Aeon Blank – Dark Waters

333 vizualizări

Noul album AEON BLANK este atat de incarcat emotional incat, daca discul ar fi legat la un aparat de monitorizare a semnalelor vitale, acesta ar inregistra batai de inima. Este important sa stiti ca, dincolo de a fi o metafora, acesta este un adevar.

Formatia bucuresteana reuseste sa realizeze un produs expresiv, intunecat si original din punct de vedere al sound-ului, iesind in evidenta printr-un stil bine conturat, evident chiar atunci cand trupa experimenteaza cu piese precum „Killer On the Loose”, cu ale sale fragmente rap.

Pe langa sunetul recognoscibil, AB se remarca si prin versuri interesante care, desi par criptice pe alocuri, contureaza un univers liric aparte, intesat de un tip foarte actual de melancolie, care nu are nimic de-a face cu tristetile desuete ale unor poeti wannabe.

De asemenea, este de apreciat felul inteligent in care trupa alege sa le aduca un omagiu idolilor ei, printre care ii mentionam pe David Bowie si pe Marilyn Manson, evocati prin miracolul intertextualitatii, in piesa „The Man On Mars”.

Compozitiile de pe „Dark Waters” reprezinta un amestec unic de influente, de la Goth-Pop/Rock, care merge pana la The 69 Eyes, la grunge si sunt bine legate, chiar daca variaza foarte mult, de la un track la altul.

Primele trei melodii, „Behind Closed Doors”, „Dark Waters” si „Jupiter’s Moon” sunt unite de acelasi tip de anxietate sonica, redata prin chitarele curate, synth-urile vintage si vocalizele alternante – cand baritonale, cand mai acute, ale solistului Emil Luca. Astfel, cantecele par sa contureze soundtrack-ul povestii centrale a discului – indoiala funciara a omului, care problematizeaza sensul vietii si al iubirii, intr-un context universal.

Capitolul al II-lea al cartii sonore scrise de Aeon Blank cu „Dark Waters” incepe prin melodia „Killer On the Loose”, care ne introduce intr-un imaginar mai putin transcendent si mai ancorat in concretul psihozei cotidiene. „Hipster Apocalypse” aduce un binevenit element de ironie in insiruirea dramatica de pana acum. „Star Babies” pare copilul din flori avut de Marilyn Manson cu Michael Jackson, in timp ce acestia au ascultat un disc Turbonegro.

„Rain City” debuteaza cu niste chitare limpezi ca lacrima, care contrasteaza profund cu glasul adanc al vocalistului. „Alone at the Movies” are ceva de balada rock americana, cantata de un punker „reformat”, care tocmai a terminat de ascultat niste glam. Dupa cum am mai spus, „The Man On Mars” reprezinta un elogiu adus monstrilor sacri ca David Bowie sau Marilyn Manson.

Capitolul III, si final, incepe cu „Sleep and Decay”, a carei melancolie coplesitoare este si mai evidenta in sonoritatile distorsionate, dar, in acelasi timp, foarte clare. „Lullaby” are ceva de cutie muzicala posedata de un demon pervers iar „Beyond the Strings” incheie „Dark Waters” exact cu acele batai de inima despre care va vorbeam la inceput, materializate in sunetele cu care debuteaza cantecul.

Pasajele instrumentale evoca o atmosfera bizara si tulburatoare, conturata de viorile triste, ritmul sacadat de dark cabaret si chitara care agonizeaza in background. Aceasta ultima compozitie deschide orizonturi creative noi pentru Aeon Blank, din punct de vedere al genului abordat, si reprezinta un fel de „to be continued”.

Ca o concluzie, se poate spune ca noul album Aeon Blank, „Dark Waters” este o colectie de ode intunecate, inchinate naturii problematice a existentei umane, care penduleaza mereu intre anxietatea decaderii si voluptatea inaltarii. Un material pe care il recomandam celor care apreciaza the dark side of the moon, reprezentata, in acest caz, de rockul alternativ romanesc.

Nu uitati ca formatia isi lanseaza oficial materialul pe data de 26 noiembrie 2014, in Club Colectiv din Bucuresti, avandu-i ca invitati speciali pe cei din Fine Gentlemen.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*