Decibel Books a anunțat publicarea cărții Amorphis: The Official Story Of Finland’s Greatest Metal Band, o biografie completă a formației finlandeze. Cartea contine o mulțime de fotografii rare și nemaivăzute până acum, o secțiune color de 16 pagini, coperta cartonată și 360 de pagini.
În cele din urmă, având o traducere în engleză adecvată, Amorphis: The Official Story Of Finland’s Greatest Metal Band prezintă grupul din era preadolescentă/pre-Amorphis până la ascensiunea lor ca cea mai importantă trupă de death metal din Finlanda, prin integrarea îndrăzneață a elementelor doom, folk. și rock progresiv în materiale cum ar fi Tales From The Thousand Lakes, Elegy și Circle.
Autorul Markus Laakso pictează o imagine captivantă a rapidei ascensiuni, a eșecurilor creative și comerciale și a renașterii triumfătoare a trupei Amorphis. Se regăsesc interviuri aprofundate cu fiecare membru actual și fost al trupei, precum și cu nenumărații lor colaboratori din întreaga carieră a grupului. De la începuturile lor, ca parte a scenei underground, a comerțului cu casete de la sfârșitul anilor ’80/începutul anilor ’90, până la poziția lor actuală ca simboluri ale metalului extrem, lăudați la nivel internațional, finlandezii de la Amorphis reprezintă un capitol esențial al ultimelor trei decenii de istorie a heavy metalului.
Într-un interviu din 2018 pentru Distorted Sound, basistul și membrul fondator Olli-Pekka Laine a fost întrebat care sunt variabilele cruciale pentru longevitatea unei trupe. El a răspuns: „Aceasta este o întrebare foarte bună. Nu sunt sigur că sunt cea mai bună persoană care să răspundă. Cred că Esa [Holopainen, chitară] și Tomi [Koivusaari, chitară] au fost cu adevărat hotărâți referitor la trupă chiar din prima zi. Nu au avut niciodată vreun master plan pentru trupă. Erau doar patru tipi care cântau muzică pentru a se distra pe vremea aceea. Dar a devenit mai serios când au apărut contractele cu casele de discuri, deoarece primele albume au mers atât de bine. A explodat oarecum din acel punct. A fost un lucru uriaș pentru noi. S-a transformat în turnee mari, cu trupe ca Paradise Lost, Dismember, Therion, Entombed etc. Va exista întotdeauna acel punct critic în care trebuie să decizi dacă vrei să fii un muzician serios sau doar unul care cântă pentru distracție. Este ceva diferit iar când lucrurile devin serioase. Trebuie asumată responsabilitatea pentru întregul produs. Trebuie să fie bine interpretat, să nu fie cineva beat pe scenă. Când eram tânăr în ’98, cântam beți și nu interpretam atât de bine. Nu eram foarte profesioniști pe atunci.”
Lasă un comentariu