Dordeduh: povestea din spatele albumului „Har”


Până la întâlnirea cu trupa din cadrul concertului de la București, am decis să-l luam la câteva întrebări pe Edmond, cel care este răspunzător de părțile vocale și de chitară  din cadrul acestei trupe, pentru a afla mai multe despre ultimul material discografic și nu numai.Dordeduh revine în Quantic din București pentru a prezenta publicului din România albumul „Har”
Cel mai recent album al trupei Dordeduh a apărut pe 14 mai 2021, însă, din cauza pandemiei, nu a avut loc niciun concert de lansare în România.

(Paul „Slayer” Grigoriu ) Între „Dar de duh” și „Har” au trecut nouă ani, o perioadă de gestație foarte lungă. Cum a evoluat în acest timp conceptul Dordeduh?
(Edmond) „Dordeduh” a fost pus pe hold. Am avut chiar o perioada în care m-am retras de tot din activitatea muzicală, chiar după ce am lansat albumul „Mozaic” al unui alt proiect de-al meu muzical, numit Sunset in the 12th house. Motivul a fost familia. Sunt tata a 3 baieți. La o vârstă fragedă se pun bazele a multor aspecte care afectează și influențează direct dezvoltarea lor ulterioară ca adulți. Dacă tu, ca părinte, nu ești prezent, vremurile respective se duc și nu se mai întorc niciodată. Iar a fi prezent nu înseamnă să fiu cu corpul acolo și cu mintea la compozițiile pentru noul album.
Familia a devenit prioritate și a trebuit să las muzica deoparte pentru o perioadă. Acum ca pruncii au crescut, am început încet, încet să reintroduc muzica, cât îmi este cu putință.

Ești unul dintre primii artiști de metal de la noi care și-a asumat de la început versurile în limba română. Vezi vreo filiație între creația ta muzicală, în Negură Bunget și Dordeduh și alte creații mai vechi din rockul românesc? Întreb pentru că sunt pasaje pe „Har” care îmi amintesc, de pildă, de Invocație de pe „Cantafabule”.
Da, e interesantă asocierea și nu ești primul care face această asociere. Însă sincer, când ne-am ocupat de album, muzica și versuri, nu am avut în niciun caz în cap începuturile rockului românesc. Probabil că exista o conexiune inconștientă în dorința de a exprima anumite trăiri proprii acestui teritoriu. Cine știe…

Un vers ca pentru cei ce sălășluiesc în umbră mă trimite la citatul biblic Poporul ce ședea în întuneric a văzut lumină mare. Care sunt sursele de inspirație, atât pentru versuri, cât și pentru întregul concept spiritual al acestui album?
Cu siguranță nu cele biblice (hahaha).

Edmond – Dordeduh

Și, dacă tot am ajuns la spiritualitate, am remarcat, în interviuri mai vechi, o abordare cu trimiteri la vechile tradiții autohtone, dar și un strop de, hai să-i zicem new age, în lipsa altui termen. Te rog să dezvolți un pic latura conceptuală a artei voastre.
Ca și în oricare alt domeniu și în spiritualitate sunt chestiuni cu care rezonezi mai mult sau mai puțin. Dacă trimiterile autohtone sunt de înțeles, celelalte “new age” sunt abordări care îmi sunt familiare și prin care mi-a venit firesc să le exprim în muzica. Însă, sincer vorbind, eu nu îmi doresc să pun foarte multă atenție pe aceste aspecte; spiritualitatea este un termen care în zilele noastre poate reprezentă foarte multe lucruri, cu care poate nici eu nu rezonez. Eu invit ascultătorul să nu se oprească la aceste categorisiri; mai bine să vadă ce-i spune inima ascultând muzica noastră, și nu intelectul.

Trăim o perioadă foarte apăsătoare din punct de vedere spiritual, chiar dacă material avem mult mai puține griji decât generațiile bunicilor și părinților noștri – mă refer aici nu doar la România, ci la întreaga lume europeană și nord-americană, cel puțin. The dawning of the age of Aquarius, cum se spune in Hair, este departe de a fi adus armonia promisă. Cum vezi posibilitatea de a împărtăși dorul când ne confruntăm cu o lume tot mai insensibilă la această latură?
Eu cred că, cu cât anumite lucruri devin din ce în ce mai grobiene, pe măsură ce altele se elevează. Trebuie doar să avem sufletul deschis și prejudecățile la minim. De asemenea dacă oamenii sensibili nu împărtășesc și nu transmit mai departe natura subtilului, o posibilă inspirație a oamenilor care ar avea o predispoziție firească în direcția asta se anulează. Creația inspiră și invită la autodepășire.

