezinta piesa cheie a celui mai special album Death – „Sound of Perseverance”. Aceasta include unele dintre cele mai bune versuri compuse de trupa: „Passion is a poison laced with pleasure bitter sweet / one of many faces that hides deep beneath”. Notele de chitara ascutite precum o lama urla din instrumentul B.C. Rich Stealth si formeaza la mijlocul cantecului un solo emotiv care vine sa puncteze versatilitatea lui Schuldiner ca instrumentist.
3. Crystal Mountain („Symbolic” – 1995)
Piesa Symbolic a reprezentat o trecere de la patternul death metal pe care oricare trupa a vremii il aborda la un sound mai melodic. Impreuna cu trupele Carcass si At the Gates, Death au ajutat la implementarea elementelor melodice in subgenul death metal. Pe acest cantec, disonantele muzicale curate se impletesc cu nucleul agresiv, in timp ce versurile mistice sunt intarite de catre un aer de influente egiptene. Compozitia dinamica si melodia care ti se intipareste in minte fac din piesa Crystal Mountain una dintre favoritele fanilor.
2. Zombie Ritual („Scream Bloody Gore” – 1987)
Aceasta piesa voioasa este deschisa de catre cel mai cunoscut riff de chitara al trupei. Tempoul lent din introducere invita ascultatorul sa se alature ritualului, dupa care se dezintegreaza salbatic odata cu primul vers. Pe bridge dam de versul „Kiss the rotting flesh / Now you’re in Hell” care reprezinta o invitatie muzicala de a cobori in infern. Zombie Ritual exceleaza cu privire la calitatea compozitionala, Schuldiner creand cu maiestrie si atentie fiecare segment plin de tensiune, forta care se va elibera odata cu refrenul simplu.
1. Pull the Plug („Leprosy” – 1988)
La inceputul carierei, Schuldiner a flirtat se pare cu versuri de conotatie morbida, piesa Pull the Plug ne fiind o exceptie. Astfel, cantecul evoca emotii care te bantuie prin intermediul urletelor pline de angoasa care descriu perspectiva la persoana I a unui individ care este pe punctul de a fi decuplat de la masinaria medicala care il tine in viata. Din punct de vedere muzical, linia melodica este lafel de nelinistita, tempoul general facandu-te sa te simti ca si cand esti pe punctul de a muri. Pull the Plug contine de asemenea si unul dintre cele mai celebre refrene din repertoriul Death, atat muzical cat si poetic.
Sunt sigura ca aceasta lista a omis si alte piese Death pe care le preferati, asa ca, intrebarea fireasca va fi: care este piesa voastra preferata?
Lasă un comentariu