Peste opt zile se împlinesc cinci ani de când am fost spectator la primul concert LUNA AMARĂ din viața mea: se întâmpla ca în ziua de 18 noiembrie 2011, în fostul Club Zodiar din Galați să văd o formație de care auzisem puține lucruri. Am fost mai mult forțat de unul dintre cei mai apropiați prieteni de ai mei să merg și nici nu reușisem să mă acomodez cu trupa, cunoscând doar acele piese mai cunoscute din repertoriul său. La finalul concertului, am plecat absolut șocat, uimit fiind de show-ul formației plin de o forță stilistică de care nu eram obișnuit la concertele la care am mai fost.
Totul a venit ca o supriză: piesele noi erau executate magistral, vocile celor doi soliști se completau perfect (nici nu știam că erau doi) iar finalul, acoperit de un instrumental greu și prelung, ne-a făcut să ne trezim pe toți din sală la realitate: trăim într-o lume ciudată care nu știe ce însemnă cu adevărat cuvântul milă. Nici lumea, dar nici noi.
2016 a însemnat pentru Luna Amară momentul perfect de a lansa un nou material discografic: „Aproape”, succesorul lui „Pietre în alb”, albumul care mă marcase cu cinci ani în urmă. Acesta a fost lansat în data de 22 octombrie 2016, via Universal Music Romania, printr-un concert special în cadrul Clubului Țăranului din Capitală.
Astfel, am avut ocazia să stau de vorbă cu Mihnea Blidariu, o persoană care nu are nevoie de mari introduceri: muzician, activist, scriitor, dar în primul și primul rând, om. În rândurile de mai jos puteți citi detalii despre noul material, colaborarea cu Les Nuages, dar și părerile acestuia legate de muzica din zilele de astăzi, despre următorul concert al formației din cadrul evenimentului We Are The Alternative și nu numai…
Cover Photo Credits: Năluca
„Aproape” este un album ce păstrează același sentiment de nostalgie şi melancolie pe care l-aţi construit în stilul vostru propriu încă de la primul album. Aşadar, legat de acest material, care este motivul pentru care aţi ales să transmiteţi doar aceste stări, în condiţiile în care în trecut aveaţi obişnuinţă să va legaţi şi de alte aspecte, precum critică socială?
Salut! În ceea ce priveşte tematică textelor Luna Amară, Nick şi cu mine am pornit mereu de la ideea că omul este o fiinţă cu trăiri şi emoţii complexe iar dorinţa noastră a fost să încercăm să transmitem cât mai mult din întreagă gamă a acestor sentimente. Astfel, textele Luna Amară vorbesc şi despre iubire, şi despre ură, şi despre revoltă dar şi despre melancolie, despre angoase dar şi despre fericiri ascunse. De dată această, în cazul albumului “Aproape”, s-a întâmplat că majoritatea pieselor să fie în această zona a melancoliei şi nostalgiei, atât că texte cât şi că stil compoziţional. Asta nu înseamnă, bineînţeles, că Luna Amară a abdicat de la critică socială…
Este „Aproape” o continuare stilizată a lui „Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” sau aţi încercat să va distanţaţi cât mai mult de acesta?
Dimensiunea această…semi-acustică, să-i zicem, a fost cultivată de formaţie încă din perioada de început. Totul a început cu concerte unplugged dedicate memoriei lui Kurt Cobain şi s-a dezvoltat într-un set live semi-acustic, cu piese compuse special în această zona stilistică. Atât “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” cât şi “Aproape” fac parte din această latura semi-acustică a trupei, la fel cum “Loc Lipsa” sau “Pietre în Alb” fac parte din latura mai dura, mai rock, mai agresivă. Dorim să continuăm şi în viitor să ne exprimăm artistic în ambele direcţii…
Într-un interviu mai vechi mărturiseaţi că a cânta în limba română este „o provocare şi clar un câştig”. Astfel, cum aţi optat de această dată de a cânta numai în această limba şi numai printr-o voce principala, cea a lui Nick?
