Ultima zi de B’Estfest a inceput cu melancolie. Unul dintre cele mai asteptate festivaluri ale verii a ajuns la final ceea ce ne-a facut sa reflectam asupra faptului ca este deja luna iulie si habar n-avem unde s-a dus timpul!
Spre fericirea festivalistilor ieri, 07.07.2013, nu a plouat iar pe jos a fost cat se poate de uscat. Seara se anunta promitatoare cu nume mari ca Enter Shikari, Chase & Status si Soilwork.
Scena Coca Cola a inceput bine pe ritmurile eclectice ale celor de la Hentai Corporation. Formatia din Cehia canta un fel de thrash metal cu influente din zone foarte diverse. Sunetul a fost bun iar energia scenica a baietilor coplesitoare.
Vocalistul merge pe traditia Jack Black, facand gesturi transgresive ca jucatul muzical cu buricul. Dupa nebunaticii cehi, a venit randul trupetilor de la Goodbye to Gravity, una dintre cele ma iubite formatii de metal din Romania.
Show-ul a fost exceptional, cu un sunet bun, atmosfera incinsa si atitudine scenica potrivita genului abordat. S-au cantat piese consacrate si hit-ul „I Won’t Wait” care efectiv ti se lipeste de timpane. Publicul a intrat in jocul formatiei si a umplut randurile.
In apusul de soare varatic de peste Tunari, brandul de metal profesat de formatie a sunat ca un manifest muzical impotriva tiraniei timpului, care trece mult prea repede si ne ia si pe noi cu el.
Intre timp, pe scena Jagermeister prestau cei de la Toulouse Lautrec care au oferit un show pe cinste. Melodiile trupei au fost reorchestrate perfect iar muzicienii sunt muzicieni foarte buni, capabili sa sustina un asemenea spectacol.
Publicul de la concert a fost unul dintre cele mai dansante, bucurandu-se de „marca” ma pasnica de rock alternativ abordata de grupul numit dupa unul dintre cei mai inediti pictori impresionisti.
La 9 fara 10 au urcat pe scena nimeni altii decat Enter Shikari, o trupa cu adevarat revolutionara care imbina rockul alternativ cu metalul si cu muzica electronica. Mesajul puternic impotriva societatii de consum care are tendita de a spala creierul tinerilor, atitudinea scenica bestiala cu solistul care a facut crowd surfing, efectele realizate impecabil de sculele grozave si, nu in ultimul rand, fericirea trupei de a se afla in Romania au creat un concert impecabil.
Totul a sunat extraordinar iar cuvintele in romana rostite de muzicieni, care au escaladat boxele si au facut scandal, au contribuit la impresia de show-revelatie. Concertul a fost un adevarat „manual” de showmanship si profesionalism pentru orice artisti aflat in public.
Artistii au afisat steagul Romaniei cu o stema formata din logo-ul trupei, fiind vizibil incantati ca se afla in Romania pentru prima data. Enter Shikari a cantat pana in ultima clipa, aproape nelasand ragaz publicului pentru a-si deschide apetitul pentru Subscribe.
Muzicienii originari din Ungaria canta un tip de metal cunoscut, daca este sa ne luam dupa descierea formatiei de pe Facebook, pentru inducerea sarcinilor gemelare in randul fanelor. Oricum ar fi, show-ul a sunat foarte bine.
Auditoriul a mai avut parte de inca o tura de acrobatii oferite de solistul care s-a cocotat pe schelele scenei.
Days of Confusion a luat cu asalt cortul Jagermeister unde a dat frau liber unei prestatii de metal alternativ. Formatia are foarte mult potential si canta fara greseli. Energia baietilor este contagioasa iar acest lucru s-a simtit si in public.
Cel mai asteptat concert al serii a fost cel al suedezilor de la Soilwork, adepti ai death-metalului. Cunoscuti pentru compozitiile sofisticate si pentru genul de prestatii care iti innoada degetele pe corzi, asteptarile publicului cunoscator au fost mari.
Soilwork s-a intors in Romania dupa 12 ani de absenta de pe plaiurile mioritice, dar nu a fost intampinata cum se cuvine. Publicul a fost putin si destul de neprietenos. In afara de mosheri, care au facut tot ce au putut, oamenii nu au fost pe masura genului puternic de metal cantat de suedezi.
De alta, muzicienii au si intrebat:
„Sunteti obositi dupa 3 zile de petrecere? Vreti sa mergeti acasa?„
Nu au fost intampinati de negari vehemente din partea fanilor, care au ramas, in mare parte, tacuti. In ciuda comportamentului dezamagitor al publicului, Soilwork a dat tot ce a fost mai bun.
Sunetul, in schimb, a fost prost. Chitarele, basul si clapele nu s-au auzit decat foarte rar, ceea ce a adus prejudicii majore muzicii complexe a artistilor. Acestia isi dadeau sufletul pe scena, dar nu se auzea nimic.
Trupa a incheiat concertul cu promisiunea ca va reveni in tara, dar suntem convinsi ca s-a dus in backstage si s-a intrebat ce a cautat in Romania! Este destul de clar ca publicul majoritar de la B’Estfest este mai interesat de zona alternativa decat de metalul mai „clasic” (desi compozitiile Soilwork sunt avangardiste in legea lor proprie).
Cu mic cu mare, lumea s-a retras de pe plaiurile idilice din Tunari, lasand in urma inca o editie a celebrului fest. Asteptam cu nerabdare si B’Estfest Summer Camp 2014.
Lasă un comentariu