Dincolo de microfon #4: Sorin Mihai (Purple Caravan)

Maximum Rock a lansat o nouă categorie de interviuri cu artiștii tăi preferați! „Dincolo de microfon” e exact ceea ce crezi tu, dar nu chiar. O dată la două săptămâni (încercăm să) luăm la întrebări muzicienii, dar nu vorbim despre muzică pentru că asta îi întreabă toată lumea și deja s-au plictisit de aceleași întrebări: „cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?”, „aveai rockeri în familie?”, „cum a fost primul tău concert?” și alte bălării pentru care probabil au un document de unde dau copy-paste la răspunsuri.

Acum, nouă ne place de ei și ca oameni, nu doar ca artiști, de aceea vrem să știm ce tâmpenii au făcut când erau copii, de ce și-au primit prima bătaie cu papucul, cum a fost primul sărut, prima țigară, prima beție serioasă și multe altele.

Nu știu cum se nimerește că numai nume de Mihai avem pe aici, acum fiind deja al treilea la rând. Am avut până acum un Mihai din Scarlet Aura, un Mihai din Breathelast și acum avem un Mihai din Purple Caravan. Nu mai contează care-i nume și care-i prenume, tot Mihai e. Cum, n-ați auzit de Purple Caravan? Păi dacă vă place stoner rock-ul cu niște psychedelic, e trupa voastră. L-am luat la întrebări pe vocalistul-chitaristul lor să vedem ce boacăne a făcut înainte să zdrăngăne o chitară pe scenele din țară.

1. Pe lângă muzică, cu ce-ți plăcea să-ți ocupi timpul în copilărie? O miuța cu băieții, o „De-a v-ați ascunselea” cu fetele și-alte chestii. Sau făceai ceva mai special?

• Când eram mic eram skater. Am fost skater vreo 8 ani de zile și cred că asta va rămâne veșnic în sufletul meu și în articulațiile care încă mă dor. Am cunoscut super mulți oameni și asta a fost prima pasiune reală pe care am avut-o.

2. Cum ți-ai cucerit prima iubire? Sau, mă rog, cum ai încercat să cucerești prima fată de care chiar ți-a plăcut? Asta dacă nu te-a luat ea pe tine pe sus.

• N-am cucerit-o, dar modul în care am încercat e demn de povestit. Faza e că eram la grădiniță și mi se pusese o mare pată pe o fată de acolo. Eu nu puteam să zic “ r “, și chiar dacă multor fete asta li se pare drăguț, ei nu i se părea. Am stat acasă și m-am chinuit intens până când am reușit și am plecat spre grădiniță plin de încredere. Asta n-a impresionat-o totuși, și s-a dus la un coleg care avea markere și jucării mai mișto ca ale mele. Foarte trist.

3. Era pe interes de mică, deci mai bine că te-a refuzat. Spune-ne despre cea mai aspră pedeapsă primită după ce ai făcut o boacănă. Nu neapărat tortură medievală, dar ceva ce ție pe moment ți s-a părut imposibil de realizat (de exemplu să nu te joci pe afară două zile, nu te mai uiți la Shaman King, nu mai ai voie cu bicicleta etc)

• Aici pot spune că am fost privilegiat, fiindcă n-am fost niciodată genul de copil pedepsit. În mare parte fiindcă nu prea făceam chestii foarte mic fiind, deci n-aveau ce să-mi interzică, iar după ce am mai crescut și am început să am pasiuni, eram deja destul de receptiv și înțelegeam ce am greșit și era mai mult o discuție despre de ce nu e bine treaba aia decât să fie o pedeapsă.

4. Și eu care speram să scot ceva amuzant de la tine cu întrebarea asta, of. Toți am avut un cel mai bun prieten când eram mici, iar acum mulți dintre noi au pierdut legătura complet cu persoana respectivă. Povestește-ne despre cei mai buni prieteni ai tăi de când erai de-o șchioapă.

• Cei mai buni prieteni ai mei când eram mic erau băieții cu care o ardeam pe la skate și ăia cu care stăteam acasă pe Skype și ne jucam chestii. Încă țin legătura cu unii dintre ei și e frumos să vezi cum fiecare s-a dus pe drumul lui și își face acolo visul să prindă contur. Uneori mi-e dor de momentele alea, dar după îmi amintesc câte chestii am ajuns să facem fiecare și îmi dau seama că e la fel de frumos și acum, poate chiar mai frumos.

