Robin and the Backstabbers, dincolo de prejudecatile generate de succes

1.842 vizualizări

In romanul sau „Nunta in cer”, Mircea Eliade spunea ca in niciun oras apusurile de soare nu sunt mai intoxicante ca in Bucuresti. Si „by George”, avea dreptate! Adauga la aceasta revelatie bogata in referinte literare si o coloana sonora compusa din varianta celor de la Robin and the Backstabbers a piesei „Cand te-am cunoscut Cristina” si obtii un context existential plin de dramatism.

Pe drum spre sala de repetitii a baietilor de la RATB, situata intr-o fabrica nu lipsita de poezie, imi rasuna in urechi glasul profund & expresiv al lui Robin, care se vaita „Cand se lasa seara peste Bucuresti/ Eu ma uit la tine, dar vad ca nu  esti„, soarele murea in jerbe incandescente (traiasca Alecsandri) deasupra capitalei si intrebarile din interviu mi se invarteau agitate in cap.

Era ceva teatral in aer, iar buna Cristina nu ma ajuta, pentru ca mi-o imaginam SPNZRTA.

Teatrala a fost si intalnirea MRM cu una dintre cele mai semnificative formatii de pe scena autohtona de rock: Robin and the Backstabbers, pe ai carei membrii am avut prilejul sa-i intervievam intr-o seara livresca de mai 21. Teatrala pentru ca dinamica trupei are o gratie aparte, imprimata de bucuria colectiva a impartasirii scenei si teatrala pentru ca, desi baietii nu au falsitatea cautata a actorilor, se misca – atat in discurs, cat si muzical – cu o dragoste exuberanta pentru ludic.

Cu alte cuvinte, ne-am distrat pe cinste dom’le, dar am fost si seriosi. Am vorbit despre cultura, snobism, partea a doua a trilogiei „Bacovia Overdrive”, un nou clip si, nu in ultimul rand despre Charles Bukowski, care nu ar fi bine primit la concertul RATB de pe 30 mai, din Bucuresti.

Citeste si te mira.

Robin2

Nu foarte multi oameni din generatiile tinere stiu cine este Paul Simon (Simon & Garfunkel) iar voi ati vrut sa porniti ca un „Graceland” cover-band. Credeti ca v-ar fi ascultat cineva?
Robin: Da. Oamenii care ne asculta acum, cam tot ei s-ar fi ales. 

Deci aveti fani culti din punct de vedere muzical.
Robin: Avem fani obisnuiti. De fapt, de la obisnuiti in sus, catre neobisnuiti. 

Ca tot vorbeam despre aspectul cultural, Robin and the Backstabbers este o trupa culta. Cat de important este ca un muzician sa fie cult si nu doar „a cool rockstar”?
Robin: Foarte putin important! Ignorance and arrogance. Asta face un rockstar.

Vlad: Uita-te la Iggy Pop! (rade toata gasca)

Robin: Cred ca Iggy Pop citeste cel putin doua carti pe zi, baieti. E o intamplare ca suntem cum suntem, un experiment ca acela de a lasa chitari in biblioteci (rade).

Chiar daca negati putin, as zice ca aveti o agenda culturala. Mai sunt si altii ca voi?
Robin: Da, cum sa nu! Toti, in afara de…(amuzament in grup). N-aveti voi norocul sa formulez in felul acesta si sa dau nume. Ai spus ca avem o agenda culturala chiar daca nu o definim. Ei bine, este la fel in cazul tuturor celorlalti. Orice act artistic este o intentie si denota o platforma, un program. 

Considerati ca muzica poate face ceva pentru cresterea nivelului cultural al unei generatii, sau al unei tari?
Toata trupa: Da!

Robin: Exact in aceeasi masura in care poate duce la cresterea pretului cartelelor de metrou, pentru ca este un aspect ca oricare altul al vietii unui om intr-un oras in care au loc tot felul de spectacole la care vrea sa mearga.  

Intr-un interviu mai vechi ati spus ca nu va deranjeaza sa cantati in fata salilor goale si ca o faceti destul de des. Mai este valabila astazi aceasta afirmatie?
Robin: Nu mai este de actualitate. Nu mai cantam salilor goale si nu cred ca mai sunt trupe care o fac. 

Trupa: Ba da, mai sunt! (aprobata din umbra de redactor)

Radu: Chiar noi am cantat salilor goale de curand (rad toti). Ideea este ca daca o trupa canta intr-o sala goala, sau in fata a doar 10 oameni si dupa aceea se plange, este gresit din partea ei. Ar trebui sa-si asume acest lucru. Este limpede ca, din moment ce prestezi in fata unui numar mic de oameni, o faci din placere.

