Read the English version HERE. Citeste versiunea in engleza AICIIn general, lumea muzicii este exact ca acea inima descrisa de The Ramones, in epica lor piesa „Poison Heart” – adica veninoasa si lipsita de scrupule, capabila oricand sa-l striveasca pe cel talentat si original…daca nu aduce destui bani.
Din pacate, acest lucru nu se face simtit numai la nivelul formatiilor – ahem, daca pot fi numite astfel – de pop, dance sau alte genuri muzicale gematoare. Si metalul este la fel de vizat de orbirea cruda a industriei.
Aceasta ignorare voita a unor artisti foarte buni face victime in randul trupelor care nu vor altceva decat sa isi implineasca visul de a crea muzica de calitate.
Daca nu ai auzit pana acum de formatia Eternal Tears of Sorrow din Finlanda, sau daca ai auzit de ei dar ti-a fost mereu ciuda ca nu i-ai vazut mai des in lumina reflectoarelor, inseamna ca stii despre ce vorbim atunci cand descriem astfel celebra „record-industry”.
Trupa a lansat pana acum 6 LP-uri grozave care fac cinste genului Melodic Death Metal, caracterizandu-se printr-o abordare originala, cu elemente simfonice, a unui stil de muzica foarte pretentios din punct de vedere compozitional.
Maximum Rock Magazin s-a hotarat sa dea de urma baietilor si sa-i convoace la o discutie frateasca. Am reusit sa-l convingem pe Jarmo Puolakanaho, nimeni altul decat chitaristul trupei, sa ne dea niste detalii referitoare la noul album – „Saivon Lapsi”, follow-up-ul lui „Children of the Dark Waters” – si sa ne vorbeasca despre esenta metalului adevarat, dar si despre intunecatele ierni finlandeze.
Eternal Tears of Sorrow este o stea ascunsa pe cerul metalului finlandez. Chiar daca aveti o muzica exceptionala, nu sunteti atat de cunoscuti ca alte trupe (Amorphis, Nightwish etc). Poate parea o intrebare naiva, dar trebuie sa v-o adresez: de ce?
Cred ca are legatura cu pauza pe care am facut-o intre 2002 si 2004. Dupa o serie de turnee si trei albume lansate intre 1998 si 2001, eram epuizati si nu voiam decat o pauza. Aceasta alegere nu a fost foarte buna din punct de vedere al carierei, dar trebuia sa o luam. Dupa ce ne-am intors din pauza, ne-am promis ca vom face lucrurile in ritmul nostru. Cel mai important lucru pentru noi este muzica si ne numaram printre formatiile norocoase care au putut sa faca exact ceea ce au vrut cu arta lor. In viziunea mea, acesta este adevaratul succes.
In vara acestui an s-a vorbit despre un nou single si despre un videoclip. Ce s-a intamplat cu aceste planuri?
Videoclipul si single-ul, „Swan Saivo”, vor fi lansate in viitorul apropiat iar abumul „Saivon Lapsi” va aparea la inceputul anului viitor. Uneori lucrurile se intampla mai incet, iar lansarile de albume, single-uri si videoclipuri nu tin de noi. Casele de discuri trebuie sa hotarasca aceste detalii.
Ati lansat pana acum 6 LP-uri poetice si profunde. Care sunt sursele voastre de inspiratie astazi?
Ne inspira tot ceea ce ne stimuleaza mintea intr-un mod creativ. Poate fi vorba despre o carte buna, un film, sau o intamplare din viata de zi cu zi. Bineinteles, si un cantec bun are acelasi efect, fara sa trebuiasca sa fie neaparat metal. Ar mai fi si vremea extrema din Finlanda. Pe scurt: absolut orice ne poate inspira!
Spre deosebire de multe alte trupe din registrul vostru stilistic – Death-Metal Melodic – voi contineti dozele potrivite/echilibrate de duritate si de melodicitate. Aveti o reteta compozitionala de care va tineti?
Nu, nu cred. Trupa noastra are 6 membri si fiecare din noi este responsabil pentru aranjamentele muzicale. Fiecare din noi isi aduce propriile infulente. Cu toate acestea, ori de cate ori compunem o melodie, ea suna exact ca Eternal Tears of Sorrow. Intr-un fel, avem un soi de reteta in mintile noastre, dar nu o folosim constient. Ea este situata undeva in subconstient. Facem doar acele lucruri care ne vin natural.
