Cei de la Seven Spires ne-au făcut o surpriză foarte plăcută: au trimis răspunsurile pentru articolul pe care urmează să îl citiți cu doar câteva ore înainte să ajungă în România, respectiv să urce pe scena Odyssea Rock Fusion Festival. Fără adăugiri suplimentare, vă invit să citiți interviul pe care ni l-a acordat chitaristul trupei, Jack Kosto, și să mergeți la cât mai multe concerte (ale celor din Seven Spires, și nu doar):
Seven Spires împlinește 13 de ani de activitate în 2026. Privind în urmă, cum percepi acest timp? Ai schimba ceva, dacă ai putea?
Ei bine, cu siguranță timpul zboară! Cel mai dificil lucru, per ansamblu, a fost probabil acea perioadă de doi ani pe care am pierdut-o din cauza restricțiilor Covid-19, exact când lansam al doilea album al nostru. A fost o perioadă grea pentru noi, dar mult mai neprielnică pentru alții, așa că e dificil să ne plângem prea mult.
Care este amintirea ta preferată din cariera voastră de până acum?
Să cântăm la Wacken Open Air, pentru noi, ca muzicieni de peste ocean, a fost un obiectiv uriaș de pe lista de dorințe [în original, bucket list – n.n.], așa că asta îmi vine prima dată în minte. De asemenea, am avut recent plăcerea de a-l însoți pe Roy Khan în concertele sale solo; să cântăm acele piese clasice împreună cu el și să ne distrăm de minune în turneu este un alt aspect pe care îl apreciem enorm.
Cum ați găsit numele „Seven Spires” pentru formația voastră și ce înseamnă el pentru tine?
E mereu dezamăgitor să ofer răspunsul ăsta, dar este cel adevărat! Numele trupei a venit dintr-o listă de idei care „nu sunau prost” și a fost cel care a prins. Este probabil singurul lucru pe care l-am făcut vreodată fără să aibă o semnificație intenționată în spate, dar înseamnă, poate, că numele ne-a ales pe noi, haha.
Versurile profunde pe care le scrieți sunt bazate pe niște povești complexe pe care voi înșivă le-ați alcătuit. Care ați spune că sunt sursele voastre principale de inspirație?
Fiecare fărâmă de artă sau produs media pe care le-am consumat sau apreciat vreodată a avut o anumită influență asupra poveștilor, versurilor și muzicii noastre. Până la urmă, suntem iubitori ai artelor și totul intră în această „supă creativă”, ca să zicem așa.
Care sunt câțiva dintre autorii voștri preferați? Dar cărțile preferate?
E greu de răspuns în numele tuturor, dar genurile variază foarte mult și s-au schimbat de-a lungul anilor. Avem puțin SF, fantasy tradițional și aventură, suspans și horror, cărți de non-ficțiune și informative, ficțiune istorică și nu numai.
Cântați anul acesta la Odyssea Rock Fusion Festival. Ați mai fost până acum în România? Cum te simți știind că veți cânta în țara noastră?
Nu am mai fost în România ca trupă, dar Peter a petrecut ceva timp în România și chiar vorbește puțin românește. Suntem foarte încântați să vedem țara pentru prima dată și să petrecem puțin timp la malul mării cu toată lumea.
La ce se pot aștepta fanii care nu au avut ocazia să vă asculte live până acum de la prestația Bullet la Odyssea?
Ei, bine, fiind prima noastră dată în țară, sperăm așadar să fie mulți oameni care ne văd live pentru prima dată! Avem în setlist câte puțin din fiecare album al nostru, așa că ar trebui să fie o experiență grozavă.
Care este primul lucru pe care vrei să îl faci după ce ajungeți în România?
Un răspuns plictisitor, dar probabil să tragem un pui de somn! Va fi o zi lungă de călătorie pentru noi, venind de peste ocean, și o să vrem să ne odihnim pentru a da tot ce avem mai bun la concert.
Dacă ai putea alege între a cânta doar live sau a înregistra doar material în studio, pe care ați alege-o și de ce?
O întrebare destul de imposibilă pentru noi, pentru că ambele ne mențin întregi la minte! Când facem prea mult dintr-una, ne este dor de cealaltă, iar asta creează ciclul nesfârșit al programului nostru.
Ce piesă vă place să cântați live cel mai mult?
Asta se schimbă pentru fiecare dintre noi în parte și depinde de zi. Depinde mult și de concert – uneori publicul rezonează cu adevărat cu o anumită piesă, iar acea energie devine evidentă și ne ajută să ne conectăm mai bine cu ea, într-un mod pe care nu l-am putea obține interpretând singuri.
Ce sfat i-ați oferi unui tânăr muzician care vrea să vă calce pe urme?
Muncește din greu, distrează-te pe măsură și nu lăsa pe nimeni să-ți spună ce poți și ce nu poți să faci. Nu încerca să ne imiți pe noi sau pe altcineva, ci fii cea mai bună versiune a ta. De asemenea, nu fi nesimțit! Bunătatea este regină în industria asta.
Ce artiști v-au influențat cel mai mult în cariera voastră?
Atât de mulți, și nu doar din punct de vedere muzical! Cei „patru mari” pentru noi sunt probabil Nightwish, Dimmu Borgir, Fleshgod Apocalypse și Kamelot.
Cum credeți că va arăta muzica metal peste 50 de ani?
Este un lucru atât de greu de prezis, având în vedere că metal-ul nici nu exista cu adevărat acum 50 de ani! Dar sperăm ca trendul să continue, iar publicul să fie puțin mai obișnuit și mai deschis față de stilurile muzicale mai dure.
Cum vă vedeți peste 20 de ani – atât profesional, cât și personal?
Sperăm că un pic mai înțelepți, mai sănătoși, mai relaxați și la fel de dornici și de motivați cum suntem acum!
Ați vrea să le adresați câteva cuvinte ascultătorilor voștri care vor merge să vă vadă cântând live anul acesta?
Pentru cei care ne văd pentru prima dată, bun venit! Pentru cei care se întorc, bine ați revenit! Abia așteptăm să vă vedem pe toți și să ne bucurăm împreună de muzică tristă și de o atmosferă plăcută.
Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant să mâncăm ceva. Ce ați alege din meniu, din punct de vedere al băuturii? (Eu vă spun din start că aș vrea un ceai verde).
Ca să ghicesc pentru toți patru: Adrienne probabil ar comanda un mocktail [cocktail fără alcool – n.n.] sau un suc tropical, eu aș comanda un cortado [espresso cu lapte adăugat – n.n.] dacă ar fi înainte de ora 16:00, Dylan un iced latte sau un matcha latte, iar Peter apă sau un Red Bull. Dacă este mai târziu în cursul zilei, s-ar putea să mai înlocuim pe alocuri cu o bere sau un cocktail.
Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
Alegerea zilei, bazată pe funcția shuffle a bibliotecii mele de iTunes în timp ce scriu aceste rânduri: „Sorrow of Sophia” de la Draconian. 🙂
Later edit: a fost o plăcere să traduc și să (re)citesc acest interviu. Nu avem un playlist realizat pentru Seven Spires, dar o recomandare de piese Draconian este mereu binevenită. Ne vedem la Odyssea, pentru a-i asculta pe cei de la Seven Spires live?
Lasă un comentariu