Deși „din popor” se spune că în underground există multe rivalități, din când în când această prezumție este răsturnată. Robert Cotoros, chitarist în formația Hteththemeth, cel care a înființat proiectul The Bipolar Disorder Project și Vlad Enescu, chitarist în formația Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, cel care a înființat proiectul Karmic Thread și-au unit forțele și au lansat în această toamnă materialul „Unshipped Packages”, via Bancamp. Cu o copertă semnată de Radu Damian, albumul este „experimental și pune în valoare rădăcinile lor din muzica progressive, dar introduce în același timp elemente noi, precum pasaje electro, synthwave, folk, jazz fusion și chiar și trap”. Pentru a afla mai multe despre acest amalgam de influențe, dar și despre ceea ce i-a motivat să lanseze acest material, am stat la o vorbă cu cei doi muzicieni;
De ce ați ales să lansați un material split, împreună, și nu în mod separat?
Vlad: Totul a pornit de la ideea de a revizui o piesă mai veche Karmic Thread, numită Cancer of The Earth, pe care am scos-o eu prin 2014. Robert mi-a zis mereu că i se pare o compoziție reușită, deși producția pe acel album lasă de dorit. Am început să ne gândim să refacem instrumentalul piesei după care el să bage voce pe ea. Câteva beri mai târziu, am ajuns la ideea de a scoate un EP split, care apoi a devenit album split.
Deși „Unshipped Packages” conține numeroase influențe, care este punctul lor comun pe care amândoi ați vrut să îl transpuneți în piese?
Robert: Cred că simplul fapt că albumul este un split între două proiecte solo din România este un punct comun important, mai ales că eu și Vlad ne-am cunoscut prin intermediul acestor proiecte. Însă, la un nivel mai adânc, un punct comun a fost atitudinea pe care am avut-o față de procesul de compoziție. Eu, personal, simțind că izvorul meu de avant-garde metal a fost epuizat odată cu „Anna”, iar Vlad având o pauză îndelungată cu proiectul lui, amândoi ne-am aflat într-un punct în care am simțit că trebuie să ne reinventăm, să explorăm un teritoriu nou. Astfel, am ales să facem piese cât mai diverse, încercând, una la mână, să ne încordăm la maxim mușchii compoziționali, dar să vedem și, din toate stilurile pe care le-am abordat, ce sound a prins mai bine și ce-și doresc ascultătorii să audă de la noi în continuare. Un fel de let‘s try everything and see what sticks.
De obicei, piesele din materialele split sunt realizate de fiecare muzician/trupă în parte, dar voi ați ales să lucrați împreună la marea majoritate a pieselor. De ce ați recurs la această alegere și care au fost avantajele sau dezavantajele acestei opțiuni?
Vlad: Trebuie să recunosc că s-a întâmplat o chestie foarte faină pe albumul ăsta. Inițial nu ne-am propus să intervenim unul pe piesele celuilalt prea mult, stilurile celor două proiecte rămânând astfel distincte. După care au început să îi vină lui Bob idei de versuri pentru piesele Karmic Thread și mie de solouri și alte părticele pentru piesele Bipolar. Cine a descărcat albumul de pe bandcamp probabil a observat că el conține și 2 piese bonus, în care am încercat să parodiem fiecare stilul celuilalt. Mai în glumă, mai în serios, ultimele 2 piese pe care le-am compus pentru album („He Pays He Sings” și „There Will Come Soft Rains”) au demonstrat că ne-am influențat reciproc mai mult decât ne-am fi așteptat la început.
Puteți să ne povestiți mai multe legate de conceptul din „Unshipped Packages”? În comunicatul oficial există câteva detalii, dar care ar fi întreaga sa poveste?
Robert: Spre deosebire de majoritatea artiștilor de prog, care pornesc de la un concept pe care mulează apoi muzica, pe „Unshipped Packages”, conceptul a venit accidental, abia după ce am început să compunem. Ideile au început să apară în momentul în care am sesizat că multe dintre versurile mele noi au început să aibă o tematică comună, fiind axate oarecum pe teme politice și sociale. Însă, momentul în care totul s-a cristalizat a fost când a apărut și Radu Damian în ecuație, care a venit, nu numai cu un artwork fenomenal, dar și cu o descriere detaliată a fiecărui personaj pe care l-a făcut, lucru care ne-a inspirat și am decis să o luăm pe drumul acesta cu cele 7 păcate și virtuți. Deci totul este vina lui. Din acel punct, am încercat ca tot ceea ce facem să se ridice la nivelul acelei capodopere de cover art.
Vlad: Ba chiar am inclus 2 piese în plus față de ce ne propusesem inițial, tocmai pentru a completa conceptul, și a reprezenta câte un personaj de pe copertă în fiecare piesă de pe album.
Pentru Bipolar: crezi că elementele de synthwave ar putea reprezenta o variantă de explorare mai în detaliu pentru muzica de la noi din țară?
Robert: Sincer să fiu, cred că orice teritoriu muzical care te incită și te face nerăbdător să te întorci la compus, merită explorat. Dacă încerci să te mulezi după ce este la modă, cred că tot ceea ce vei face este sortit eșecului. Trend-urile se schimbă de la o zi la alta, nu știi niciodată ce se va asculta sau nu se va asculta în România sau oriunde altundeva în lume. Oricum ar fi, este extrem de greu să te faci auzit și nimeni nu-ți garatează succesul. Așa că, dacă tot urmează să te dai cu capul de pereți, măcar să o faci pentru ceva ce-ți place cu adevărat, nu? Vorbind strict de synthwave, „Talk To Me” cred că este cea mai apreciată piesă a mea de până acuma, lucru care mă bucură enorm, fiindcă chiar aveam în plan să-mi fac un proiect axat doar pe asta. Se va numi KNOB. Uite, niște exclusive news pentru băiatul meu preferat, Prună.