În general, nu prea “optăm” pentru un fel de exprimare artistică sau altul, pur şi simplu lăsăm creativitatea să ne ducă în ce direcţie se întâmplă să ne ducă. E adevărat, suntem atenţi la unitatea materialului respectiv, un lucru pe care l-am învăţat în timp, mai ales după primele două materiale, “Asfalt” şi “Loc Lipsa”, care au fost destul de eclectice. “Aproape” este primul nostru album integral în limba română dar este, totodată, şi cel mai scurt album Luna Amară – din asta putem deduce că ne place să cântăm în limba română, dar nu ne place să exagerăm, haha… Toate piesele de la “Aproape” au la baza idei muzicale de-ale lui Nick şi acesta este motivul pentru care el este vocea principala pe acest produs.
În multe dintre piese de pe noul material auzim contribuţia cvartetul Les Nuages. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu acesta şi puteţi să ne spuneţi cum a fost să lucraţi cu cei patru artişti?
Les Nuages apar chiar pe toate piesele albumului!… Iniţial, ne-am dorit un cvartet de coarde pe una sau două piese, însă apoi ne-am dat seama că sună bine pe toate piesele şi că avem şansă să facem ceva cu totul diferit şi nou pentru Luna Amară. Colaborarea a mers destul de uşor, fetele sunt muzicieni profesionişti şi un mare ajutor l-am primit din partea lui Dorin Ghiuţă (clape, Luni la Teatru) şi a lui Dan Georgescu (Byron), care au făcut partiturile şi orchestraţia pentru cvartet. În general, se înregistrează tot cvartetul în studio, însă noi am ales calea mai grea şi am tras viorile, viola şi violoncelul separat, întrucât orchestraţia este destul de complexă şi am vrut să fim atenţi la detalii.
În ultimul concert al vostru la care am fost am auzit şi alte piese noi, precum „Om” sau „Aleargă. Aşteaptă”. Să ne aşteptăm la o continuare a lui „Aproape” cât de curând, sau mai e nevoie de timp până vom fi martori la o nouă lansare?
“Om” şi “Aleargă. Aşteaptă” vor fi parte a unui nou material Luna Amară, un material full electric; există şi alte piese în lucru şi, în funcţie de cum merge treaba, vom lansa acest material cândva anul viitor. La cum se conturează, acest nou album va fi mai degrabă în linia lui “Pietre în Alb”, iar în ceea ce priveşte tematică ne vom întoarce la critică socială şi la descrierea lucrurilor mai puţin plăcute din societate. “Aleargă. Aşteaptă”, de exemplu, este o piesă despre refugiaţii de război şi cum e să fugi de moarte doar pentru a te lovi de intoleranţă, ura şi ignoranţa. De asemenea, cred că e important să menţionăm că pregătim pentru anul viitor şi lansarea DVD-ului “Live @ Conti”, o continuare video a materialului audio cu acelaşi nume…
V-am văzut live în diferite momente: în cluburi, la festivaluri, în cafenele şi de fiecare dată am simţit un vibe diferit venit din partea formaţiei. Acum, că v-aţi orientat pe această nişă mult mai „amară”, consideraţi că va este greu să va adaptaţi la diferite genuri de public?
Am recunoscut, mai demult, că ne place mai mult în club decât pe scene mari pentru că preferăm apropierea de oameni, mai degrabă decât distanţă impusă de garduri. Pe scene mari, lucrurile devin un pic mai impersonale. Dar, bineînţeles, e un vibe interesant, complex şi puternic cel venit din partea unui public de festival şi, din cauza asta, e mai greu de gestionat, e o provocare pe care o acceptăm cu plăcere. Cu toate astea, nu ne e greu să ne adaptăm şi secretul e destul de simplu: cântăm, în primul rând, pentru noi şi asta ne conferă o anumită detaşare care ne fereşte de adaptări dificile sau surplus de trac…
Deoarece sunteţi o formaţie etalon a scenei de alternative din Cluj-Napoca şi una dintre cele mai vechi de aici, cum vedeţi schimbările culturii underground ce au avut loc în acest oraş faţă de perioada în care începeaţi să concertaţi? Mă refer aici la apariţia unor cluburi axate pe această nişă sau înfiinţarea unor trupe tinere noi, dar şi sprijinul instituţiilor publice, dacă imaginar există?