5. Artiștii sunt cunoscuți ca fiind în mare parte introvertiți sau niște ciudați, mai ales în perioada liceului. Povestește-ne cum te-ai simțit în liceu și care e cea mai frumoasă/nasoală memorie, tu alegi pe care ne-o împărtășești. Pauza și ultimul clopoțel nu se pun.

• Liceul a fost o perioadă foarte mișto pentru mine. În liceu am avut prima relație serioasă, am tras primele beții, și l-am cunoscut pe omul care avea să-mi fie coleg de bancă 3 ani, unul din cei mai buni prieteni și omul care m-a făcut să mă apuc să cânt la chitară. Țin minte că de fiecare dată înainte să mergem la ore, mă duceam la el acasă, fumam, ascultam muzică și cântam la chitară. Mă rog, el cânta și eu mă uităm la el cu ochii mari de parcă era cine știe ce guitar god. Ulterior am pus și eu mâna și am început să învăț chestii, dar nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu l-aș fi cunoscut pe el.

6. Probabil te-au luat ai tăi peste tot la petreceri cu rudele, nunți, botezuri, vacanțe plictisitoare… ce făceai ca să treacă timpul dacă nu aveai alți copii pe lângă tine?

• Aici nu mă regăsesc foarte tare fiindcă vacanțele cu ai mei când eram mic erau marfă și când au încetat să mai fie, am început să merg cu prietenii, fără să fie vreo problema gen “cu noi în vacanță când mai mergi”. La evenimente cu rude, pe lângă veșnica întrebare “cum mai stai cu gagicile?” încercam să fiu cât mai deschis la conversații, că să treacă timpul mai repede. Pe principiul că dacă stai supărat într-un colț, toată petrecerea ți se pare că durează o eternitate.

7. Prima beție, evident că vrem să știm prima beție. Sau prima țigară, poate ambele, ce vrei tu să ne spui. Cum te-ai simțit după, unde și cu cine erai, ce promisiuni ți-ai făcut după.

• Prima beție a fost la 3 ani. Mă luaseră ai mei la ceva nuntă de familie și mie îmi era super sete și ceva golani bătrâni de pe acolo s-au gândit că ar fi o idee bună să-mi dea să beau șampanie. Aia era foarte rece, eu eram foarte însetat, deci am dat shot vreo 5 pahare de șampanie și filmul s-a tăiat iremediabil. Tot ce știu e că mama încă râde când își amintește cum mă tăvăleam acasă pe covor și îi înjuram pe toți cu cuvinte care nu știam încă ce înseamnă.

8. Și eu am băut câteva guri serioase de vin dintr-o sticlă de Cola când eram mică, știu ce zici. Acum: 12 ani de școală. Primară, generală, liceu. O grămadă de profesori care mai de care mai nesuferiți sau mai adorabili. Care au fost extremele tale în materie de profesori, cel mai mișto și ăla de care fugeai când îl vedeai?

• Cel mai mișto prof pe care l-am avut a fost ăla de matematică din generală. Un om absolut extraordinar, chiar dacă nu prea învățam eu la mate. Am ajuns să-l iubesc abia în clasa a 8-a, când am început să știu și eu chestii și nu-l mai priveam ca pe un dușman, ci mai mult ca pe un om super fain care chiar își dă silința. Avea și niște glume foarte, foarte bune.
• Cea mai nasoală experiență cu un profesor am avut-o tot la mate, în liceu, cu o profesoară. Un metru și 55 de centimetri de ură și intimidare. De la întrebări gen “cum te suportă ai tăi acasă” până la complexe masive de superioritate față de orice ființă ce calcă pe acest pământ. Și acum mă ia puțin cu frig când îmi amintesc, dar am început ușor să găsesc farmecul și in amintiri de genul ăsta.

Acum că domnul Sorin Mihai a reușit să-mi aducă aminte de profa mea de fizică din liceu, tot un metru jumate de ură și intimidare, l-am rugat să ne spună și ceva despre planurile de viitor în materie de muzică: Dar vai, cum să nu. Octombrie, Purple Caravan, viitoarea voastră trupă preferată de stoner rock scoate album. “Spirit of The Sun” e albumul nostru de debut și tot ce pot să va spun e să vă așteptați la ceva mega heavy, mega psihedelic, mega divers, mega image, ups, asta nu, m-a luat valul. Ideea e, făcând abstracție de ce aberez eu pe aici, că o să fie un album mișto care merită ascultat. Ne vedem la concerte, pace și iubire!

Urmărește Purple Caravan pe: Facebook || Instagram || YouTube