Rezident Ex / 01.05.2013, True Club, Bucuresti

Scriam deunazi despre revenirea in Romania a „fiilor ratacitori” de la REZIDENT EX, de fapt muzicieni plecati in toate zarile (plus un „intrus”), dar cu radacinile prin Banat. Pe 1 mai, la ceas tarziu de seara, in Club True din centrul vechi al Bucurestiului a avut loc si lansarea albumului de debut „Alpha”.
 
Desi cu o oarecare intarziere ce a sporit freamatul spectatorilor care au umplut micutul club bucurestean, programul a inceput cu prezentarea facuta de Lenti Chiriac si cu un scurt documentar despre activitatea trupei. Aceste mici „politeturi” odata depasite, pe scena destul de neincapatoare au urcat amfitrionii. Si desi zapuseala de afara spune multe despre vara timpurie ce tocmai a inceput, „rezidentii” au preferat sa deschida concertul cu „Iarna”. Inca de la inceput sare in ochi un lucru: stadiul „ex-Cargo” a fost depasit demult de cei care vin la concertele Rezident Ex. In fata scenei se afla spectatori care stiu toate versurile – pe cele vechi si pe cele noi. Kempes este aclamat, ce-i drept, insa de cateva ori se scandeaza si „RE-ZI-DENT”. Si cu asta putem spune ca primul pas a fost facut.
 
Piesele scot in evidenta un ansamblu care desi in unele locuri mai are nevoie sa fie un pic sudat, stie bine ce vrea. Tavi Iepan coordoneaza totul – inclusiv comentariile dintre piese –, Adrian Popescu are in concert entuziasmul unui pusti de optsprezece ani dublat de o interpretare solida, bazata pe experienta, iar Matthias Lange este un chitarist de forta, care imbina riff-urile cu solo-uri tonale rapide si tehnice, dintre cele foarte populare printre fanii metal-ului teutonic melodios. Odata cu „Fotografia” si „Catedrala sufletului” lucrurile devin si mai clare.
 
Rezident Ex NU este o alta varianta Cargo. Exista, evident, lucruri comune: textele in romana, vocea lui Kempes, anumite solutii melodice. Insa sunetul noii trupe ne duce pe un teren mai degraba progresiv, cu alternante intre riff-uri si pasaje clean, intre tipat si momente sensibile. Kempes canta si el intr-un registru variat, zabovind de multe ori pe pasaje in grav, mai putin folosite in perioada Cargo (mai ales spre sfarsit).
 
 
Sigur, nu pot lipsi „Buletin de stiri” sau „Povestiri din gara”, primite si cantate cu un entuziasm molipsitor. Sunetul reuseste sa ofere o imagine auditiva decenta a ceea ce se intampla pe scena, in ciuda problemelor intampinate o vreme de Lange, care insa se adapteaza din mers si pune microfonul in dreptul cutiei de rezonanta a chitarei semi-acustice atunci cand amplificatorul nu vrea sa-l ajute. Sectia ritmica are la randul ei o contributie aparte la desfasurarea ostilitatilor: in timp ce Christian Podratzky este nota de rafinament armonic a trupei, bateristul Florin Cvasa contribuie la dinamica printr-un stil foarte economicos, dar eficient.
 
„Oglinda” si „Inchis caz de boala” tes in continuare noua poveste a scenei romanesti, iar incheierea primei parti a serii le este dedicata „Brigadierilor” nemuritori, intr-o varianta mult prelungita in care Matthias Lange vorbeste cu publicul, e aclamat, incearca un mic joc si este luat amical peste picior de Kempes care, in loc sa traduca un monolog prelung concluzioneaza laconic: „Ii beat!”
 
Bis-ul aduce simpatica piesa „Roy Black Sabbath” in prim-plan, pentru ca „Pompierul atomic” si „Soldatul cazut” sa incheie partea muzicala a serii. Urmeaza un party binemeritat cu fanii care de acum sunt principalul sprijin al Rezident Ex. Trupetii au inceput de unde trebuie si au beneficiat de un raspuns pozitiv, poate chiar peste asteptari. Ramane ca acum sa parcurga drumul lung ce ii va duce – speram – spre sali mari pline si spre o longevitate pe care le-o dorim cat mai productiva.
 
O galerie foto de la acest concert poate fi accesata AICI.
 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*