GRIMUS este una dintre cele mai cunoscute formații de rock alternativ din România. Printre piesele care au consacrat trupa se numără „Fregate”, „In Your Eyes”, „Privește-mă”, „Time To Be Good Friends” ș.a. După numeroase colaborări cu artiști renumiți pe plan internațional și o activitate de 20 ani, care a cuprins cinci albume de studio, concerte în numeroase țări din Europa, dar și în India, Grimus va lansa anul acesta al șaselea LP. De asemenea, grupul va susține două concerte aniversare, la București (24 octombrie 2025, bilete aici) și la Cluj Napoca (8 noiembrie 2025, bilete aici).
Componența Grimus, în 2025, este:
Bogdan Mezofi – voce;
Vali Rauca – chitară;
Cristian Csapo – chitară;
Lehel Kiss – clape;
Titus Vădan – chitară bas;
Gabor Turi – tobe.
Am stat de vorbă cu Vali Rauca și Cristian Csabo despre originile trupei, despre viitorul muzicii rock și multe altele:
Vicky: Ne pregătim cu toții pentru concertul aniversar „Grimus – 20 ani”. Cum ați descrie, pe scurt, parcursul trupei, din 2005 și până în prezent?
Vali: Wow, 2005 e tare demult. În 2005 m-am lăsat de o facultate ca să încep această trupă. În 2025 predau la facultate și Grimus încă există. Parcursul unei trupe în care lumea e și prietenă, am avut experiențe incredibile împreună, am cântat la zeci de mii de oameni până la 3 oameni, cu care am și fost la pizza după concert, am călătorit mult, ne-am certat, ne-am împăcat, ne iubim. Am pierdut oameni dragi pe parcurs, am pierdut și oameni care nu ne voiau binele, am lăsat în urmă relații, animale de companie, apartamente goale, sticle de vin și pachete de țigări goale, am locuit temporar în alte țări, ne-a făcut de cap pandemia iar mai apoi ne-a lovit războiul, am iubit enorm și am suferit enorm și apoi am iubit din nou enorm. Acesta e parcursul trupei din 2005 încoace. E delicat și intens ca și viața, pentru că piesele pe care le compun sunt oglinzi răsturnate ale vieții pe care am dus-o pe tot parcursul celor 20 de ani din care au rezultat 6 albume Grimus.
Cristian: Există un vers pe album care începe așa: „valurile mării…”. Aceasta este senzația pe care o am acum. A fost cu bune și cu rele. Nu știu care au fost mai multe, dar din punct de vedere emoțional, traseul a fost întotdeauna în sus. Pentru că, pe măsură ce au trecut anii, iar viața s-a complicat, trupa și-a găsit din ce în ce mai mult sensul în sufletele noastre. Nu aș spune că e ca aerul, pentru că nu este, dar este ca aspirina aia de a doua zi, care îți ia durerea în 15 minute.
Vicky: Pe 8 noiembrie, în Form Space (Cluj), veți avea concertul de lansare a celui de-al șaselea album. Voi, personal, cum vedeți noul LP? La ce ne putem aștepta din partea materialului?
Cristian: Avem 10 melodii, avem 10 rânduri de versuri extraordinare, avem highs and lows, avem șoapte și țipete. Muzica este a noastră, este din noi și este despre noi. E soundtrack-ul vieților noastre.
Vali: Materialul e eterogen, e apăsător, e Grimus. E în două limbi pentru că am fost despicat de doi cai care au gonit fiecare spre altă ţară. Are câteva colaborări cu artiști minunați din noul val, Ada Morar, Raul Stan, dar și cu prieteni vechi cum sunt Alpár Gyorgy sau Dorin Tifrea. Are furie-disperare-nostalgie-iubire. Dar asta nu trebuie să o spun eu, vedem cum vor rezona ascultătorii noștri, poate în ei materialul nostru va stârni cu totul alte sentimente.
Vicky: Care este amintirea voastră preferată din 20 ani de carieră muzicală?
Cristian: Bătaia cu „perne” din Timișoara: o zi de decembrie, un concert în aer liber, bere, whisky și cola, cuvinte stricate, ochelari, un extinctor, 4 camere de hotel în ceață, prosoapele din dotare ude, un mini episod de MMA, rușine, supărare, râsete și îmbrățișări.
Vali: Amintirea mea preferată e bătaia generală dintre noi într-un hotel din Timişoara în 2007. A fost o combinație fatală între o sticlă mare de whiskey și frustrarea că la GBOB 2007, în Londra [Global Battle of the Bands, n.n.], am luat doar trofeul de bronz deşi ne aşteptam să rupem tot. S-a folosit tot ceea ce se putea folosi, cola pe pereți, extinctoare declanșate pe holuri, pumni în față, puneri la pământ, două camere de hotel cu daună totală. Au pușcat vene pe ochi și a doua zi s-a cântat la Satu Mare cu mare smerenie și cu capetele plecate pentru că nu îndrăznea om cu om să se privească în ochi.
Vicky: Versuri bune, voce bună, parte instrumentală bună. Credeți că ați găsit rețeta ideală pentru o muzică faină?