Pentru Karmic: vocea din noile piese reprezintă un element nou, diferit față de materialul de debut, printre altele. Consideri că cele șase noi piese reprezintă orientarea stilistică definită pentru proiect sau ți-ai dorit să experimentezi noi opțiuni?
Vlad: Spre deosebire de AFLMȘMP, trupa în care activez și care nu va avea niciodată un vocal, Karmic Thread nu și-a autoimpus astfel de limitări. Singurul motiv pentru care piesele mai vechi nu aveau voce este că nu am eu voce. Sau prieteni vocali prea mulți. Cât despre orientarea stilistică, nu cred că se va defini vreodată un sound al proiectului. Eu folosesc Karmic Thread ca să fac fix muzica pe care am nevoie să o fac într-un moment dat, care nu s-ar preta pe celelalte proiecte în care activez, și care îmi creează un sentiment bun în momentul în care o creez. Mai mult de atât nici nu mi-am propus să fac cu acest proiect.
De ce ați ales Bandcamp ca mod de lansare? Rămâne ea în 2018 cea mai utilă metodă de a te promova sau au fost un alt motiv?
Robert: Există vreo metodă cu adevărat utilă pentru a-ți lansa muzica în 2018? Totul este un joc la pariuri acuma, iar noi încercăm să facem ceea ce considerăm că este mai bine. Am ales Bandcamp, fiindcă este o platformă dedicată artiștilor necunoscuți și ai posibilitatea de a face muzica disponibilă gratis pentru toată lumea, dar în același timp poți și să oferi oamenilor opțiunea de a dona pentru a te susține. Este o platformă funcțională, des folosită și ne oferă toate facilitățile de care avem nevoie.
Vlad: Pentru mine, Bandcamp a fost ca un frate mereu. Toate albumele pe care am contribuit cu ceva vreodată sunt acolo. Desigur, cum în 2018 muzica este mai accesibilă ca oricând, accesibilitatea este o prioritate a oricărui artist, motiv pentru care albumul nostru este acum disponibil și pe toate rețelele de streaming. Spre deosebire de ele, însă, Bandcamp mi se pare că oferă ceva în plus artiștilor. Pe lângă flexibilitatea sa și multitudinea de servicii pe care o oferă, știi sigur că pe Bandcamp sunt acei fani ai muzicii obscure care ar putea să te caute chiar pe tine fără să-și dea seama.
Din punctul vostru de vedere, care ar trebui sa fie relația dintre muzicieni si fanii lor, sau între un muzician și un altul? Mai exista loc pentru prietenii adevărate in acest mediu extrem de competitiv?
Robert: Din punctul meu de vedere, ar trebui să fie doar prietenie în cercurile noastre de muzicieni underground. După ce că scena este atât de mică și atât de ignorată, ultimul lucru de care mai avem nevoie este să ne mai și sabotăm unul pe celălalt. Însă, din păcate, prietenia și colaborarea este un lucru rar în scena românească, iar mulți nu realizează că, dacă o trupă din underground crește, creștem cu toții ca scenă. Atâta timp cât nu vom putea să facem asta, vom rămâne cu toții uitați, irelevanți și nu vom fi luați vreodată în serios.
Vlad: Oricât de pesimist sună ce a zis Bob, este într-o mare proporție adevărat. Scena underground evoluează totuși constant, iar momentan se află la un stadiu oarecum echivalent cu adolescența. Nu știe încotro e mai bine să se îndrepte, nu i se acordă vreun ajutor extern, iar conflictul intern este din ce în ce mai pronunțat.
Avem șansa să vedem piesele prezentate la vreun concert în viitor? Aveți planuri pentru înființarea unui proiect live?
Vlad: Având în vedere ce pârnaie de program avem fiecare cu viețile noastre, este foarte puțin probabil să vedeți Karmicpolar Project live pe scenă prea curând. Însă lui Robert îi vin constant idei de proiecte și albume de realizat împreună, așa că în cazul în care una din multele noastre exerciții de creativitate va da vreodată roade în mainstream, o să fim primii care o să cântăm la International Food Fest Bere Si Burgeri.
Dacă vom avea parte de piesele în variantă live sau nu, există vreo certitudine că în viitor veți continua să lansați noi materiale, indiferent de format?
Robert: Atâta vreme cât va exista timp și dorință, eu, personal, încă nu-mi doresc să mă opresc. Simt că încă nu am terminat și că mai am mult teritoriu de explorat. Muzica va fi mereu binecuvântarea și blestemul meu.
Vlad: Partea frumoasă în a avea un proiect solo care nu depinde de vreun label sau deadlineuri e că poți să faci ce vrei, cum vrei, cu cine vrei și când vrei. Atâta timp cât o faci în primul rând pentru tine, treaba va ieși întotdeauna. De aceea mă simt încrezător când zic că veți auzi piese noi de la Karmic Thread la un moment dat.
Pentru final, pentru a nu fi o discuție doar între voi doi și noi, ce aveți să vă transmiteți unul celuilalt, ceva ce nu ați avut ocazia să vă împărtășiți?
Vlad: Aș vrea să-i mulțumesc lui Robert pentru că m-a scos din rutina mea uzuală de a nu face nimic pentru în general mi-e foarte lene, și că m-a ambiționat să dau un suflu nou proiectului ăstuia uitat de vreme.
Robert: Vlad, te iubesc.
Lasă un comentariu