
A doua zi de festival la Targu Mures nu a adunat mult mai multi oameni si a inceput sa ma puna pe ganduri. Caldura a continuat sa fie infernala si a tinut lumea departe de perimetrul in care s-au desfasurat concertele. Singura atractie din apropiere a ramas strandul si terasele din cadrul complexului cu preturi atractive.
Prima trupa care mi-a starnit atentie a fost THE MOOOD, o trupa ce se bucura de mare popularitate in randul fanilor stilului indie. Acestia au cantat pe scena Kiss Terrace la ora 18:30. Numarul spectatorilor nu a fost foarte mare, dar pe masura ce gasca inainta in setlist lumea incepea sa se mai stranga.
Nici o melodie nu ramane in minte in mod deosebit fiind foarte greu de suportat timbrul solistului vocal care pare fi un pusti aflat la pubertate cu un look Bob Dylan meets Mick Jagger in anii 60. The Moood par a fi o trupa care se integreaza perfect in curentul actual, sau mai corect spus copiaza perfect ideea de indie din Marea Britanie, dar care nu au nici macar un dram de originalitate.
Am fost placut suprins sa ii descopar la Talent Stage pe cei de la VOODOO, care sustineau un recital in plina forta. Gustul a fost amar atunci cand am realizat ca numarul celor care ii urmarea nu depasea cifra zece.
Aceasta gasca canta de ani de zile si ma asteptam sa aiba un numar mai mare de fani care sa isi arate interesul fata de recitalul lor. Stilul abordat se poate incadra cu usurinta in aria nu metal-ului american. VooDoo suna inchegat live si incearca de asemeni o prezenta scenica chiar daca putin timida. Din pacate nu gasim pasaje memorabile in muzica trupei. Gasca si-a luat la revedere cu un cover Phil Collins – „Another Day in Paradise”.
Atractia serii, poate chiar si a intregului festival, a urcat pe scena la ora 21:00 fix.
Este vorba de trio-ul canadian DANKO JONES al carui frontman ne-a acordat un interviu cat se poate de interesant pe care il vom prezenta in curand. Aceasta trupa a mai cantat in Romania in 2009 inaintea lui Axl Rose si a gastii sale Guns’n’Roses. Am asteptat cu nerabdare acest recital deorece atunci foarte putini si-au putut da seama despre ce este vorba, sunetul fiind foarte incet. Danko, JC si noul tobar Atom Willard nu au facut nici un compromis de la rock-ul direct, sincer si plin de energie, chiar daca si-au inceput spectacolul aproapefara public. Dupa cateva acorduri lumea a inceput sa se stranga in fata scenei atrasa de energia care magnetiza. „Sticky Situation”, „First Date”, „I think bad Thoughts” sau „Code of the Road” au fost piese cu care trupa a obtinut reactii frenetice din partea publicului. Rock’n’Roll-ul a demonstrat din nou ca are puteri magice si ca poate aduce un public, fie el cat de mic, in delir. Glumele spontane ale lui Danko au facut spectatorii sa se simta in largul lor pe tot parcursul recitalului. Trupei i s-a cerut cu insistenta un bis care din pacate nu a putut fi onorat din cauza constrangerilor de natura organizatorice. Pregatirile pentru headlineri, huiduiti de catre rockerii dornici de inca o repriza de Danko Jones, au inceput sa se desfasoare cu rapiditate.
Seara s-a terminat cu KASABIAN la scena mare dar am considerat ca aceasta trupa nu intra in sferele de interes ale cititorilor nostri si nu am asistat decat intr-o mica masura la recitalul sustinut de ei. Pot afirma ca au beneficiat de un public relativ decent cu toate ca pentru o vineri seara numarul spectatorilor mi s-a parut foarte scazut comparativ cu editia de anul trecut.
(Horatiu Ghibu)
Citeste cronica de festival – ziua 1 AICI.
Lasă un comentariu