Show-ul de la București a făcut parte din turneul de promovare a ultimului album semnat Ensiferum, „One Man Army”, lansat în luna februarie a anului trecut, sub egida Metal Blade Records. Cu ocazia lui „Return Of The One Man Army”, așa cum a fost denumită seria europeană/rusească/nord-americană de concerte, i-am putut vedea pe metaliștii din Helsinki într-o formă mult mai bună față de ultima lor prestație, cea de la Rockstadt Etreme Fest, din anul 2015. Mai mult decât atât, trupa a venit într-o nouă formulă, dată fiind recenta înlocuire a lui Emmi Silvennoinen (clape, backing vocals) cu Netta Skog (acordeon, backing vocals).
La 20:00, exact după cum era menționat în program, pe scena de la Arenele Romane au urcat danezii de la Heidra. Trupa din Copenhaga, înființată acum 10 ani, cântă power metal, cu influențe folk și black metal. Încă de la început au transmis publicului, de altfel destul de puțin numeros, o energie aparte, specifică stilului muzical pe care formația îl abordează. Un element pe care îl consider foarte important, legătura muzicienilor cu spectatorii, a fost prezent pe tot parcursul concertului. Acest fapt nu a putut decât să mă bucure.
Mai mult decât atât, cei doi chitariști ai trupei, Martin W. Jensen și Carlos G.R., au oferit momente de coregrafie cum rar am mai văzut până acum. O situație diferită a fost cea a solistului vocal, Morten Bryld, care deși s-a făcut remarcat în fața publicului prin impozanța sa fizică, nu a dat dovadă de o tehnică vocală care să impună același respect.
La Arenele Romane, Heidra ne-a prezentat piese precum „The Eyes Of Giants”, „Wolfborn” sau „Sworn To Vengeance”. Pot spune că, per total, a sunat bine.
Carol I (în timpul căruia au fost construite Arenele Romane) ar fi fost invidios să vadă că un alt rege, cel întruchipat de Eliran Cantor pe coperta albumului „King”, al celor de la Fleshgod Apocalypse, i-a luat locul (pe un banner, ce-i drept) în fața publicului român. Pe de altă parte, cred că fostul suveran ar fi făcut și el headbanging pe muzica italienilor, la un loc cu toți spectatorii prezenți la concertul din seara de 12 aprilie.
Marți, în deschiderea concertului Ensiferum, metaliștii din Perugia ne-au oferit un adevărat regal de symphonic death metal. Au fost atenți până la ultimul detaliu. De la costumele de epocă parcă scoase de pe cadavre îngropate acum 300 și ceva de ani, până la notele pline de dramatism emise de pianul prăfuit al lui Francesco Ferrini, totul părea să descrie perfect atmosfera unui concert de metal susținut, mai degrabă, în urmă cu patru-cinci secole și nu în anul 2016.
Banner-ul de care vă vorbeam anterior nu a fost amplasat la întâmplare pe fundalul scenei de la Arenele Romane. În cadrul turneului pe care îl au acum prin Europa, Fleshgod Apocalypse își promovează noul album, „King”, lansat pe data de 5 februarie 2016, via Nuclear Blast Records.
În concertul de la București am ascultat atât piese de pe acest disc (de exemplu „Marche Royale”, „In Aeternum” sau „The Fool”), dar și de pe alte materiale, cum sunt „Agony” („The Egoism”, „The Forsaking”, „The Violation”) sau „Labyrinth” („Epilogue”, „Pathfinder”, „Prologue”). Pot descrie întreaga lor prestație într-un singur cuvânt: Măiestrie.
Programul a fost respectat până la final, astfel încât, la ora 22:25 au urcat pe scena de la Arenele Romane: Janne Parviainen (tobe), Sami Hinkka (bas, backing vocals), Netta Skog (acordeon, backing vocals), Markus Toivonen (chitară) și Petri Lindroos (voce, chitară). Pe scurt, Ensiferum.
Totul a început cu „March Of War”, semn că seara avea să stea sub semnul războiului. Ce-i drept, soldații au cam lipsit din „zona de luptă”. S-a făcut moshpit, așa cum se obișnuiește la show-urile finlandezilor, însă se putea mai bine. Publicul român este mult mai energic față de ceea ce am văzut eu marți seară. Sunt sigur de asta.
La București, Lindroos&Co. au cântat piese de pe toate cele șase albume full-lenght lansate până acum. S-au bazat, bineînțeles, pe discul „One Man Army”, de pe care au cântat „Axe Of Judgement”, „Heathen Horde”, „My Ancestor’s Blood”, „Two Of Spades” și „Warrior Without A War”.
Am mai ascultat, printre altele: „Lai Lai Hei”, „Tale Of Revenge”, „Treacherous Gods”, „Twilight Tavern”, „From Afar”, „One More Magic Potion” și „In My Sword I Trust”. Concertul finlandezilor s-a încheiat apoteotic cu „Iron”. Fără bis.
Ensiferum este, fără dar și poate, una dintre cele mai apreciate formații de folk metal din întreaga lume. Lucrul ăsta s-a văzut și la concertul susținut de trupă, pe data de 12 aprilie 2016, la Arenele Romane din București. Asta nu înseamnă că publicul autohton a fost mai puțin primitor cu Heidra și Fleshgod Apocaypse. Dimpotrivă, a dat dovadă că îi așteaptă să mai vină pe aici.
Lasă un comentariu