2013. Seara de octombrie in Silver Church. Stau intr-un colt de club cu telefonul in mana, extrem de interesata de newsfeedul Facebook, in pauza dintre doua cantari. Deodata, vad cinci baieti urcandu-se pe scena, asa, cu coada ochiului, si imi ridic capul din politete. Dupa nici jumatate de piesa, sunt numai ochi si urechi, cu antenele intinse la maximum.
Fast-forward in mai 2014. Formatia vocal-instrumentala Moebius sarbatoreste un an de zile cu mare fast. Si cand zic mare fast, nu exagerez in niciun fel. Invitati cu ghiotura, toti unul si unul, si un local situat intr-o casa veche, fastuoasa, cu niste ornamente superbe pe tavan. Are si etaj, iar eu vreau sa ma urc pe scari ca sa pot privi in jos inspre scena.
Si acum, ca am trasat cadrul general al discutiei (sau cadrul istoric, daca vrem sa fim un pic pretentiosi), hai sa va istorisesc despre cum a fost pe-acolo.
Ora oficiala de incepere era noua seara, insa, avand in vedere ca cei mai multi consumatori de concerte sunt noctambuli, concertul a inceput cu vreo doua ore si ceva mai tarziu, cand deja se adunase multa lume la InSpayer. Personal, mi s-a parut o alegere justificata de circumstante, avand in vedere ca era sfarsit de saptamana, si nimeni nu se grabea nicaieri, cel putin teoretic vorbind.
Simteam o nevoie irezistibila sa ma foiesc, si nu numai din cauza ca nu mai vazusem Moebius deloc in ultimele luni, ci si pentru ca muream de curiozitate sa vad ce, mai exact, ne pregatisera. Si dupa primele doua piese, invitatii si surprizele au inceput sa curga pe banda rulanta.
Mai intai a fost Ioana Lefter de la Fine, it’s Pink, care a urcat pe scena in timpul piesei “Lorelei”, ocazie cu care am asistat la cea mai faina interpretare a acestei melodii din toata istoria concertelor Moebius vazute de mine. Ioana a facut duet cu solistul Stefan Eremia, adaugand si “aaaaa”-uri hipnotice in timpul partilor instrumentale menite sa reprezinte cantecul sirenei, iar eu deja scriam petitii in minte in favoarea inregistrarii in studio a acestei piese in colaborare cu ea. A ramas pe scena si pentru “G”, primul single al baietilor, la care mi-as fi dorit parca sa se auda o idee mai tare, dar a fost foarte bine si asa.
Imediat dupa, alaturi de baieti a aparut Adrian Spier, vocalul Velosonics, care a interpretat piesa “Kailash” cu ei, asociere cu atat mai interesanta cu cat timbrul vocal al celor doi solisti se afla in registre destul de diferite. Dupa acest moment deosebit, a urmat singura melodie in romana Moebius, energica “Roboti japonezi”, care mi-a placut chiar mai mult decat prima data cand o auzisem (posibil si pentru ca de data asta sunetul a fost mai limpede decat atunci).
Ei, si dupa aceea a avut loc ceea ce eu as numi momentul serii: o interpretare cu totul si cu totul de aur a melodiei “Stranger” (care, in paranteza fie zis, ii ia incet dar sigur locul lui “Lorelei” in topul preferintelor mele). Imaginati-va asta: Alexandru Grajdeanu la violoncel, Elena Stoica la vioara si, undeva langa scena, Oana Maria Zaharia de la Poetrip, cu un microfon in mana care era dat astfel incat sa se auda cu ecou, scotand strigate scurte atunci cand nu canta versurile impreuna cu Stefan. Haunting, cum ar zice englezul. Am ramas de-a dreptul daramata, in cel mai frumos mod pe care vi-l puteti inchipui.
Si nici n-am apucat sa imi trag sufletul bine, ca formatia s-a lansat in cantecul “Kings of Jinx”, alaturi de Florentin Vasile de la Robin and the Backstabbers si cu chitaristul Gabriel Kirmaier trecut la clape. Si cum era si o piesa mai lenta, m-am trezit pe nepusa-masa ca lacrimam.
Mai apoi, cuvintele lui Stefan Eremia de dinainte de concert, “O sa cantam un cantec nou, pe care a doua zi nu o sa-l gasiti nicaieri”, au devenit realitate o data cu interpretarea melodiei “Kabel”. Din pacate, n-a filmat nimeni, asa ca s-a adeverit inclusiv a doua parte a afirmatiei, insa am o presimtire puternica a unui viitor in care aceasta melodie isi va face loc in lista, destul de scurta de altfel, a pieselor puse de mine pe repeat obsesiv.
Moebius au revenit pentru un bis de doua piese care a inclus alta preferata de-a mea, “Smiles in Bars”, ocazie cu care Stefan a remarcat in stilul sau caracteristic ca nici ei nu s-au lasat asteptati, dar nici noi nu ne-am omorat cu firea sa ii chemam inapoi, iscand zambete in multime. Si cu asta, “meciul de fotbal cu mari fotbalisti in care ai, n-ai mingea tragi la poarta, totul in cel mai festiv mod” (adica “concertul aniversar Moebius”, pe limba chitaristului Andrei Erdei) a luat sfarsit.
2014. Seara tarzie de mai. Nu ma mai urc la etaj. Sunt putin obosita, dar asta nu ma opreste din a sta calare pe o bordura si a flecari. Entuziasmul imi clocoteste in vene. Tocmai am vazut cinci baieti cantand frumos pe o scena alaturi de prietenii lor, si am fost doar ochi si urechi, cu antenele intinse la maximum.
E bine.
SETLIST
Late Night
Dust Bowl III (cover Other Lives)
German Siren (Lorelei) (cu Ioana Lefter)
G (cu Ioana Lefter)
Kailash (cu Adrian Spier)
Roboti japonezi
Stranger (cu Oana Maria Zaharia, Alexandru Grajdeanu si Elena Stoica)
Kings of Jinx (cu Florentin Vasile)
Kabel
BIS
Smiles in Bars
Westie
Lasă un comentariu