Cautatorii de comori – Atrocity

398 vizualizări

Atrocity nu a fost niciodata o trupa obisnuita, muzica nemtilor a cautat mereu evadarea din tipare, schimbarile de stil s-au dovedit adesea derutante.

Cu toate acestea, desi a trecut prin perioada de eclipsa prelungita a metal-ului de la inceputul anilor 2000, grupul din jurul lui Alexander Krull a supravietuit si isi continua activitatea prolifica. Cum gusturile sunt impartite, Atrocity va avea ocazia sa-si sustina pledoaria muzicala la festivalul Maximum Rock de la Bucuresti – si sa ne demonstreze ce poate si ce stie.

La putin timp dupa lansarea noului album, „Okkult”, in avanpremiera spectacolului de la Bucuresti, Alexander a avut amabilitatea sa stea de vorba cu noi.

Atrocity2013

Inca de la inceputurile voastre, v-ati tot jucat cu schimbarile de stil. Multi fani se simt tradati – dar asta se intampla tot timpul daca nu esti AC/DC – altora le place foarte mult acest lucru. A fost intentia voastra sa schimbati atat de des stilul, sau o evolutie fireasca?
Poate ca nu tuturor le este usor sa urmareasca filozofia trupei, dar nu e chiar asa greu. Atrocity a rupt frontierele muzicale de la bun inceput. Tuturor celor interesati le recomand DVD-ul nostru, „Die gottlosen Jahre”. In acest documentar de 3 ore se vede foarte clar filozofia trupei noastre, peste 80 de persoane sunt intervievate si povestesc, pe suportul numeroaselor materiale filmate, istoria Atrocity. Altfel, nu pot decat sa spun ca nu vrem sa ne limitam din punct de vedere muzical. De ce am face-o?

Crezi ca cineva care a crescut cu „Todessehnsucht” mai gaseste ceva care sa-i placa pe noile albume? Care este firul rosu al muzicii Atrocity, ce v-a definit dintotdeauna?
Creativitatea! Din punctul meu de vedere metal-ul trebuie sa aiba multe fatete, sa rupa limitele si sa fie in acelasi timp plin de sens si expresiv! Atrocity este o trupa cu aceste insusiri si cu o istorie lunga. Trupa a supravietuit multor mode de-a lungul anilor si a fost la randul ei la baza multor lucruri, de la textele in germana pana la imbinarea de metal si gothic. Daca te gandesti ca ne-am format in 1985 si ca la inceputul carierei noastre nimeni nu voia sa asculte death-metal-ul nebun pe care il cantam, cred ca ne-am descurcat chiar bine. La noi lucrurile sunt in permanenta miscare. Ne-a fost clar inca dinainte de aparitia noului nostru album, „Okkult”, ca dupa discurile mai experimentale era nevoie de un nou album zdravan de death-metal in stilul Atrocity! De altfel, conceptul pentru trilogia „Okkult” a aparut inca din vremea „Atlantis”, din 2004. Cum gusturile noastre sunt variate, iar mie personal mi-au placut mereu artistii versatili, flexibili si, prin aceasta, surprinzatori, in cazul trupei lucrurile au iesit la fel. La fel ca un actor sau un regizor bun, incercam sa transpunem muzical diferite concepte si idei. Sigur, pentru o trupa metal acest lucru nu e tocmai normal. Nici nu e nevoie ca tuturor fanilor sa le placa tot ce am facut, chiar daca foarte multor fani ne iubesc tocmai pentru ca suntem atat de variati. Pentru mine heavy metal-ul nu este un stil ultraconservator, asa cum vor unii. Nu dau doi bani pe regulile si sabloanele scenei, nu folosesc la nimic – breaking the law!

Textele voastre au fost mereu pline de o poezie intunecata, chiar o poezie a pacatului. Pe de alta parte, uneori v-ati exprimat foarte clar – chiar daca prin intermediul artei – parerile politice: de pilda cand ati distrus pe scena o zvastica. La Atrocity poezia si politica merg impreuna?
Poti vedea lucrurile si asa, dar in principiu Atrocity nu este in niciun caz o trupa politica. Ne exprimam punctul de vedere in felul nostru, pentru ca suntem o trupa care face o critica foarte acerba a vremurilor. Daca vremurile o cer, ne exprimam.

La inceputuri Atrocity canta death-metal si in acest gen parerile in privinta religiei sunt exprimate deschis – indiferent de directie. Atrocity se defineste printr-o estetica anticrestina, „fara Dumnezeu”?
Unii oameni vad lucrurile asa, sigur. Subiectele oculte si textele intunecate sunt la ordinea zilei… aaa, la ordinea noptii la Atrocity. Si, intr-adevar, in perioada „BLUT”, texte ca „Leichenfeier” au facut multe valuri. Anumiti oameni te baga imediat intr-un anumit sertar. In anii ’90 un preot a cerut interzicerea concertelor noastre, pentru ca el si altii ma socoteau un ocultist periculos! Tipic pentru oamenii de acest fel, nu? Si sigur ca ma intereseaza subiectele oculte, ca si pe altii. Dintotdeauna m-au interesat aceste subiecte, iar pe langa ele am gasit istorii si evenimente inexplicabile si tainice legate de ele, care nu sunt doar interesante si fascinante, ci si importante pentru propria perceptie si constiinta de sine. Macar pentru ca societatea noastra e marcata de adevaruri superficiale, minciuni si intrigi. Iar Biserica e parte din toate acestea, ca si toate religiile lumii! Asa ca trilogia „Okkult” vorbeste despre magie oculta, locuri tainice, fenomene inexplicabile si mistere, precum si despre teorii ale conspiratiei si persoane misterioase din istorie. Toate acestea sunt lucruri care se intampla sau s-au intamplat in jurul nostru.