Vali: Nu e aşa simplu. Ceea ce descrie întrebarea asta e o trupă de nunţi. Asta nu e „muzică faină”, uneori e muzică, una care îți dă o stare grea, alteori te înalţă. Eu nu pot altfel, așa scriu, așa trăiesc, de aceea nu sunt mereu sigur că muzica noastră va prinde, dar sunt mai mult decât convins că e autentică și nu va merge niciodată după o rețetă.
Cristian: Dacă există o rețetă… Cred că rețeta ne-a găsit ea pe noi, pentru că noi nu am căutat-o niciodată. Suntem 6 băieți normali, care facem ce ne place. Și dacă ce ne place nouă le place și oamenilor, noi suntem liniștiți.
Vicky: Ați cântat în limba engleză, dar și în română și ați avut numeroase colaborări cu artiști cunoscuți. Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat privitor la industria muzicală românească?
Vali: N-am învăţat nimic, aparent. :)) Pentru că persistăm în a face exact ceea ce ne taie capul, cu scopul final de a avea o muzică ce va supraviețui peste generații. De aceea nimicnicia și aspectul trecător al industriei muzicale româneşti nu ne interesează, pentru că ei nu vor să facă bani peste generaţii. Ei vor acum bani, dacă se poate, cât mai mulți, că oricum artiştii le suportă pe toate.
Cristian: Că îi lipsesc foarte multe lucruri. Superficialitate este cuvântul.
Vicky: Cum credeți că va evolua rockul în țara noastră, peste 20 de ani?
Vali: Păi, în primul rând, Iris va avea pe atunci concertul aniversar „Primii 65 de Ani”, eu cu Lehel vom fi compus deja prima simfonie futuristă, George de la Travka [George Gadei, fondatorul și vocalul Travka, n.n.] va avea o statuie în față la TNB, și o mulțime de trupe noi super super talentate se vor întreba, „cine au fost toți dinozaurii ăștia? Noi avem, noi știm, noi putem, nu ne pasă de ceea ce a fost”. La fel cum credeam noi acum 20 de ani, când am început.
Cristian: Cred că termenul de rock nu va mai descrie ce știm noi că se numește rock. Se va metamorfoza în ceva mult mai versatil decât ce este acum. Combinații de stiluri, combinații de instrumente neconvenționale pentru ceea ce numim noi rock acum.
Vicky: Cum arată viitorul Grimus? Unde vă vedeți peste alți 20 de ani, atât pe plan personal, cât și profesional?
Cristian: Cred că tot 6 băieți care fac ce vor ei o să rămânem. Poate mai lent, dar cu siguranță cu aceeași pasiune.
Vali: E greu de spus, poate vom fi toți operatori de drone pensionați, poate vom face în continuare asta pe scene ultra futuriste, cu dansatori bionici şi având roboți ca și tehnici de scenă. Managerul nostru va fi Al și șoferul va fi un extraterestru dezertor de pe 3I/ATLAS care s-a regăsit complet în piesa noastră „Time To Be Good Friends”.
Vicky: Hai și o întrebare lejeră: ne așezăm cu toții la o masă, vorbim serios, mai râdem, mai glumim, că suntem prieteni. Ce meniu preferă fiecare dintre voi? Eu vă spun din start – o pizza quattro formaggi și un ceai negru (earl grey, hot).
Cristian: Spaghete bolognese.
Vali: Dacă tot ai zis de pizza, e una pe care am luat-o de nenumărate ori de la niște italieni care știu meserie. E cea mai simplă, dar e genială, are un blat crocant, un sos alb discret și felii subțiri de cartof care se rumenesc în cuptor când se coace pizza și peste care, la servire, îți pune ulei de trufe din belșug. Iei o felie de-asta caldă, o mănânci pe stradă și, vorba influencerilor, îți iubești viața.
Vicky: Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
(Later edit înainte de prezentarea topului rezultat. Am evitat numerotarea pentru a evita un countdown. Până la urmă, după editări, combinări, rearanjări și eliminări – Spotify nu a vrut să-mi dea piesa –, iese un top 25 neconvențional ca acești băieți super de treabă cu care am conversat și cărora le urez la mulți ani de Grimus și mult succes pe mai departe).
- Nine Inch Nails – „Perfect Drug”
- Queen – „Innuendo”
- The Notorious B.I.G. – „Mo Money Mo Problems”
- Puscifer – „Autumn”
- The Last Shadow Puppets – „Aviation”
- Marilyn Manson – „As Sick As The Secrets Within”
- Thom Yorke – „Suspirium”
- Mirrar – „Plus One”
- The Pineapple Thief – „The Final Thing On My Mind”
- These New Puritans – „Infinity Vibraphones”
- Atoms For Peace – „Before Your Very Eyes…”
- Rüfüs Du Sol – „Break My Love”
- The Slow Readers Club – „Know This I Am”
- Placebo – „Fix Yourself”
- Rammstein – „Puppe”
- Raul Stan – „Mă schimb”
- Ada Morar – „Și eu, și trandafirii”
- Biosphere – „Time of Man”
- The Smile – „The Same”
- Leprous – „Like A Sunken Ship”
- Alexandrina – „Vânt în pânze”
- Partizan, Corina Sucarov – „Sentimentul”
- Blonde Redhead – „The Dress”
- A Perfect Circle – „Pet”
- Deliric, Silent Strike – „10din10”
Am introdus toate aceste piese într-un playlist pe Spotify, care, sincer, merită ascultat. Îl găsiți aici.
Lasă un comentariu