Oameni buni, aseară s-a scris istorie!
Ăsta a fost primul gând care mi-a venit în minte după ce „Cântă-mi povestea” a încheiat o seară magică pe care cu siguranță atât oamenii prezenți acolo, cât și membrii trupei o vor păstra multă vreme într-un colțișor de suflet.
Căci da, aseară s-a scris o nouă pagină în povestea trupei COMA, concretizată prin lansarea unui album așteptat poate de prea mult timp, cu piese adunate de-a lungul anilor, altele noi, puse cap la cap într-un „Orizont” de fericire.
Aici însă nu voi vorbi despre noile piese (căci urmează curând o cronică specială pentru asta), ci despre cum s-a simțit aseară călătoria de aproximativ două ore alături de trupa Coma, de atmosfera „mai presus de cuvinte” care ne-a copleșit pe toți într-un mod oarecum neașteptat.
Spun neașteptat pentru că am adunat în ultimii ani în „portofoliul” meu de momente memorabile multe concerte Coma, multe versuri cântate până la pieirea vocii, multe lovituri și vânătăi de la pogo-uri și mai ales, multe emoții…băi, dar aseară pot spune cu mâna pe inimă că a fost cu totul special! Parcă toate performance-urile avute de trupă până acum s-au armonizat într-unul singur, care a adus în fața scenei peste 1000 de oameni a căror existență a fost marcată cumva și cândva de această muzică.
Plecând în goană mare din Fabrica de la alte concerte (Dirty Shirt, promit că mă revanșez și față de tine altădată), am ajuns la Arenele Romane fix la început pentru a asculta din nou piesa „Orizont” (pentru prima dată live), cu care băieții de la Coma au deschis seara. S-au cântat (bineînțeles) piesele noi („La hotar”, „Delicii”, „Dor”, „Montagne Russe”), ne-am delectat cu binecunoscutele „Vezi” (ah, ce-mi place melodia asta), „Culori”, „Coboară-mă în Rai”, „Morphine” și multe altele, am sărit la „Stai”, ba chiar s-au cântat și melodii „clasice” precum „Trei Minute” sau „Bruzli vs Vandam”.
Recunosc că la „Un semn” mi-au dat lacrimile în timp ce cântam, gândindu-mă la un om care cu siguranță ar fi vrut să fie și el acolo, dar nu va mai fi fizic vreodată. Dar, așa cum a zis și solistul Cătălin la final, el o să fie mereu acolo alături de noi, lângă scenă, la orice concert.
„Cel mai frumos loc de pe pământ” a venit și cu o surpriză, și anume apariția pe scenă a celor două personaje din videoclipul piesei, al căror dans ne-a introdus mai profund în atmosfera creată de melodie.
Crowdsurfing-ul a fost în toi în timpul concertului, pogo-ul la fel, iar unii sărbătoriți din acea seară au avut chiar norocul să le fie transmise urări de pe scenă de către membrii trupei. Nu e un secret faptul că trupa Coma este una dintre cele mai prietenoase formații de pe scena rock/metal românească, asta văzându-se în comunicarea cu fanii și relația strânsă pe care au creat-o cu aceștia. Drept dovadă (și mulțumire din partea acestuia) se poate vedea și cum publicul, la fiecare concert, dar mai ales aseară, a cântat la unison alături de aceștia fiecare melodie, de ți se făcea și pielea de găină când ascultai (mai ales la „Cântă-mi povestea”, care încheie de fiecare dată show-ul într-un mod fascinant).
Așadar, am coborât în rai, în cel mai frumos loc de pe pământ, am văzut peste o mie de chipuri fericite și știu că se anunță multe astfel de momente când privesc la Orizont căci, dragilor, ce s-a întâmplat aseară aici a fost mai presus de cuvinte!
Lasă un comentariu