„Okkult” pare un fel de „back to the roots”, insa cu elemente noi, mai intunecate. Imi aminteste de „Virus”, al celor de la Hypocrisy: s-au apucat din nou sa cante death-metal sanatos, dar un pic amestecat cu black, poate pentru ca Horgh de la Immortal ajunsese in spatele tobelor. Cum v-ati hotarat spre aceasta directie?
Dupa cum am spus, cand am lansat albumul conceptual „Atlantis”, mi-a venit ideea sa mai creez o lucrare muzicala despre misterele lumii, sub forma unei trilogii bombastice, intunecate, metal. Un album n-ar fi fost oricum suficient. (Rade) Pentru ca inainte de asta mai voiam sa lansam cele doua albume experimentale, „Werk 80 II” si albumul „After the Storm” cu sora mea, Yasmin, am avut timp sa pregatim totul foarte temeinic si foarte bine, inclusiv ideea cu cautarea oculta a comorii de-a lungul Europei! Productia pentru „Okkult” a fost, bineinteles, foarte intensa si cuprinzatoare. Orchestra, corul, cercetarile, sunetul – pentru toate acestea e nevoie de munca multa si de mult timp – si, evident, de multa energie! Cand am compus cantecele si le-am inregistrat intr-un final, studioul nostru, Mastersound, s-a clatinat din temelii si a fost tare de tot, ca in „vremurile vechi si bune”. (Rade) Doar daca tinem seama de trilogie si de cautarea comorii, „Okkult” o sa ne tina ocupati mai multi ani!  

Samael, care urmeaza sa cante cu voi in Romania, s-a schimbat de asemenea in ultimii ani: de la black-metal crud (influentat de Sodom) au devenit intai un pic simfonici, apoi in intregime electronici. Pe de alta parte exista trupe ca Mayhem, care s-au dezvoltat, au devenit mai complexe, dar si-au pastrat stilul. Crezi ca acestea din urma nu mai au nimic de spus?
Cele mai multe trupe metal au ca principiu urmarea unui singur drum si a unui singur stil si, evident, este in regula asa. Nu toate trupele simt nevoia sa se dezvolte mai departe sau sa experimenteze. Fiecare trebuie sa faca ce vrea. Sigur ca imi plac la fel de mult si unele trupe care raman fidele stilului initial, fara discutie. Ce conteaza e ca muzica sa fie buna!

In anii nouazeci era un lucru neobisnuit sa canti metal si sa ai texte in alta limba decat engleza (cu exceptia scenei norvegiene de black-metal). Astazi e aproape la moda, exista chiar trupe care nu au germana ca limba materna, dar scriu din cand in cand cate un text in aceasta limba. Ce crezi ca au descoperit oamenii la germana?
Pentru multi straini germana suna aspru si dur si de aceea se potriveste cu atat mai bine in contextul muzical al unei trupe metal. Pe de alta parte in Germania exista o mare traditie a poeziei si a muzicii clasice, in cultura noastra. Se spune adesea despre Germania ca e tara poetilor si a ganditorilor. Pe mine personal ma intereseaza perioada expresiva dar mai degraba intunecata a expresionismului. Aceasta arta poetica foarte intunecata a fost o mare influenta pentru Atrocity. Ma bucura foarte mult ca intre timp germana a fost acceptata. La inceputul anilor nouazeci am fost criticati foarte pe nedrept din cauza titlurilor si a textelor in germana de la Atrocity. Ba albumului „Todessehnsucht” din 1992 i-a fost chiar schimbat numele pentru piata americana, in „Longing for Death”.

Ati cantat deja in Transilvania. Ce inseamna pentru voi – daca inseamna ceva – descoperirea capitalei noastre?
Eu am chiar radacini in Transilvania, bunicul meu e de acolo. A fost un lucru foarte special pentru mine sa cantam in orasul lui natal, Sibiu – Hermannstadt! Sigur ca este o mare onoare pentru noi ca putem canta in capitala Romaniei. Personal, ma bucur foarte mult. Vrem sa le multumim fanilor nostri fideli si prietenilor care ne sunt alaturi de ani de zile, si cel mai bine putem face acest lucru printr-un concert la fata locului!

Intre timp toata lumea stie ca povestea cu Dracula nu are nimic de-a face cu istoria reala. De unde vine deci fascinatia?
Oamenilor le plac pur si simplu asemenea povesti obscure. (Rade) Eu am studiat figura istorica a lui Vlad Tepes, dar si mitul vampirului, care este de altfel raspandit in multe parti ale Europei. Categoric, e ceva fascinant! Cand am vizitat locurile unde urma sa fie filmat clipul pentru „Blut”, in Transilvania, am facut in acelasi timp cercetari cu un istoric roman. A fost interesant sa observam ca, de pilda, nu ni s-a permis accesul la cronicile orasului. In multe societati din lume se doreste ca asa-numitele superstitii, influentele alternative respectiv neconventionale, cum ar fi supranaturalul, pe scurt orice subminare a viziunii clasice a unui sistem social sa fie maturate sub covor sau inlaturate complet. Religia si sistemele politice si-au folosit puterea intr-o asemenea masura, inctt au exterminat culturi intregi, popoare bastinase si fragmente din istorie.

V-ati gandit vreodata ca, pe viitor, sa scoateti un album al celor doua trupe inrudite, anume Atrocity si Liv Kristine? „Atrocity featuring Liv Kristine” sau ceva asemanator…
(Rade) Nu, nu avem nevoie de asa ceva, pentru ca Liv deja a participat la unele lucruri de pe „Werk 80”! Si, in plus, avem deja o trupa comuna, Leave’s Eyes.

Multumesc mult si ne vedem la Bucuresti.

Multumesc pentru interviu si pentru sprijinul super!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*