Black Tusk, Roadkillsoda/ 02.07.2014, Club Control

268 vizualizări

Oboseala, stresul si nervii acumulati pe parcursul unei intregi zile nu se elibereaza ajungand acasa, aruncandu-ti lucrurile pe unde apuci, savurand o mancare calda, facand o baie fierbinte cu uleiuri parfumate si apoi intinzandu-te confortabil in pat in timp ce asculti “Chill Out Music Radio Station”.Nu.

Oboseala, stresul si nervii acumulati pe parcursul unei intregi zile se elibereaza cel mai eficient atunci cand iti tarasti picioarele la un concert crezand doar ca vei sta intr-un coltisor, bucurandu-te de muzica ca in final sa te gasesti dand frenetic din cap in fata scenei, izbit in permanenta de valuri de energie in asa fel incat, in momentul cand ajungi acasa, nu iti arde de somn, ci de inca o portie zdravana de rock.

Asa m-am simtit si eu joi, 3 iulie 2014 la concertul Black Tusk si Roadkillsoda din Club Control. Evenimentul a fost organizat de Axa Valaha Productions & Ribcage Booking.

Seara a fost deschisa de bucurestenii de la Roadkillsoda, o trupa capabila sa transmita vibe-ul acela specific stoner-ului american, in care muzica iti inunda intreaga fiinta, iar grijile si temerile de peste zi trec pe langa tine la fel de lin precum trece un Chevi Impala din ’69 pe langa cactusii din Palm Desert.

Setlistul trupei a cuprins piese de pe primul album „Oven Sun”, dar si cateva bucati noi care vor aparea pe viitorul material. Departe de a fi o interpretare liniara, sonoritatile pieselor Roadkillsoda trec prin mai multe registre, de la sumbru pana la psihedelic, de la melancolic pana la vesel si dansant, lucru care contribuie semnificativ la crearea unei atmosfere cat mai variate si complexe. Inca un lucru pe care as vrea sa-l evidentiez este vocea lui Sebi care aduce foarte mult cu cea a lui Scott Weiland in zilele lui bune in Stone Temple Pilots, iar joasele lui uneori iti patrund adanc pana la coarda sensibila.

Dupa o mica pauza au urmat americanii de la Black Tusk. Trupa, originara din Savannah, Georgia isi descrie stilul abordat drept „swamp metal”. I-am ascultat pe americani acum ceva timp datorita recomandarilor oferite de maretul Youtube si la acel moment mi-au placut, insa nu m-au dat pe spate.

Ei bine, nu stiu ce se gaseste in apa mlastinilor din Savannah de au putut sa iasa de acolo asemenea monstrii. Atata energie, atata forta bruta si agresivitate nu vezi nici macar la un concert de hardcore. Nu am crezut ca voi fi atat de tare impresionat de catre trio-ul american a carui melodii in varianta de studio sunt o minciuna pe langa cele live.

                    

Black Tusk sunt o combinatie de hardcore punk, prin riff-urile simple si ritmurile rapide, sludge, prin uratenia si puturosenia unui distors scos de undeva din namolul raului Savannah, si un oarece satanic rock’ n’ roll datorita tematicii unor piese precum „Bring Me Darkness”. Unicitatea sound-ului americanilor nu se bazeaza numai pe abordarea instrumentala ci si pe varietatea oferita de vocile celor 3 membri. Chitaristul, Andrew, e responsabilul cu strigatele si notele inalte in timp ce bateristul si tobosarul, doua voci destul de asemanatoare, ne bombardeaza urechile cu sunetele unor corzi vocale zgaltaite in cel mai brutal mod posibil.

Am apreciat faptul ca cei de la Black Tusk stiu sa se simta bine pe scena si fac spectacol. Isi arunca chitarile, rad, se agita in toate partile, zambesc si comunica cu publicul nu prin cuvinte, ci prin atitudine si gesturi. Nu mai zic ca la finalul concertului trupetii s-au pozat cu fiecare fan si ne-au spus ca o sa se intoarca in Romania pentru ca s-au simtit foarte bine.

La final, nu-mi ramane decat sa-i felicit pe cei de la Ribcage Booking &Axa Valhala Productions pentru un show de calitate si sa imi doresc din tot sufletul ca Black Tusk sa mai „parfumeze” inca o data Romania cu iz-ul lor swamp metal.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*