Speak Floyd/ 22.05.2013/ Club Puzzle, Bucuresti

346 vizualizări

Incununarea unei seri perfecte de inceput de vara a fost reprezentatia oferita de catre cei de la Speak Floyd: The Romanian Pink Floyd Tribute Band, ce a avut loc in data de joi, 22 mai in Club Puzzle, Bucuresti.

Despre proiectul Speak Floyd putem mentiona faptul ca reprezinta singurul tribute band Pink Floyd autohton, ce s-a nascut din iubire pura fata de legendara formatie progressive britanica. Acestia canta exclusiv compozitii Pink Floyd, intr-o maniera cat mai fidela cu originalul si la o calitate muzicala exceptionala, reusind astfel sa recreeze atmosfera unui concert veritabil Pink Floyd si, de asemenea, o stare de spirit psihedelica specifica.

Grupul s-a format in iarna anului 2010 si este format din muzicieni cu experienta si cunoscuti la nivel national din alte proiecte:

David Bryan (Hotel FM) – vocal
Sandy Deac (Kappa, Desperado si alti artisti)- clape, voce, acoustic & electric guitars, lap steel guitar
Kovacs”Kovi” Laszlo (Kappa, Desperado si alti artisti) – electric & acoustic guitars
Janky Zsolt (Kappa, Desperado) – tobe si percutie
Kolumban Zoli (De La Funk, Yesterdays) – bass
Edi Raita (LeeQuid) – clape
Lazar Rudy (Gaio Jazz Band) – saxofon

Am descoperit trupa Speak Floyd in toamna anului 2011 intr-un concert sustinut la Cluj-Napoca si, fiind un fan Pink Floyd inrait, am incercat sa nu mai ratez nicio cantare de-a lor; ma indragostisem iremediabil.

Ajunsa in Club Puzzle in jurul orei 21:30, mi-am inceput seara prin a sta de vorba cu doi dintre mebmbrii trupei  – Sandy Deac si David Bryan, iar mai apoi concertul a inceput, in jurul orei 22:30 – un concert ce avea sa plimbe publicul prin piese de pe albumele “Dark Side of the Moon”, ”Wish You Were Here”, „The Wall”, ” A Momentary Lapse of Reason” si “Division Bell”.

Seara incepe asadar cu piesa On the Turning Away, intr-o maniera linistitoare si plina de magie. Vocea suava a lui David Bryan faciliteaza perceptia mesajului transmis de catre acest cantec: nu putem sa fim indiferenti la suferinta celor din jur, nu trebuie sa le intoarcem spatele – „Don’t accept that what’s happening/ Is just a case of others’ suffering/ Or you’ll find that you’re joining in/ The turning away”. Motivul poetic al iubirii fata de semeni este perpetuat in continuare, atmosfera linistita rezista, piesa Speak to Me/ Breathe indemnandu-ne sa ne fim mai vii, sa ne bucuram de lucrurile marunte in viata.

De la visarea inocenta trecem la visarea psihedelica odata cu On the Run, iar timp de aproximativ patru minute maiestrite excelent de catre instrumentistii Speak Floyd we will „Live for today, gone tomorrow, that’s me, ha ha haaaaaa!”

Ne trezim la fix odata cu ceasurile din Time si ne dam seama ca ar trebui sa incetam cu irosirea timpului fara un scop, altminteri ne vom trezi curand batrani si goi. Si fara Money, fireste! Caci acolo ne vom indrepta in continuare: la fantezia vietii tumultoase, caracterizata de „new car, caviar, four star daydream”. In acest moment se simte clar avantajul in a avea un solist britanic, accentul lui David dand extrem de bine pe o astfel de piesa, care va fi incununata cu doua salouri de exceptie marca Lazar Rudy (saxofon) si Kovi Laszlo (chitara electrica).

Pe piesa Us and Them David ne incanta din nou cu accentul sau britanic pe portiunea de spoken workd iar Lazar Rudy ne demonstreaza din nou ca este un saxofonist desavarsit, pana cand ajungem sa ne intrebam „which is which and who is who?”.