Lucrurile s-au îmbunătăţit, dar cu greu. Bineînţeles, e mult mai bine să ai cel puţin 3-4 locuri decente în care poţi să cânţi, faţă de unul singur, cum era când am început noi. Însă atitudinea asta, de “las’ că merge şi aşa”…foarte foarte greu scapă românul de ea… Ne bucură mult diversitatea stilistică şi abordarea diferitelor subgenuri de rock ce se întâmplă în cultură underground clujeană de o bună bucată de vreme încoace. Ne bucură că multe trupe din underground-ul european şi american vin să cânte în Cluj. Însă, în continuare, nu avem un festival internaţional de rock la Cluj, unul care să-şi propună longevitate şi diversitate. Astfel, un festival că Electric Castle, pornit din zona de muzică electronică, a simţit nevoia să acopere şi o parte din nişă de rock şi foarte bine a făcut. Şi mai ştiu încă un festival de electronică ce se pregăteşte să facă acelaşi lucru… Însă ar fi fain să avem un festival de rock care să se adreseze cât mai multor subgenuri, de la stoner la heavy şi de la black la art rock. Salutăm existenţa, la Cluj, a unor trupe tinere foarte interesante cu care am şi avut plăcerea să împărţim aceeaşi scenă, că Fluturi pe Asfalt, Nava Mama, Toy Machines, Theory Of Mind, Sky Swallows Challenger, For The Wicked. Cât despre implicarea autorităţilor, ea există doar în cazul unor festivaluri-mamut la care, vorba aia, lumea vine pentru că vine lumea, nu pentru muzică…
Urmează să concertaţi la „We Are The Alternative”, alături de Urmă, Grimus, Aeon Blank şi Runna deci sunt prezente deja trupe din valul vechi, dar şi unele din cel nou. Consideraţi că genul alternative în ţară noastră şi-a format deja o proprie structura sau se află într-o continuă dezvoltare?
Ar fi bine să se afle într-o continuă dezvoltare, e fain să încerci mereu lucruri noi şi să-ţi lărgeşti orizontul de creaţie, că muzician. Există, bineînţeles, trupe care şi-au format un stil, care au adunat o masă critică de fani ce-i urmează peste tot, cum sunt Urma, Grimus sau noi. Însă tocmai de aceea e fain să fim pe aceeaşi scenă cu trupe tinere, deoarece atunci când spunem “vechi” sau “nou”, în rock, ar fi bine să ne referim doar la vârstă trupei – în rest, avem tot timpul ceva de învăţat unii de alţii, indiferent că ne aflăm pe scenă de 16 ani sau de 3 ani. Ne dezvoltăm şi creştem împreună – poate că asta ar fi un motto bun pentru scena alternativă din România…
Pregătiţi ceva special pentru fanii din Bucureşti cu această ocazie?
În mod cert nu vom avea un setlist că cel din turneul de lansare pe care îl facem acum. Va fi un setlist mai dur, mai energic, cu piese electrice noi. Intenţionăm să ne facem de cap şi va aşteptăm în faţă scenei să facem schimb de zâmbete şi energie!
Vă reamintim că vă puteți întâlni cu LUNA AMARĂ și pe 19 noiembrie, în cadrul evenimentului We Are The Alternative, alături de URMA, GRIMUS, AEON BLANK și RUNNA!
Biletele (1500 bucati) pot fi achizitionate de pe www.ambilet.ro si in reteaua Eventim (Magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo și librăriile Cărturești și Humanitas) la urmatoarele prețuri:
Early bird (150 buc.) – 39 lei (SOLD OUT)
Normal – 49 lei
Respectiv 60 lei în ziua evenimentului.
Event: We Are The Alternative: Urma, Grimus, Luna Amară, Aeon Blank
Lasă un comentariu