Vlad: Sau pentru ca nu stiai ca nu o sa vina lume! (ras colectiv).

Nu stiu daca sunteti la curent cu asta, dar aveti o reputatie de snobi, elitisti, aroganti (reactie furtunoasa din partea formatiei, care neaga ironic ca ar fi fost la curent). De unde vine aceasta prejudecata?
Robin: Stii ce inseamna la noi – ma refer la oameni, in general – elitist si arogant? Elitist si arogant este oricine are succes. 

Vlad: La noi romanii, vrei sa spui.

Robin: La noi oamenii. Daca te chinui fara sa fii vazut, iar apoi, in urma chinurilor, te plangi, e in regula, esti artist, esti true. Dar daca spui ca lucrurile sunt, in esenta, bune, esti elitist, snob si arogant. Iar daca o mai zici si cu un zambet in coltul gurii, cum fac eu acum, e clar.

Foarte multe trupe de la noi sufera de epigonism si de escapism, vrand cu orice pret sa „rupa gura targului” cu influente din strainatate. Voi ati ramas in sanul „matricii stilistice”, cum ar spune Blaga. Cum se face?
Robin: E un manierism ca oricare altul, ajungem sa ne repetam pe noi insine si se creeaza aparenta unei coerente. Nu am avut un moment in care sa hotaram: „mai, o sa-i spargem pe astia! Bagam Bacovia, cantam in romana!”. Nu s-a intamplat pentru ca am spus noi ca „nu se mai poate asa”. Deci nu a fost o reactie la ceva; totul s-a petrecut mult mai inocent, cu atat mai mult cu cat nu am pornit cu visuri de marire. Nu ne-am gandit ca o sa reusim „pentru ca”. 

Vorbiti-ne despre partea a doua a „Bacovia Overdrive”. Cum merge munca la ea?
Vlad: Materialul va fi lansat primavara viitoare, iar inregistrarile incep imediat dupa concertul de pe 30 mai din Bucuresti, din Teatrul de Vara Herastrau. 

Am inteles ca va pregatiti sa filmati un clip.
Vlad: Da, incepem sa-l filmam pe data de 22 mai si va fi pentru piesa „Marele Zgomot”. Nu o sa dam mai multe detalii pentru ca vrem sa fie o surpriza! 

De ce v-ati definit stilul cu eticheta de „pop melodramatic”?
Vladimir: Acum cativa ani cand ne-am facut profilul de Myspace, la categoria gen de muzica aveam cateva variante, dintre care: „rock”, „rock” si „pop melodramatic” (rade toata trupa). Asa ca am ales pop-melodramatic. 

Radu: Pai, in fond, Adele ce face? Nu e tot melodrama?

MRM: Ba da, dar voi sunteti mai misto ca Adele.

(Ras colectiv)

Radu: Ne bucuram ca spui asta…(ironic) Oricum toata lumea stie.

Robin: Noi facem si foarte mult zgomot. As spune ca abordam stilul pop melodramatic zgomotos.

Vladimir: Si de doua ori rock!

Spuneti-ne cate ceva despre „B-formatia” voastra.
Robin: Baietii au o trupa din care eu nu fac parte. 

Vladimir: Da, locul ii este luat de Alexandru Mistretu, dezbracat.

Vlad: Mereu dezbracat!

Vladimir: Formatia se numeste Skipper Flipper and the Merman Men si canta discograv (?).

Florin: Avem 4 piese si formatia reprezinta planul nostru B. Primul track de pe „Stalingrad” este un featuring cu Skipper Flipper and the Merman Men. Am vrut sa fim siguri de acest lucru asa ca am inregistrat piesa asa la UCMR, ca un featuring special. (ras in gasca)

Vladimir: Primul album se va numi „Waves Of Love”.

Aveti un vibe transgresiv. Va place Bukowski?
Robin: Nu, noi suntem cu Scott Fitzgerald si Cormac McCarthy; cu cei care scriu frumos. Il lasam pe Bukowski altora. 

Cum va fi concertul special de pe data de 30 mai de la Teatrul de Vara din Herastrau, Bucuresti?
Vladimir: O sa incapa toata lumea, nu va fi fum, o sa fie frumos, o sa cante niste baieti faini din Cluj in deschidere (Theory Of Mind), avem invitati faini, o sa le cada oamenilor carabusi de mai pe umeri si in pauzele dintre piese se vor auzi glasurile brotacilor. 

Sa ploua cu gandaci, zic! Si sa misune mormolocii. Pentru ca daca ne rasuna muzica RATB in urechi, zau ca nu ne mai pasa ce se intampla in jur.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*