In continuare, il vom intalni pe maleficul personaj Pink – Liderul nazist al Partidului Ciocanelor jucat cu maistrie de catre Sandy Deac. Einz, zwei, drei – bum! incepe furtunos piesa In the Flesh? Si, totodata, povestea The Wall. Sunt sigura ca am simtit cu totii „the thrill of confusion”. Sau mai bine o intrebam pe Mother? Oare sa avem incredere in guvern? La intrebarea aceasta, publicul a dezabrobat clar. Ironia sortii a fost ca ne aflam chiar in Piata Victoriei, insa nu a fost cazul sa fim incitati catre revolta, avand in vedere ca mesajul lui Roger Waters transmis prin intermediul celor de la Speak Floyd nu este unul de incitare, ci unul de reflectare.

De la porniri revolutionare trecem la porniri mai umane, prin intermediul pieselor Young Lust si Run Like Hell, unde ni se vorbeste despre hedonism si abuzul organelor de politie. Mai lipseau decorurile specifice showlui The Wall si ne-am fi simtit „ca acasa”. Asadar „you better run all day and run all night/ keep your dirty feelings deep inside”.

In acest moment are loc o pauza de zece minute, dupa care spectacolul continua cu celebra Shine On You Crazy Diamond Part I, care, pe langa ideea poetica transmisa – aceea a unui Syd Barret „diamant nebun”, ne delecteaza cu un performance superb oferit de catre membrii trupei, care se dedica trup si suflet crezului Pink Floyd mai mult decat niciodata. Imi amintesc ca il vazusem intr-un concert la Cluj-Napoca pe Kovi facandu-si semnul crucii inainte de soloul de chitara – dovada clara de dedicare.

Have a Cigar vine sa ne spuna povestea despre viata de super rockstar, a nemuririi ce vine odata cu faima. Pun pariu ca si cei de la Speak Floyd nu vor pali din amintirea publicului roman, deoarece „this band is just fantastic, that is really what I think.” Din pacate, nu am putut sa-mi dau seama „which one’s Pink”, insa acest lucru nu a contat prea tare. As spune ca Pink devenise in aceasta seara un personaj colectiv.

„Hey You, Wish You Were Here pentru ca am devenit Comfortably Numb” pare a fi urmatorul mesaj, daca este sa punem cap la cap titlurile urmatoarelor trei piese, care au fost cantate la unison cu publicul, extrem de incantat de prestatia trupei si vadit contopit in atmosfera.

Vine si momentul in care ne este prezentat hit-ul absolut al albumului The Wall, si anume Another Brick in the Wall I si II, fiind indemnat sa „stand still, laddie!”. Cred ca este de prisos sa va spun ca si de aceasta data, publicul a cantat cu toata puterea impreuna cu trupa. Aceasta piesa a reprezentat ultimul cantec din setul Speak Floyd din aceasta seara. Sau cel putin asa era planuit. Dupa ce a avut loc prezentarea trupei, publicul a cerut insistent un bis, trupa oferindu-ne inca doua piese: Hey You si, din nou, celebra Wish You Were Here, care a incheiat frumos aceasta seara de exceptie.

Ca un gand final, pot sa spun ca formatia Speak Floyd nu m-a dezamagit nici de aceasta data, concertul ce a durat aproximativ 1h45min fiind un exercitiu de memorie din partea fanilor si de maiestrie muzicala din partea membrilor trupei.

Aflati mai multe despre poiectul Speak Floyd citind interviul pe care Sandy Deac si David Bryan ni l-au acordat [aici].

Setlist:

On the Turning Away
Speak to Me/ Breathe
On the Run
Time
Money
Us and Them
In the Flesh?
Mother
Young Lust
Run Like Hell
Shine On You Crazy Diamond Part I
Have a Cigar
Wish You Were Here
High Hopes
Comfortably Numb
Another Brick In The Wall Part I & II
————————————————-
Hey You
Wish You Were Here


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*