Ce semnificație are pentru tine numărul 8, pe care îl găsesc plutind prin versuri?
Deși acest număr este legat cumva de acest album, nu am dorit să pun prea mult accent în direcția asta. După cum spuneam și anterior, prefer ca oamenii să asculte acest album cu inima și nu cu mintea. Dar desigur, dacă cineva are curiozitatea, poate răsfoi internetul pentru a afla semnificația acestui număr.
Pentru mine reprezintă un al 8-lea moment important în dezvoltarea mea muzicală și, după cum zice și simbolismul acestui număr, am avut susținere din partea sorții în a materializa acest album. De asemenea am simțit că am reușit să exprim muzical și liric ceea ce de demult mi-am propus să fac. Este o încununare a multor tendințe și direcții muzicale și spirituale care s-au produs în viața mea.

Pe „Calea magilor” vorbești despre închinare – cui îi închini de data aceasta darul de duh?
În cazul de față închinarea este o metaforă a dezbrăcării de importanța de sine și a deschiderii sufletești față de schimbare, față de transformare și elevare. Închinarea poate avea și sens de umilință, însă aici nu este cazul, dar și pe cel de abandonare în față a ceva copleșitor. Acesta este sensul pe care l-am dorit eu în acest text.

Într-o anumită măsură, în ultimii ani am scăpat de nevoia de a băga totul în sertare bine definite și categorii. Totuși, te mai simți legat de black metal-ul de la care ai pornit și, dacă da, în ce fel? Este Vraci de nord o punte către muzicienii norvegieni care au (re)dat viață genului?
Nu, Vraci de nord vorbesc despre cu totul altceva. Mă simt legat de black metal, lucru care cel mai probabil nu se va schimba niciodată. Nu mai simt să scriu exclusiv muzica în direcția respectivă, îmi place să experimentez și să-mi permit ca expresia muzicală să o ia în orice direcție dorește. Însă tot ceea ce este lângă muzică, adică conceptul, textele, sunt strâns legate de black metal.

Am citit pe undeva că la compoziția acestui album au jucat un rol și stările, să le spunem, distorsionate ale conștiinței – pe cale naturală sau artificială. În măsura în care vrei și poți, te rog să dezvolți subiectul.
Da, dar nu în sensul în care ar crede majoritatea. Cu alte cuvinte nu am fost spart non stop și am dat jamminguri interminabile.
Singurul lucru pe care-l simt ca o inspirație autentica este meditația. Când meditez, sau mai bine spus de la un anumit moment în meditație, pot începe a compune albume întregi mental. Desigur asta nu se întâmplă în cazul fiecărei meditații. Dar în general, când am o practică mai susținută, e cam inevitabil să nu se întâmple.
Acum și termenul de meditație este unul care poate însemna foarte multe lucruri. Nu am să vorbesc despre acest subiect public, căci este ceva personal, care funcționează pentru mine și nu doresc să „convertesc” pe nimeni în direcția asta. Dacă cineva are chemare, viața îi va ghida pașii către ceva ce să i se potrivească pentru momentul respectiv. Tot ce doresc să spun însă este că meditația pe care o practic, nu este de tipul celor pe care le găsești pe youtube 🙂

Nu pot să nu te întreb – ce ai simțit în momentul în care Negru a plecat în veșnicie?
Inițial, când am fost anunțat am crezut că este o glumă proastă. Mai erau câteva ore și era ziua mea de naștere.
Ce pot spune… noi nu ne-am despărțit în termeni deloc amiabili. Chiar opusul, aș putea spune. Îți dai seama că au rămas foarte multe tensiuni în suflet pe care nu le voi mai putea „curăța” niciodată face to face cu el. Întotdeauna am avut impresia că peste mulți ani, când timpul va vindeca vehemența reacțiilor, vom putea discuta despre toate cele, chiar și fără a cădea de comun acord. Aia ar fi fost mai puțin important căzutul de acord; important ar fi fost să fi împărtășit. Este nasol să porți o cocoașă de tensiuni în spate pentru restul vieții. Dar vezi tu, pentru asta sunt bune meditațiile… mai dizolvă din ele.

Există undeva, într-un colț al minții tale, posibilitatea de a mai face vreodată ceva – fie nou, fie comemorativ – cu Negură Bunget?
Nu. Negura Bunget reprezintă trecutul pentru mine.

Mulțumesc mult!

Reamintim că biletele online pentru concertul de la Quantic din București, sânt disponibile prin www.AmBilet.ro.

__________________________________

Nu ratați:

 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*