Care este Sfanta Voastra Treime cand vine vorba de muzica? Trei trupa fara de care nu ati fi existat?
Doua trupe sunt usor de ales: Paradise Lost si Edge of Sanity. La inceputul anilor 90, Paradise Lost a fost formatia care ne-a facut sa realizam ca poti face muzica extrema care sa fie si atmosferica. Mai tarziu, Edge of Sanity ne-a facut sa intelegem ca poti face muzica melodioasa si diversa, fara a sacrifica elementul heavy, duritatea. A treia trupa este mai greu de ales. Fiecare membru cred ca ar opta pentru altcineva. Personal, eu voi merge pe mana celor din Death, si absolut orice creatie de-a lui Chuck Schuldiner.
Crezi ca scena metal finlandeza este suprasaturata si acesta este motivul pentru care mizeaza mereu pe aceleasi nume, fara sa ia in seama alte trupe?
Consider ca industria muzicala a fost asa din cele mai vechi timpuri; sau, mai degraba, de cand s-au inventat LP-urile. Asta este viata si nu prea poti face nimic in privinta asta. Casele de discuri investesc mai multi bani in formatiile de succes, pentru ca doar astfel pot sa aiba un castig si mai mare.
Veniti dintr-un oras situat in nordul Finlandei. Ai spune ca poezia ascunsa a acelor locuri si-a lasat amprenta asupra muzicii voastre?
Da, intr-o anumita masura. Iernile noastre incep in noiembrie si se termina in aprilie. Decembrie si ianuarie sunt cele mai intunecate luni. Atunci, soarele rasare la 10 dimineata si apune la ora 14. Cu toate acestea, putem sa fim la fel de metal si vara, fara indoiala (rade).
Intr-un interviu mai vechi pe care l-am facut cu Angela Gossow de la Arch Enemy ea mi-a spus ca metalul care se bazeaza pe clape nu este metal adevarat. Doar cel care are la nucleu chitara este metal real! De ce crezi ca anumite persoane vad astfel lucrurile, mai ales avand in vedere ca EToS are foarte multe compozitii bazate pe pian?
Cred ca Angela este un muzician metal old-school si pot sa-i inteleg punctul de vedere. Acum 20 de ani cand faceam primii pasi cu EToS, clapele nu erau ceva ce auzeai in multe trupe de metal. La inceputul anilor 90, singura formatie de death-metal care folosea clapele era Nocturnus. Tin minte ca Pestilence, o formatie death-metal grozava din Olanda, scrisese pe coperta de album urmatoarele cuvinte: „Acest disc nu contine clape”. Pentru noi, clapele sunt un mod natural de a spori expresivitatea melodiilor si natura lor atmosferica. Nu le introducem in cantece ca sa le facem mai domoale, desi ele au tendinta sa dea o nota mai soft compozitiilor. Vrem ca muzica noastra sa aiba ceva in plus, ceva mai „tridimensional” si mai complex decat obisnuitul amestec de bas-tobe-chitara-si-voce.
Care este povestea din spatele celui mai recent album al vostru, „Children of the Dark Waters”? Ce v-a inspirat sa alegeti acest nume?
„Children of the Dark Waters” este a doua parte a povestii incepute cu „Angelheart, Ravenheart”, istorisirea cu care a debutat albumul nostru cu numarul 5. Altti (Vetelainen; voce) a avut un vis foarte ciudat intr-o noapte. A vazut o multime de copii morti care se ridicau dintr-un lac. Am transformat imediat visul intr-un cantec care a devenit continuarea perfecta a temei din „Angelheart”.
Elementele naturale joaca un rol important in muzica voastra: marea, vantul, noaptea, luna, soarele. Uneori, versurile voastre par niste vraji. Ce legatura are muzica EToS cu magia?
Nu cred ca are vreo legatura. Sunt doar niste piese care exprima gandurile si sentimentele noastre. Dintr-un motiv sau altul, ne place sa folosim natura in melodiile pe care le compunem. Uneori utilizam natura ca metafora, alteori ea reprezinta fundalul pe care se desfasoara povestile pe care le spunem.
Deci, inca o data pentru fanii vostri. Pe cand un nou album si ce se intampla cu voi in 2013?
Noul nostru album „Saivon Lapsi” va aparea in februarie 2013!
Kiitos paljon JP & Eternal Tears of Sorrow! Va asteptam in Romania.
Lasă un comentariu