Luna februarie este foarte dificila pentru aceste fiinte sensibile numite „oameni”. In primul rand, este grea pentru ca reprezinta un sfarsit si -sa fim sinceri – cui ii plac finalurile, fie ca sunt fericite sau triste?
In al doilea rand, pentru ca, in succesiunea celor 28 de zile relativ banale exista doua sincope care ii incearca greu pe bietii muritori – prima este data de 14 februarie, apartinand diabolicului Cupidon à l’américaine, zis si Valentine, care vine la pachet cu inimioare, sagetele si oceane de lacrimi scurse in cutiile cu bomboane. A doua bresa este ziua de 24 februarie care, asemenea colegei sale importate, trimite spre o sarbatoare a iubirii, de data aceasta invesmantata in trei culori primare, autohtone in loc de outfit-ul sexy cu stele si dungi. Se spune ca daca numesti dracul, il alungi, asa ca da, vorbim despre Dragobete.
Oricum ar fi, 14 si 24 reprezinta doua momente cand crunte, cand emotionante, care fac caz de universala pricina de drame pe care o reprezinta dragostea. Si chiar daca esti tare ca piatra si nu te intereseaza sageata domnului V for Vali, tot simti niscaiva miscari de trupe in spatele cutiei toracice atunci cand vezi atat de multe inimioare in jur.
Si ce salvare mai buna din mrejele insiropate ale acestor doua date decat cea oferita de un concert rock, semnat Moebius? Din fericire, trupetii au urcat pe scena din Club Control pe data de 24 februarie 2015, construind un spatiu alternativ, numai bun pentru cei care voiau sa scape putin din cotidian.
Cu bucurie remarcam ca sala de concerte a locatiei a fost arhiplina, ceea ce reprezinta o mare realizare avand in vedere ca show-ul a avut loc intr-o zi de marti. A ajutat si faptul ca intrarea a fost libera dar, chiar si asa, sa umpli un club, in ziua de azi, este ceva demn de lauda.
Tanara formatie Moebius are o foarte mare calitate: este calda cu publicul si creeaza impresia de private party, de seara intima alaturi de niste prieteni foarte talentati intr-ale muzicii. Solistul are un discurs scenic amuzant si lejer care atrage auditoriul de partea grupului din prima clipa. Din punct de vedere al componentei, trupetii sunt foarte legati si inchegati, materializand cu succes ideea de formatie omogena.
In ceea ce priveste prestatia propriu-zisa, nu avem ce sa le reprosam muzicienilor. Trupa suna foarte bine, tehnic s-a lucrat la standarde inalte, sound-ul este unul recognoscibil iar muzicienii isi fac treaba excelent la instrumente, dar si vocal. Stilul abordat poate fi descris ca un indie-alternative cu niste shoegazing presarat deasupra. De observat modul personal in care artistii isi strunesc instrumentele, fapt ce creeaza un sunet uniform si usor de retinut. Moebius este una dintre acele formatii din ale carei piese poti extrage , in joaca, doar cateva secunde pentru difuzare si oricine ar recunoaste grupul de la primele note.
Printre altele, au putut fi ascultate melodiile „Smiles”, „Lorelei”, „Stranger”, „Dust Bowl”, „Late Night”, „Kabel”, „Roboti”, „Kailash”si „The History of the West Highland Terrier”. A prins foarte bine si spectacolul vizual proiectat in spatele formatiei, compus din dansurile lascive ale unor dive ale miscarii pin-up, printre care o amintim pe seducatoarea Bettie Page.
Mai mult, preocupati de binele fanilor, trupetii s-au ocupat sa imparta prezervative insetatilor dupa dragoste si sa desfasoare deasupra acestora adevarate torente de confetti, care au impodobit coafurile domnisoarelor, strecurandu-se prin cele mai ascunse cotloane ale tinutelor lor spilcuite.
Concertul Moebius de pe data de 24 februarie 2015, din Club Control, a reprezentat, in mod limpede, unul important pentru formatie, deoarece aceasta a afirmat ca primirea de care a avut parte in acea seara a fost una dintre cele mai frumoase din cariera trupei. Speram ca acest lucru sa ii incurajeze pe membrii grupului sa creeze, in continuare, muzica frumoasa si sa fie prezenti pe scenele din tara, si nu numai.
Cat priveste Dragobetele…acesta a fost invins de acordurile electrizante marca Moebius si s-a retras din peisaj odata ce i s-au scurs cele 24 de ore de tiranie. Long live rock and roll!
Lasă un comentariu