Noul album al formatiei TRAVIS, lansat pe data de 19 august 2013, reprezinta comeback-ul formatiei scotiene de soft rock, dupa aproximativ 5 ani de pauza discografica.
Precedentul „Ode To J.Smith” a lasat impresia unei oboseli componistice pronuntate, asa incat se impunea o scurta retragere, doar ca fanii nu s-au asteptat ca lucrurile sa dureze atat de mult.
Desi primele trei piese se inscriu intr-o directie previzibila, de la cantecul cu numarul 4 pana la final, materialul creeaza valuri de emotii puternice, exprimate prin diversitatea orchestratiei.
Registrul sentimentelor este bogat, de la fericire asumata, la dezamagire si la iubire neconditionata. Peisajul este „desenat” perfect de sunetele abordate de grupul scotian.
„Mother” deschide albumul intr-un mod neexceptional, dar vesel si tonic, cu o orchestratie luminoasa, pozitiva si minimalista. „Moving” aminteste prin chitarele de la inceput de indie rock-ul atat de popular in ziua de azi, amestecand si ceva U2.
„Reminder” reprezinta ultima bucata usor de „citit” din tracklist, aducand niste influente din zona Peter, Bjorn and John’s. „Where You Stand” il gaseste pe solistul Fran Healy intr-o forma vocala grozava, trecand ca in zbor de la falsetto la registru normal.
Pianul si linia melodica melancolica fac din aceasta piesa un cantec de dragoste ideal: sincer, tandru si suficient de catchy cat sa-ti ramana intiparit in suflet. „Warning Sign” debuteaza cu niste chitare „rele”, distorsionate si „taratoare”, care ti se furiseaza in inima, transformandu-se apoi in basul insidios care conduce compozitia cu gratie.
Din multe puncte de vedere, aceasta piesa este o clasica Travis, cu o compozitie curata, fara experimente futile de songwriting, dar cu mult „heart”. „Another Guy” spune povestea momentului dificil in care vezi o persoana la care tii sau la care ai tinut foarte mult alaturi de altcineva. Si am fost cu totii in aceasta ipostaza asa ca, sa curga berea scotiana, alaturi de ritmurile fragil-galopante ale piesei.
„A Different Room” este una dintre cele mai bune si diverse melodii de pe album. Synth-ul astral alaturi de bogatia peretelui de sunet creat de varietatea mare a chitarelor, plus natura grandioasa a refrenului transforma bucata intr-un must-listen pentru toti cei care s-au ratacit in lumea mare, cautandu-si inimioara.
„New Shoes” reprezinta cantecul trip-hoppy de pe disc, continand ecouri din d’alde Portishead: mult bas, mult synth, voce suava, lasciva, multe elemente electronice, imaginea unei metropole seara, dupa ploaie = perfect.
„On My Wall” rupe vraja melodiei precedente cu niste ritmuri mai vesele si mai „americano”, numai bune dupa intensitatea emotionala a ultimelor piese. Se simte putin Suede in sonoritati.
„Boxes” este o bijuterie cu un beat artificial si sincopat, imblanzit de lirismul pianului, care la refren se aliaza cu o chitara fluida, care alina si alinta. Ultima melodie „The Big Screen” incheie discul intr-o nota melancolica. Fran ofera masura unicitatii timbrului sau din nou in acest cantec, incarcat cu niste dramatism a la Queen.
„This one won’t turn out like the movies/ ‘Cause actors wash out all their bruises/” canta baietii, atinsi de indelebilitatea unei iubiri menite „marilor ecrane”. „And I still love you” ofteaza Healy intr-un falsetto care iti ajunge direct in suflet.
„Where You Stand” este un material strabatut de la un capat la altul de romantism, ceea ce il face sa fie un disc emotionant si mai usor de inteles prin filtrul personal al inimii, decat prin acela destul de pragmatic al „auzului” critic.
Din punct de vedere al productiei, albumul este reusit, redand perfect sound-ul trademark al grupului. Exceptand primele trei melodii care puteau fi imbunatatite cu putin ear-candy, sau cu un sound-wall mai puternic, restul materialului are tot ce trebuie pentru ca un comeback album sa fie un succes: emotie, maiestrie muzicala si compozitii originale.
Lasă un comentariu